News Flash:

ATENTIE - Scene porno in Literatura romana

8 August 2009
12606 Vizualizari | 0 Comentarii
ATENTIE Scene porno in Literatura romana
Afisat 13.45

De la Luiza si Pobby, o leapsa deocheata: "ce-ar fi dac-ar gasi fiecare (dupa nevoi, dupa posibilitati) cea mai bine scrisa si cea mai prost scrisa scena de-amor (adica sex, n. n.) din literatura romana?" Ideea m-a amuzat foarte tare la inceput, dar in cursul cautarilor m-am cam intristat. Pentru ca de fiecare data cind imi pun asemenea intrebari gingase imi dau seama cit de precare imi sint cunostintele de literatura romana si-mi pare rau. Cit despre posibilitati, biblioteca mea de-aici e foarte modesta, iar in biblioteca universitatii din urbea Q*** nu se gaseste mare lucru, pe linga Morometii (in romana, dar si tradusi in franceza si in engleza), versuri de Tiberiu Utan (ramase, din fericire, netalmacite), un metru cub de Virgil Gheorghiu si un altul de Mircea Eliade (si ei mai mult in franceza).

Nu stiu multe scene de sex din literatura romana, nici proaste, nici bune. Mai rau, cele pe care mi le-aduc aminte mai bine sint din cartile pe care le-am studiat cu totii la scoala : Cartea nuntii, Patul lui Procust, Rusoaica (vag), Ion etc. Nu m-am gindit, pina in ziua de azi, ce viata sexuala or fi avut Mara, Vitoria Lipan, cuplul Ilie-Catrina Moromete (dar am completat in gind scena in care Birica o iubeste pe Polina pe pamintul reavan, la Vagauni). Am ramas cu impresia ca, in literatura romana, scenele de sex sint in general ori eludate, ori parcimonioase, aluzive, rapide (viteza e, parca, mai mare in romanele cu tematica rurala decit in cele urbane). Sigur, avem Povestea lui Ionica cel prost, unde la chose e descrisa direct, pe indelete, cu detalii de o finete uimitoare pentru o poveste hard, de "ulita mica". En passant, à propos de eludare, Razvan Radulescu gaseste o solutie foarte ingenioasa in Teodosie cel Mic: descrie camera amorezilor bufnita Kaliopi-minotaurul Samoil après la bataille. Mi se mai pare ca, la problema scrisului despre sex, solutiile oscileaza intre excesul de metaforizare si excesul invers (grotesc, abject, concretete vulgara pur si simplu), adica intre prea multa literatura si deloc literatura. Nu sint in stare sa sustin afirmatia asta si sa spun, cu exemple, ce se afla intre cele doua feluri extreme in care pot fi ratate scenele de sex.

Cit despre celelalte scene de sex colectionate din carti mai mari sau mai marunte, nu mi-au fost de-ajuns pentru o educatie literar-sexuala solida : Fratii Jderi (Nasta il impungea pe Ionut cu sinii bouri), La Medeleni (scena cind Danut indrazneste sa puna o mina pe genunchiul Monicai mi-a dat fiori erotici mai intensi decit tot ce am citit mai tirziu - atunci aveam sapte ani, cred), cite ceva din Radu Tudoran (Fiul risipitor, parca) si altele asemenea. De-asta mi-a luat destul de multa vreme sa inteleg precis ce voia sa spuna Camil Petrescu cu femeile care "isi faceau din picioarele lor un colan in jurul gitului barbatului" (de-abia cind am studiat-o in liceu am priceput).

Cea mai bine scrisa scena de sex pe care am gasit-o e din Cimitirul Buna Vestire, capitolul 9. Daca vreti sa cititi-recititi, incepeti cu capitolul 8 - un frumos poem al uriteniei. Domnisoara, nepoata profesorului, nu era prea frumoasa, de aceea studentii profesorului ii preferau slujnicele casei. Intr-o zi, domnisoara surprinde in actu un latinist cu servitoarea, o "gorjanca neagra" (citatul e cam lung: una din reusitele scenei e o gradatie pe care as fi stricat-o daca as fi taiat mai mult):

"Scandalizata de o presimtire, domnisoara veni de-a fuga si dete de parete usa uitata fara zavor, tocmai cind martisoarele tarancii, inghesuita cu capul de zid si lovind cu crestetul faianta, scoteau sute de cadelniti. Rabdind cu o bucurie adinca si utilizind oftatul la perfectul simplu intrerupt, gorjanca bilbiia o intrebare: "Ce facusi mama, domnisorule?...

