News Flash:

Athosul vietii desavarsite

5 Iulie 2008
2529 Vizualizari | 2 Comentarii
Athosul vietii desavarsite
• Viata unui calugar pe Sfantul Munte Athos este asemenea unei scari inaltate in bataia furtunilor • Postul, rugaciunea, incetarea gandurilor fara rost, ascultarea, mataniile sunt pilonii vietii pe Athos, pe care un calugar le desavarseste zi de zi • Chiar mestecarea unei masline este diferita de aceeasi actiune in lume • Si fiecare felie de paine neagra este altfel pretuita • Masa nu dureaza mai mult de 15 minute, iar in tot acest timp un calugar citeste o invatatura a Sfintilor Parinti, astfel ca masa nu este un moment de uitare de Dumnezeu, ci tot de ruga


Calugarii athoniti, fie cei din chinovii, obstile manastiresti sau din chilii, fie cei idiorythmos, care traiesc ca pustnici prin pesterile ascunse in munte, departe de orice carare, duc o viata aspra. Mancarea este doar o necesitate fiziologica si nimic mai mult. Ba chiar, pentru unii dintre calugarii athoniti, mancarea se reduce la cateva felii de paine si masline. Ritualul zilnic dintr-un schit cum este Prodromu poate fi unul repetitiv pentru un novice. Dar nu este asa. Reinceperea zilei pentru calugari este inceperea unei si mai aprige lupte pentru desavarsire. Masa este luata de doua ori pe zi, dimineata si dupa-amiaza, iar in timpul postului o singura data sau chiar deloc zile in sir.

Preotul-calugar anonim

Ajuns pe Athos in urma cu aproape trei decenii, preotul-calugar cu care am purtat un dialog de mai bine de sase ore, din care au fost publicate cateva fragmente in editia precedenta a cotidianului BUNA ZIUA IASI, numai ca un exemplu, isi duce viata pe Sfantul Munte Athos asa cum procedau Sfintii Parinti. Noaptea, cateva candele lumineaza tinda chiliei si trapeza. In biserica, la fel. Lumina electrica nu este si se pare ca este mai bine asa. Pustnicii se nevoiesc in grotele lor doar cu una-doua lumanari ori candele. Peretii chiliei sunt varuiti cu alb si icoane cu Sfintii Parinti, Hristos, Maica Domnului. La Schitul Prodromu, in schimb, este lumina. La cinzeci de metri de schit este amplasata o instalatie pentru energia eoliana. Cu toate acestea, numai doua-trei beculete de cativa volti se aprind seara la schit. Unul la bucatarie si un altul pe holul de la arhondaric. Calugarii, in chiliile lor, nu folosesc lumina electrica, dar nici nu sunt trase fire pana aici. Internet, televizor, radio nu am vazut si nici nu sunt aici. Chiar in arhondaric, locul unde sunt cazati pelerinii, nu este decat o lampa cu petrol in fiecare camera. In cautarea chiliei preotului-calugar roman, cum cararile sunt atat de intortocheate, am ajuns la chilia unui pustnic grec. Erau orele amiezii. Usa chiliei era deschisa. Un motan negru motaia pe prag. Nici o strigare nu a rascolit linistea chiliei. Abia dupa o ora, s-a ivit in prag si calugarul. Nu s-a speriat de strainul care astepta pe un scaunel pus la umbra. Pustnicul, cu ochii adanciti in orbite, tocmai incheiase o rugaciune. In aceasta binecuvantata Gradina a Maicii Domnului, nici un calugar sau pustnic adevarat nu-si va intrerupe ritualul, indiferent care ar fi motivul. Ba mai mult, ca si preotul- calugar roman, cuvintele sunt dramuite, iar cel care le trece pragul este bine primit, dar niciodata cautat sa vina aici. Calugarii prefera cuvintele Bibliei. Noaptea, la Prodromu sau Kafsokalyvia sau la chilia retrasa spre munte a calugarului athonit roman, este la fel. Miros de lumanare si tamaie, miros ce a ramas de la savarsirea slujbei. Modestia chiliilor este aparenta. Ele sunt pline de un aer bogat in rugaciuni spuse secunda de secunda. Afara de cele strict necesare, cateva farfurii, linguri, prosoape, nu mai au nevoie de nimic. La schituri si manastiri, mancarea este gatita la aragaz (buteliile sunt aduse fie cu mularii, fie cu masinile de la port). Dar pentru iarna, sunt facute provizii de lemne, caci la Prodromu chiliile au sobe cu lemne. Pustnicii isi aprind focul intr-o vatra, iar patul lor este din lemne, uneori acoperit cu un tol.



