News Flash:

32 de ani in slujba bolnavilor

5 Septembrie 2000
1239 Vizualizari | 0 Comentarii
•"Oamenii pe care i-am ajutat cel mai mult in viata m-au uitat" •O pacienta si-a riscat viata pentru a o revedea pe asistenta Armenia Bostan •Nu a fost lasata sa urmeze o facultate, deoarece era facuta pentru a ingriji bolnavii

Cand a ramas insarcinata, tanara de atunci Armenia Bostan nici nu si-a inchipuit ca va ajunge ca, din ambitie, sa devina una dintre cele mai apreciate asistente medicale. Drumul in viata a fost hotarat de momentele in care, internata la maternitate, a intrat in contact cu atitudinea lipsita de omenie a unor cadre sanitare. "Aveam dureri groaznice si cand a tipat asistenta la mine am crezut ca mi se sfarsesc zilele. Imediat a intrat o asistenta mai tanara si a vorbit foarte frumos. Am avut senzatia ca mi-a luat toata durerea. Atunci mi-am zis ca ma duc la scoala sanitara si ma fac asistenta".
Fire voluntara, Armenia Bostan si-a tinut promisiunea si a reusit, in urma unei munci titanice, sa ajunga asistenta. Pentru aceasta a lucrat timp de patru ani ca infirmiera la Spitalul de Psihiatrie Socola, dupa care a urmat cursurile scolii sanitare. Odata cu inaugurarea Spitalului Clinic de Neurochirurgie, a ajuns asistenta in Clinica de neurochirurgie, condusa pe vremea aceea de regretatul profesor Neculai Oblu, ctitorul spitalului. Nu exista nici o exagerare daca afirmam ca, din acele momente, viata Armeniei Bostan s-a contopit cu cea a clinicii.
Neuitand nici o clipa episodul trist de la maternitate, ea nu si-a propus alt scop decat acela de a alina suferintele bolnavilor. Celor care sunt nevoiti sa apeleze la serviciile spitalelor li s-ar putea parea curios ca mai exista asemenea suflete deschise catre oamenii aflati in durere. Ei bine, Armenia face parte din categoria unor astfel de oameni cu suflete pline de noblete. Acum, la 32 de ani de munca numai in acest sector foarte pretentios, ea se gandeste sa se retraga la pensie, cu toate ca nu-si vede rostul vietii decat in intimitatea saloanelor de spital. Viata aceasta de asistent medical a fost presarata de numeroase intamplari pe care, din modestie, cu greu le rememoreaza. La Clinica de neurochirurgie sunt internati, de obicei, oameni cu traumatisme cranio-cerebrale care, datorita situatiilor delicate prin care trec, sunt irascibili, jignesc, ba, uneori, nu vor sa asculte de sfaturile medicului. In asemenea situatii, Armenia, cu un simt caritabil deosebit si o rabdare de fier, reuseste sa linisteasca starile de disperare ale celor aflati in suferinta. Sunt cazuri cand personalul sanitar este umilit si chiar agresat de catre bolnavi. Nu o data, in asemenea situatie s-a aflat si asistenta sefa de la Clinica de neurochirurgie. Cu tact si multa rabdare, ea reuseste sa domoleasca spiritele infierbantate. "Un muncitor de la Nicolina, in varsta de 24 de ani, a avut un accident de munca. Cazuse de pe o scara cu spatele pe o bara din fier. In urma impactului, i se fracturase coloana vertebrala. Avea doi copii de trei si, respectiv, patru ani. M-a intrebat daca mai are scapare. Ce puteam sa-i spun? Era paralizat de la jumatate in jos. Boala ii dadea o stare de nervi. Stia ca va ramane paralizat, iar organele genitale i se necrozasera. Nu mai putea suporta pe nimeni. Ma astepta ca pe Dumnezeu. Nu manca decat de la mine, tratamentul tot eu i-l administram. L-as fi respins, dar ceva nu-mi dadea voie. Pana la urma a inceput sa mearga. Tineretea lui a invins. Ramanea o problema: nu mai putea avea viata sexuala. Asta l-a macinat foarte mult. Era cumplit pentru el. De aceea spun ca, o fractura de coloana la barbati este o nenorocire, deoarece nu mai pot avea viata sexuala. Nu a venit niciodata sa ma vada. Oamenii pe care i-am ajutat cel mai mult m-au uitat".
Viata personalului medico-sanitar este plina de sacrificii. Armenia Bostan isi aminteste cum, intr-o buna zi, prof. Neculai Oblu a chemat-o si i-a spus: "Vezi ca la noi este internat rectorul universitatii, prof. Mihai Todosia. Soro, faci garda speciala 24 de ore din 24". Trebuie subliniat faptul ca, imbolnavindu-se, prof. Todosia a fost internat la un spital din Bucuresti pentru tulburari digestive. Intrucat starea sanatatii nu se ameliorase, a apelat la prietenul sau, dr. Oblu. "Cand am intrat in rezerva, m-am speriat. Profesorul arata o umbra. M-am uitat in ochii lui si l-am hranit cu mancarea pe care o avea pe dulap. S-a trezit la un moment dat ca mananca. Mi-a spus: xDoamna, ce mi-ati facut de sunt in stare sa mananc cu altcineva in afara de sotia mea?x De o luna traia numai cu perfuzii. Atunci am vrut sa ma inscriu la Facultatea de Drept, dar profesorul Oblu nu m-a lasat. Mi-a spus ca sunt facuta pentru a ingriji bolnavii".
Crescuta si educata in spiritul cinstei si corectitudinii, Armenia Bostan nu concepe sa profite de necazurile oamenilor si sa accepte bani sau "atentii" din partea acestora. Vorba ei preferata este aceea ca relatia bolnav-asistent dainuie doar in perioada spitalizarii. "Relatia mea cu bolnavii se incheie in momentul in care le fac fisele de externare". A tinut sa ne povesteasca o intamplare care a emotionat-o profund: "Fata mea a fost cununata fortat de catre o pacienta. Mi-a spus ca daca nu ma duc sa-mi cunune fata, ma pune la blestem. Sunt anumite momente in viata cand ai impresia ca cineva lupta ca sa te salveze. Aceasta pacienta a fost internata la noi pentru o operatie de hernie de disc cu complicatii. Apoi a facut un flegmon si am stat o noapte intreaga cu gheata pe ea. A plecat plangand din spital, pentru ca i-am spus ca relatiile noastre s-au oprit aici. S-a dus acasa si, ca sa se reintoarca in spital, a facut efort. A doua zi a fost internata din nou si mi-a spus ca lucrul acesta l-a facut din cauza mea. A stat trei luni de zile in ghips. Pana la urma mi-a cununat si fata".
Armenia Bostan se pregateste de pensionare. Spune ca este obosita. Daca, totusi, ii pare rau de ceva, este faptul ca, privind in jurul sau, nu vede la tinerele sale colege afectiunea pentru oamenii aflati pe paturile spitalului, ba, dimpotriva, o indiferenta care o inspaimanta. Nu o data unor astfel de tinere, pe care le aude cum vorbesc cu bolnavii, le atrage atentia: "Daca in locul acestei femei ar fi mama ta, tot asa te-ai purta?"
Are si satisfactii deosebite. De multe ori, pe strada este intampinata de diverse persoane, fosti pacienti ingrijiti de ea, care numai ca nu-i saruta picioarele drept recunostinta.
Magda OLTEANU
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2326 (s) | 24 queries | Mysql time :0.063437 (s)

loading...