Domnisoara fu cutremurata si scirbita, dar si-a rectificat fara sa stie, instantaneu, revolta, cu ispita irezistibila a minzei care a mirosit armasarul. Scaparind din madulare, ea puse, tremurind, cirligul si incuie si a doua usa, care despartea, printr-un vestibul ingust, pentru peschire, coridorul de baie. O urechelnita de foc o cutreiera din crestet la picioare si de la picioare la ceafa. Ar fi voit sa se intercaleze, sa sufere maimuta ei chinuita, din doua strapungeri una, si sa fie izbita crincen, cu aceeas vigoare ritmica a spinarilor, puse una peste alta, inclestate la umeri si izbite la solduri. Lexicala, domnisoarei i s-a revelat brusc sensul unei zicale, pin-atunci obscura, si spiritul ei traduse imaginea exact : "Faire la bête à deux dos."

Femeia neagra se incovoia, clatinata pe laturi ca o luntre. Facind cite o jumatate de pas cu cu sase picioare la fiecare zmucire si avint si reintilnire mai dirje, mai vioaie si mereu mai adinca, grupul se deplasa, in spatiul confortabil dintre pareti, ca un compas cu mai multe virfuri. O taietura de pepene spintecat cu briceagul pe dunga lui, ii trecu domnisoarei prin fire si, halucinata, ea isi lasa sa-i cada fusta de satin, lepada pantalonii baietesti de matase. Cu miinile-i frumoase de cimpanzeu se apuca de sinii tot atit de frumosi, de elastici si de mici ca ai fetelor cu spetezele drepte, si-i strinse, dementa, intre degete, de virfuri. Un racnet indoit precipita finalul, si brutele, strinse mototol una intr-alta, se prabusira dirdiind, ca supt o lovitura de harapnic, despartite in cadere.

Rasturnati pe rina, vinovatii isi detera seama ca fusesera vazuti de un complice care voia o participare. (...) Viezure tepos si musculat, barbatul traia intiia oara a tineretii lui de mare zlatar o secunda de jungla. Abia impacata, salbatecia ii fu rascolita din nou, intr-o urcare vijelioasa de virtej. Cu o mina dedesubtul coapselor domnisoarei, care-i minca gura, ca o rodie macelarita, mina cealalta desfacea toalele care mai ramineau aninate de trup. Faptura lui de animal, obisnuit sa lupte pe piatra plesuva in picioare, destepta mitologia. Pornind pe dedesubtul genunchilor lasati in leganare deasupra incheieturii coatelor lui si ajungind cu palmele groase dedesubtul trunchiului elastic, el si-a ridicat prada de pe velinta, treptat, pina la o innaltime care s-a potrivit singura, bijbiind. In puterea omului edificat pe talpi si calciie, fiinta fragila primi ruperea lunga si sfarimarea, strabatuta in intregimea ei, in vazduh. Furtuna fu stirnita pe rind si de trei ori carbonizata de trasnet. Si cind intr-o gigantica opintire mascului izbunci, o lesie fierbinte ajunse pina la falangele degetelor mici. (...)

Impartasirea cu pamintul viu anulase superstitia de sluga si de stapina in aceasta posesiune a lui Lucifer pe din doua, si dupa ce a cazut lesinata domnisoara, otravita de marea betie, sufocata si zbatindu-se ca de-o agonie, olteanca, pervertita subit si patriciana, s-a tirit, umblind in genunchi pe covorul de sfoara, ca o iesita din minti. Gura ei flaminda de sex cauta sa se istoveasca. Stapina se intoarse pe brinci. Obrajii, pleoapele, cercelul moale al urechii, barbia femeilor se mingiiau de barbatul inspaimintat, ca intr-o baie calda, si, goale cum erau, tabarira amindoua pe el, sa-l devore, ca niste furnici deasupra unui greiere cu labele frinte."

Va rog sa notati gradul sporit de dificultate al exercitiului scriptural, dat fiind ca e vorba de o scena de sex in trei (o raritate in literatura romana).

Scena de sex cea mai prost scrisa pe care am gasit-o e din Mircea Eliade, Maitreyi. Se intimpla dupa citeva saptamini de saruturi si mingiieri preliminare. Maitreyi intra in camera lui Allan:

"_ Ce e cu tine, Maitreyi? De ce ai venit, Maitreyi? Ce ai, Maitreyi?