Hrana pustnicilor

Pentru pustnici, care au un mod de viata idiorythmos, masa este si mai lipsita de importanta, ceea ce-si pot lua intr-o desaga, atunci cand coboara din munte la schit, masline, paine, cateva legume au pentru mai bine de o saptamana. Fiecare schit sau lavra (manastire ce cuprinde si schituri) isi are propria gradina si plantatie de maslini, in functie de ariditatea terenului. Mularii (animale de povara) sunt folositi doar de cateva schituri, cele din partea Erimosului in special, pe unde nu au fost croite drumuri.



Masa la schit

In afara postului, calugarii athoniti care traiesc in chinovii (prima astfel de obste a fost intemeiata in anul 963 de catre Sfantul Athanasie Athonitul, Manastirea Marea Lavra de care apartine si Prodromu) mananca de doua ori pe zi, urmand ritualul cenobitic, dat de staret. Hrana este mai intai cea a spiritului. Dimineata, la Schitul romanesc Prodromu, masa este luata dupa Sfanta Liturghie. In partea dreapta a trapezei, cum se intra, se asaza toti calugarii. Sunt doua randuri de mese, ca si in partea stanga unde isi au locul laicii, pelerinii sunt muncitorii. Nu se vorbeste deloc la masa. Nici lingurile nu se aud, mancarea nu este pentru calugari o placere a gustului alimentelor sau un moment dorit, ci o simpla necesitate a trupului. Calugar langa calugar, masa pare a fi Cina cea de Taina, dar cu Hristos in mijloc. Parintele staret Petroniu isi are locul langa parintele duhovnic Iulian, nedeosebindu-se cu nimic de ceilalti calugari decat prin barba alba si o mai mare pace sufleteasca. Armonia comunitatii este mentinuta si la masa, neexistand vreo privilegiere pentru cineva. Laicii sunt si ei imbiati sa manance cu smerenie. Chiar mestecarea unei masline este diferita de aceeasi actiune in lume. Si fiecare felie de paine neagra este altfel pretuita. Masa nu dureaza mai mult de 15 minute. In tot acest timp, un calugar citeste o invatatura a Sfintilor Parinti, astfel ca masa nu este un moment de uitare de Dumnezeu, ci tot de ruga. La implinirea celor 15 minute, un alt calugar da semnalul sfarsitului mesei. In secunda urmatoare, atat calugarii cat si laicii sunt in picioare. Urmeaza rugaciunea de multumire, dupa care staretul Prodromului, parintele Petroniu, se indreapta catre iesire. In fata usii asteapta sa treaca pe rand fiecare calugar, oferindu-le binecuvantarea. Dupa ce binecuvanteaza ultimul calugar, parintele Petroniu ofera binecuvantarea laicilor. Ultimul care iese din trapeza este staretul. La slujbe, negresit, participa toti calugarii, indiferent de ce ascultare au. Ceea ce diferentiaza si mai mult un schit de aici de o manastire din tara este ravna mai mare in rugaciune si post, precum si contactul foarte rar cu cei din afara lacasului respectiv si, desigur, putinatatea cuvintelor. Contactul cu Athosul este precum revarsarea calmului adamic, regasirea timpului pierdut, a ritmului Omului, si nu a omului ca artefact. Patru zile prin taramul acestor calugari trec pe nestire. Taina Cinei, taina rugaciunii, taina cautarii, taina saraciei materiale, toate sunt impletite intr-o cununa cu pini si purtata de calugari si pustnici. Ochiul nu priveste Athosul. Mintea nu cuprinde Athosul. Ci sunt, precum chitul in care a fost inchis Iona, revarsarea proniei divine. Calugarii, cu cat sunt mai desavarsiti, se aseamana mai mult. Un reportaj reusit despre Sfantul Munte Athos sau Gradina Maicii Domnului, mi-a scapat, din pacate. Imposibilitatea de a surprinde esenta si nu doar simple istorii ale intemeierii lavrelor, aduce reportajului acel sentiment straniu de spaima ca si viata ar scapa tot asa, inainte de vreme. Sau poate, adevarul fiind unul, nu are nevoie de stil.



