News Flash:

Agricultura de comuna primitiva

2 Aprilie 2009
809 Vizualizari | 1 Comentarii
Emilian Marcu
Printre emisiunile difuzate de televiziunile din Romania, un loc aparte in preferintele mele il ocupa cele legate de agricultura. Nu-mi este nici pe departe rusine sa recunosc faptul cum ca aceste emisiuni de multe ori ma fac sa ma reintorc la copilarie, la obarsii. Nu fac parte dintre aceia care simt ca se jeneaza de originea lor sociala si ar da oricat sa li se uite, intr-un fel sau in altul, trecutul. Nu stiu daca eu am dreptate sau nu. Dar nu despre aceste lucruri pe care le simt eu am dorit sa ma exprim aici, ci despre faptul ca la acele emisiuni vad ca se prezinta ferme model, ferme competitive in plan european cu fermele din alte tari, care au pus mare pretuire pe agricultura si pe munca taranului. La noi, asa cum se stie, si asta este foarte grav ca nu se iau masuri serioase, agricultura si taranul sunt bune doar in campania electorala. Fie ca sa se arate preocuparea celor care aspira sa conduca Romania, fie pentru a lasa impresia ca sunt de-a dreptul cu trupul si sufletul alaturi de taranul roman. Primavara, mai ales, atunci cand cea mai mare parte a pamantului nelucrat isi arata fata hidoasa, ne dam cel mai bine seama cam unde ne situam cu agricultura cea de toate zilele, nu cea de la fermele prezentate la televizor, in comparatie cu cea europeana. Daca in multe domenii s-au recuperat, cum-necum, diferentele, la capitolul agricultura am ramas tot la nivelul comunei primitive. Sute de mii de hectare, in fiecare an, raman nelucrate, intr-o asteptare vecina cu nepasarea guvernantilor, cu indolenta celor care ar putea sa faca in asa fel ca Romania sa traverseze perioada de criza, cu care suntem atat de speriati, mai usor. Pomicultura, atata cat a mai ramas pe picioare, este tratata cu sictir, iar noi cumparam, de zor, fructe: mere, pere, prune, gutui, caise, piersici, etc, fructe ce cresc si la noi foarte frumoase si mai ales gustoase, de prin tari situate la zeci de mii de kilometri distanta.

Viile, cele autohtone, trebuiesc pe data distruse si plantate vii din soiuri care ma tem ca foarte greu se vor adapta la conditiile noastre climaterice. Dar de fapt, cred ca asta se si urmareste. O perioada buna de timp nu vom mai fi exportatori de vinuri, ci numai importatori. Agricultura de peste mari si tari sa prospere. A noastra sa-si traiasca existenta acolo, in comuna primitiva. Acesta e scopul. De ce sa realizam lucruri deosebite pe acest pamant atat de manos si aflat sub blanda ocrotire dumnezeiasca? Am vazut acele ferme despre care spuneam la inceput si ma intrebam: de ce oare nu se pot realiza peste tot, in Romania, asemenea ferme? De ce taranul roman este silit sa faca sute de drumuri si sa plateasca sume uriase pentru a obtine acordurile de a primi finantare europeana? De ce birocratia sufoca Romania? De ce in alte tari europene se poate rezolva acelasi lucru aproape in regim de urgenta, iar la noi ai senzatia ca pentru fiecare semnatura trebuie sa cuceresti Everestul? M-am tot intrebat de zeci si zeci de ori si nici ca am gasit raspuns. In fiecare primavara, mai ales, simt ca peste taranul roman, o bataie de joc fara de margini isi are cuibar. Probabil ca un blestem ancestral se tine scai de noi si nu ne lasa sa ajungem in rand cu lumea. Mereu sper, si sunt convins ca foarte multi din tara aceasta spera la fel ca mine, ca taranul roman, asa cum este el, cu toate cele rele si cele bune la un loc, va fi respectat si tratat civilizat. Faptul ca arata asa cum adesea arata la stirile de la ora 17 nu este numai vina lui. Este vina sutelor si sutelor de ani ce s-au rostogolit peste el si l-au tinut cu capul in pamant, sa fie bun doar pentru munca si adesea a fost confundat cu vitele lui si nu pretuit ca un adevarat semen. Cei aflati la varful puterii au avut si au mereu nevoie de slugi, ignorante daca se poate, si nu de parteneri de viata. Cand lingura si furculita stateau pe mesele lor, taranul roman era silit sa-si soarba zeama de urzici de-a dreptul din strachina. De asta la stirile de la ora 17 apar taranii ca niste monstri si nu ca niste oameni. Iar operatorii insista sa le arate acel chip, adesea hidos, uitand ca acele chipuri si mainile lor fac painea care sta, boiereste, pe mesele noastre si cozonacul pe care il mangaiem cu privirea la sarbatori. In fiecare primavara vedem cum taranul roman este impins tot mai mult spre comuna primitiva, si prin stirile de la ora 17, dar mai ales prin ignoranta cu care este privita agricultura, in ansamblul ei, pe aceste plaiuri.


Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

dan  | #64485
nu sa facut nimic pentru incurajarea tinerilor de la sate ,toate programele aparute sunt destul de greu si dificil de accesat iar proiectele care sunt aratate la televizor sunt facute tot de oameni cu bani si influenta iar tinerii merg la lucru in afara.sunt curios ce o sa mai promita politicienii la viitoarele alegeri din vara.
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2246 (s) | 24 queries | Mysql time :0.018903 (s)

loading...