Nu mi-a raspuns nimic, ci numai si-a deznodat marginea sari-ei si a ramas goala pina la pintec, in citeva gesturi pe care le-a implinit cu ochii inchisi stringindu-si buzele si oprindu-si anevoie suspinul. Vedenia trupului ei gol, in acea foarte palida boare luminoasa din odaie, m-a izbit ca un miracol pe care niciodata nu l-as fi putut intui in toate amanuntele lui precise si carnale. Caci daca ma gindeam adesea la prima noapte pe care o vom petrece impreuna si daca imi inchipuiam insetat patul nostru unde o voi cunoaste pe ea, niciodata nu-mi puteam inchipui trupul adolescent al Maitreyiei, dezvelindu-se de bunavoie si din proprie pornire, noaptea, in fata mea. Acest lucru nu mi-l puteam inchipui, desi visam uneori o unire vertiginoasa in imprejurari stranii. Ma lovea, in acest act, tocmai simplitatea si naturaletea lui; fecioara care vine singura in odaia logodnicului, pentru ca nimic nu ii mai desparte de acum.

Incet-incet, am cuprins-o in brate, ezitind la inceput s-o apropii prea mult de mine, asa prea goala cum era, dar intilnindu-i soldurile inca acoperite de sari, am coborit intr-o singura mingiiere miinile de-a lungul spatelui ei arcuit si am dezvelit-o pina la pulpe, tremurind tot de acest sacrilegiu si ingenunchind in fata acestui trup gol, care depasise pentru mine orice frumusete si participa acum la miracol. Si-a inlantuit ea singura bratele de umerii mei, implorindu-ma sa ma ridic, fara o vorba (caci tremura toata, si imensa bucurie care o adusese in odaia mea nu putea izgoni totusi spaima ceasului acela). S-a apropiat de pat cu pasi mici si moi, si intreg trupul capatase un alt ritm in acea inaintare. Am vrut s-o duc in brate, dar s-a impotrivit si s-a culcat ea singura, sarutindu-mi perna. Numai o clipa am vazut-o intinsa ca un bronz viu pe cearceaful alb, tresarind, rasuflind si chemindu-ma. In clipa urmatoare inchideam ferestrele cu oblonul de lemn, si incaperea noastra se topi in intunerec. Am simtit-o linga mine, stringindu-se toata, parca ar fi incercat sa se ascunda, sa se uite. Nu mai era sete trupeasca aceea, ci sete de mine tot; ar fi vrut sa treaca in mine toata, asa cum trecuse sufletul ei. Nu-mi mai amintesc nimic apoi; caci am cunoscut-o fara sa stiu, fara memorie."

In Maitreyi, scena de mai sus ar fi trebuit sa fie un punct de maxima intensitate in poveste, si nu e. Eliade se eschiveaza pur si simplu, probabil pentru ca isi da seama ca i-ar fi dificil sa mearga mai departe - nu-mi mai amintesc nimic apoi - desi isi aminteste suspect de bine multe alte detalii. Nu prea aflam ce se intimpla nici in sufletul, darmite in trupul povestitorului. Intelegem ca i se pare ca traieste un miracol (ne-o spune de doua ori), vede arhetipurile (fecioara, logodnicul) mai bine decit o vede pe Maitreyi si, mai ales, stie cu certitidune ce e in sufletul ei (sete de mine tot; ar fi vrut sa treaca in mine toata etc.). Clisee. Si deja din a doua noapte, Maitreyi descoperise gesturi de amanta care ma umileau. (Ca tot veni vorba, nu vi se pare ca literatura lui Mircea Eliade e cam supraevaluata? Un bun istoric al religiilor nu trebuie sa fie neaparat un bun scriitor de literatura).

Sintem foarte departe de urechelnita de foc care-i cutreiera pe protagonistii lui Arghezi din crestet la picioare si de la picioare la ceafa, de femeia clatinata pe laturi ca o luntre, de compasul cu mai multe virfuri care inainta prin incapere, de taietura de pepene spintecat cu briceagul pe dunga lui care ii trece domnisoarei prin fire, de lesia fierbinte ajunsa pina la falangele degetelor mici... Si mai sint atitea si-atitea de admirat in scena lui Arghezi - mie mi se pare impecabila.

Sursa: www.caligraf.net
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.3610 (s) | 24 queries | Mysql time :0.202726 (s)

loading...