A locuit toata iarna sub cerul liber

• Un barbat de 40 ani, care nu poate sa mai munceasca din cauza operatiilor, a ajuns sa locuiasca sub cerul liber dupa ce si-a pierdut locuinta din cauza datoriilor la intretinere si la chirie • Pentru Marian Catalin Cojnea, iarna reprezinta o adevarata incercare de a ramane in viata • Adaposturile pentru oamenii strazii sunt pline si nu mai poate intra acolo • "Acum m-am obisnuit cu gandul, insa in primele seri cand s-a lasat frigul napraznic, ma culcam noaptea insa credeam ca nu ma voi mai trezi niciodata. Credeam ca ma voi trezi inghetat atunci cand afara erau minus 10 - 15 grade", a spus Cojnea

Pentru multi, iarna si mai ales zapada reprezinta un motiv de bucurie. Copacii impodobiti de omat, fulgii de zapada, saniusul, bataia cu bulgari de zapada, imaginea in care totul este imbracat in alb par a fi adevarate daruri ale naturii. Numai ca pentru Marian Catalin Cojnea, de 40 ani, iarna reprezinta o adevarata incercare de a ramane in viata. Pana acum, a reusit sa treaca cu bine de geruri si de zapada care pur si simplu nu-l lasa sa mai iasa din cotetul sau instalat in fata Policlinicii Stomatologice din cartierul Tatarasi. Pentru ca autoritatile nu i-au acordat nici un ajutor, Marian Cojnea a ajuns sa-si petreaca ultimele ierni sub cerul liber. "M-am interesat pe la toate adaposturile de noapte in speranta ca mi-as putea gasi un loc in care sa pot dormi fara sa stau cu frica sa nu ma trezesc inghetat dimineata, atunci cand ar trebui sa ma trezesc. Acum m-am obisnuit cu gandul, insa in primele seri cand s-a lasat frigul foarte napraznic, ma culcam noaptea insa credeam ca nu ma voi mai trezi niciodata. Credeam ca ma voi trezi inghetat atunci cand afara erau minus 10 - 15 grade. Pana acum nu am gasit nici un loc in care as putea locui si eu ca un om, nu ca un animal", a spus Marian Cojnea. Barbatul sustine ca a muncit in mai multe locuri, insa de aproximativ trei ani de zile a fost operat de hernie de disc si toate planurile sale de viitor s-au facut scrum. A fost evacuat din locuinta pentru ca nu avea cu ce plati cheltuielile de intretinere si chiria, dupa care a ajuns pe drumuri. Povestea lui Cojnea este impanzita de dramatism si de sentimentul ca nu mai poate fi ajutat de nimeni. Chiar daca pare un barbat in toata firea, nimeni nu vrea sa-l angajeze din cauza problemelor de sanatate. "Mai muncesc cu ziua pe unde apuc, insa din cauza problemelor de sanatate si a operatiei pe care am facut-o, nu pot sa muncesc ca un om normal. Sper doar sa ies din aceasta iarna sau sa ma ajute cineva cu o camera. Imi pare foarte rau ca am ajuns in aceasta situatie", a spus Marian Cojnea.

Cainii, singurii prieteni

Mama acestuia a lucrat la Tesatura, iar tatal era sef tipograf inainte de 1989, insa ambii au decedat. In anul 1998, inca mai locuia cu fratele si sora sa intr-un apartament cu trei camere pe strada Ciurchi. Acest apartament fusese dat de stat catre mama lui Cojnea, insa trebuia cumparat. Pentru ca nu au avut banii necesari, au fost dati afara si mutati in doua garsoniere. In cele din urma au fost nevoiti sa plece si de acolo pentru ca au venit persoane interesate sa le cumpere. Fiecare s-a descurcat cum a putut. El a ramas sa locuiasca in preajma blocului in care a locuit pe vremuri, in Tatarasi, iar fratele si sora au plecat in alte zone ale orasului, construindu-si adaposturi improvizate. In 2001, fratele lui Cojnea a fost ucis in bataie de niste tineri pe motiv ca nu le-a dat foc pentru a-si aprinde tigarile. In 2007, si sora acestuia a murit, intr-un accident de masina. "Eu am avut o fata pe care am iubit-o, insa m-a lasat cat am fost plecat in armata. Acum nu mai am pe nimeni si sper sa mai traiesc ca sa pot iesi din iarna asta", a spus barbatul. Acesta si-a amenajat un culcus din cartoane, bucati de mocheta, table si materiale din plastic. Alaturi de el stau doi caini pe care acesta ii hraneste si ii ingrijeste, fiind singurii prieteni pe care ii are pe lumea asta. Noaptea, cainii stau la intrarea in culcus pentru a-l proteja de rauvoitori.