News Flash:

Asasinata pentru bijuterii

10 Septembrie 2008
2591 Vizualizari | 0 Comentarii
• Si-a vandut toate pamanturile pentru a-si cumpara cele mai frumoase bijuterii pe care doamnele Iasilor nici nu visau sa le priveasca vreodata • Si-a amagit sotul mereu pentru bani ca sa-si cumpere bijuterii de la Paris, fara de care nu putea respira • Seara de seara isi admira giuvaerele, in oglinda, inchisa in camera ei pana cand, la 72 de ani, i-a venit de hac, strangulandu-o, probabil, fiul sau • Cercetarile mortii n-au mai continuat


Iasii au cunoscut si personajele despre care literatura franceza a dat pagini celebre de prototipuri umane. Un astfel de personaj pentru Iasi este Adela Kogalniceanu, nascuta la 1848. Parintii ei, Lascar Cantacuzino Pascanu si Haricleea Vogoride, i-au oferit tot ce a vrut. Au si scolit-o, au si manierat-o in stil parizian. Dar aceasta investitie nu a adus nimic altceva decat o pagina mondena de istorie si un asasinat. Adela s-a maritat, pentru a-si putea satisface apetitul exagerat pentru bijuterii, cu boieranul Nunuta Rosetti-Roznovanu. Dupa o vreme, la 1873, intervine divortul. Nicolae (Nunuta) era aproape la fel de aventuros ca si tatal sau, vistiernicul Nicolae Rosetti-Roznovanu, cel care avea conacul si o imensa avere la Stanca, insa Adela a stiut o vreme sa profite de flusturaticul Nicolae.

Dupa divort, nici Adela nu sta pe ganduri si se recasatoreste cu un alt boier, foarte bogat, Grigore Kogalniceanu. Acesta era un nepot al lui Mihail Kogalniceanu dar, fata de unchiul sau, era sters, lipsit de orice initiative afara de cele de a-si mari averile prin politica si agricultura. Adela, in 1904, cand a survenit moartea lui Grigore Kogalniceanu, devenise, probabil, cea mai inavutita femeie a Iasilor. Mondena, Adella juca poker, bea cognac, avea o viata de noapte palpitanta si dupa moartea vrednicului ei sot, finantator constant pentru bijuteriile sale. Vaduva fiind, Adela s-a mutat la o casa de-a sa pe strada Coroi (astazi Gane), langa Casa Gane. Ca si mai inainte, seara de seara isi admira giuvaerele, inchisa in camera ei. Adela se impodobea cu toate bijuteriile, le vorbea, le saruta, le alinta. Bijuteriile erau fetisul ei, erau viata ei si nimic altceva. Luxul n-a parasit-o, drept dovada ca vaduva era vesela, mai colinda marile magazine de specific din Paris. Pentru viata ei consulta mereu o ghicitoare, credea in farmece, practica spiritismul. In 1920, pe cand avea 72 de ani, Adela si-a atras si fortele malefice. Nici tigancile din casa ei, cu care a facut vreme indelungata casa buna in ale ghiocului, n-au presimtit ce va urma. N-au mai ajutat-o nici un fel de farmece, nici o bijuterie cu sticliri diavolesti, caci asasinul, dupa ce a strangulat-o, le-a varat in sac pe toate si dus a fost. Adela a ramas si in paginile ce i le-a dedicat istoricul iesean Rudolf Sutu, acel tip de vaduva care seara, inainte de culcare, n-avea mai mare bucurie decat sa se admire impodobita cu bijuterii. Dar bijuteriile, dupa zvonurile din epoca, furate de fiul ei, si-au pierdut urma precum si asasinul, in toiul acelei nopti de 20 octombrie a anului 1920, cand Adela a fost strangulata.


Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1576 (s) | 24 queries | Mysql time :0.016706 (s)

loading...