News Flash:

"Aceasta pierdere a labirintului..."

24 August 1999
971 Vizualizari | 0 Comentarii
"Vin din Creta. M-au facut doctor honoris causa. in loc sa ma ajute sa inteleg mai multe despre labirintul cretan, m-au facut doctor honoris causa in el. in labirint. Aceasta obsesie a labirintului e veche. Pentru ca m-am simtit dintotdeauna pierdut. Aceasta pierdere a labirintului... "
(J.L. Borges in dialog cu Marin Sorescu)
Poate ca la Buenos Aires nu vor fi pomeniti niciodata cei 150 de ani care s-au scurs de la venirea intre noi a lui Eminescu. Dar in Romania, 100 de ani de la nasterea lui Jorge Luis Borges este o intamplare si un chip al amintirii pentru multe suflete. Si azi, 24 august, "Marele Senior al Literaturii...Marele Senior al Libertatii" - cum a fost numit - implineste 100 de ani, cu toate ca din 1986 el se sarbaroreste pe ascuns, probabil chiar in labirintul obsesiilor sale. il amintim astazi pe Marele Orb fie si pentru faptul ca el ne invata cum sa ne amintim de noi insine in fiecare clipa. Pentru ca ne-a semnalat faptul ca Paradisul este o biblioteca, iar Universul o mare carte; o carte ca nisipul desertului, neavand inceput si sfarsit. O "carte de nisip". Sau pentru ca ne-a spus ca fictiunea este solutia profunda a realitatii. Sau, mai aprope de noi, pentru ca ii placea Eminescu. Si, in orice caz, pentru ca nu poti privi catre secolul XX fara sa-l nu-l intalnesti. Sprijinit in bastonul devenit ochiul spre lume, cutreierand strazile Buenos Airesului si rafturile bibliotecilor. Despre Borges nu poti spune decat lucruri simple, dar - acum il citez - "faptul ca un individ doreste sa destepte in alt individ amintiri ce nu au apartinut decat unui al treilea constituie un paradox evident. A infaptui cu detasare acest paradox e inocenta vointa a oricarei biografii". Acestei alunecari prin labirint, pe care la un moment dat o numeste "o viata", adica una dintre vietile cuiva, Borges i-a dedicat seninatatea intunericului care la inconjurat ca un "plans stravechi". Trebuie sa te gandesti la el ca la o carte, pentru ca Borges vorbeste, bineanteles, mult despre carti, iar literatura este pentru el o sansa, pe cat de fericita pe atat de misterioasa. Sa te gandesti la el ca la orbul care iti spune ca in intunericul sau a vazut lucruri pe care altfel nu le-ar fi vazut. Si ca a fi orb poate fi o fericire. El, care intotdeauna a crezut in Autorul Unic al intregii literaturii, desi a trait exact invers, uneori chiar dizolvat intre celalalt si un altul care esti, si chiar daca poti crede ca asa ceva apartine doar fictiunii, trebuie sa ti-l imaginezi pe el intr-o asemenea realitate. intr-o memorabila proza intitulata "Borges si eu", avea sa explice acest lucru. "Celuilalt, lui Borges, i se intampla tot felul de lucruri. Eu nu fac decat sa hoinaresc prin Buenos Aires, zabovind uneori, in mod mecanic poate, ca sa privesc arcada unui vestibul ori usa unei marchize; stirile despre Borges le aflu prin posta; din cand in cand, ii zaresc numele printre ale catorva profesori sau intr-un dictionar biografic".
Cat despre lucrurile simple, ele sunt cel mai greu de spus; iar daca lui i-a fost data bucuria intunericului, noi s-o invatam pe cea a tacerii.
Liviu APETROAIE
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1390 (s) | 22 queries | Mysql time :0.021456 (s)

loading...