Nebun pentru lume

In tot acest timp, cand nu secundele, ci anii nu au greutatea decat a pocaintei, parintii athoniti pastreaza si vechile randuieli. Caci, spun ei, aducerea in modernitate a ortodoxiei inseamna supunerea fata de ceea ce vor masele, oamenii carora, cu imbelsugate camari de mancare, li se pare greu si sa mearga zece metri pe jos. "Acum, vedeti, la biserici oamenii cer scurtarea slujbei, preotii fac la fel. Dar ce este aceasta? Un om care traieste pentru Dumnezeu este nebun pentru lume. De ce? Pentru ca lumea il catalogheaza asa. Vedeti un lucru, daca am cunoaste intai si intai cele ce Parintii ne-au lasat sa aparam si sa ducem mai departe, atunci acestea nu ar fi aparut. Omul trebuie sa stie cum sa faca Sfanta Cruce, de la copil pana la adult. Primul episcop este mama. Ea este cea care il invata pe copil sa faca semnul crucii. Daca mama ar fi catehizata, si copilul ar fi educat in spiritul adevarat al ortodoxiei. Cele trei degete, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, intr-un Dumnezeu. Celelalte doua degete ce semnifica? Semnifica pe Hristos in cele doua firi. Mantuitorul a venit ca om adevarat si ca Dumnezeu adevarat. Da, sunt cele doua firi ale lui Hristos. Astfel, Treimea si cele doua firi ale lui Hristos. Dar cand mama este rujata, cu unghiile facute, mai invata, mai are timp de copilul ei? Ei, spune...", a aratat preotul-calugar roman. Poate ca fara a fi asemenea lor, acesti parinti ai pustiei nu vor fi niciodata intelesi, iar cine se va indrepta catre ei nu vor vedea decat subiecte de discutii. Ba mai rau, unii vor lua in ras cazna parintilor athoniti deoarece "un om care traieste pentru Dumnezeu este nebun pentru lume". Frumoasa intalnire a acestui calugar, fata de care siguranta ca lumea nu ar fi pierduta de Dumnezeu, caci totusi mai sunt oameni drepti, a ramas sa fie trecuta din stanca in stanca si pierduta in mare. Dar intregul Munte Athos are multi drepti, iar anonimitatea lor este poate cel mai frumos exercitiu al credintei si ruperea de dorinte, de vise, de oameni ii transforma in nemuritori, in acei titani care duc pe umeri povara pamantului. A purta un dialog cu ei alunga tautologia si deschide drumul de pe care vesnica reintoarcere nu mai este nici amintire. Si totusi, cine nu este sfant nu vede pe sfinti. Invatatura aceasta a calugarului nu poate fi eludata, de aceea si multele neajunsuri ale reportajului.



preotul-calugar anonim hrana pustnicilor
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (2)

Anonim  | #38279
Nu fiti nemultumit ca reportajul are neajunsuri. Este un inceput bun. Vor fi foarte bune dupa ce ve-ti citi Sf.Evanghelie, Sfintii Parinti, si multe alte carti despre vietile monahilor(in cazul in care nu le-ati citit): si dupa ce ve-ti mai face astfel de pelerinaje stand de vorba cu mari duhovnici. Doamne ajuta!
Catalina  | #38280
Bravo pt articol. Esti un om intelept ...si ne-ai oferit un articol minunat . Multumim mult ...si incearca si altele ..la fel de interesante
Succes si felicitari sincere !
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1492 (s) | 24 queries | Mysql time :0.018835 (s)

loading...