Afisat la 08:20

In perceptia celor mai multi dintre noi, Soarele este astrul vietii, spulberand, la rasaritul sau, cosmarul noptii, spaima de moarte si de necunoscut. Despre fata amenintatoare a Soarelui ne incumetam sa vorbim mai putin.

Pete care nu ies la spalat

Hotarat lucru, René Fabre, un sofer de 48 de ani din Précy-sous-Thil, nu va uita niciodata noaptea de 13 martie 1989. In timp ce rula pe o sosea din regiunea Morvan (Bourgogne), Fabre a fost martorul unui superspectacol cosmic, al unei reprezentatii de gala venite direct din Univers: o uriasa aurora boreala desfasurandu-si luminiscenta magica pe toata bolta cereasca. Aceasta imbratisare celesta i-a dat martorului ocular un sentiment de irealitate ametitoare si amenintatoare.

Asemenea lumini aurorale marcheaza debutul unui nou ciclu de convulsii solare. De cand oamenii contabi­lizea­za minutios aparitia asa-numitelor pete solare, adica de peste 250 de ani, s-a stabilit o periodicitate medie a acestora de 11,2 ani, care poate varia intre 9 si 14 ani. Aceste pete sunt, de fapt, semnale care anunta spasme paroxistice: exploziile solare. Sunt explozii colosale, care se propaga la 500.000 de kilometri inaltime, degaja o putere egala cu aceea pe care ar genera-o 100 de milioane de bombe cu hidrogen si propulseaza in Univers uriase sufluri de energie, sub forma de raze X, raze gama si unde radio.

Si nu sunt necesare mai mult de opt minute pentru ca acest val de parti­cule de inalta frecventa sa-i provoace Terrei perturbatii uriase. Cu numai o zi inaintea intamplarii de la Morvan, deci pe 12 martie 1989, la mii de kilometri departare, intr-un oras californian, portile automate ale garajelor au inceput un balans salba­tic, derulat pe parcursul a cateva minute. In aceeasi zi, 6 milioane de familii din regiunea canadiana Québec s-au trezit cufundate in intuneric, iar pana de curent a durat mai bine de noua ore. In zilele de 12, 13 si 14 martie 1989, s-a inregistrat cea mai puternica furtuna geomagnetica abatuta asupra Terrei in secolul XX.

In straturile joase ale atmosferei, eruptiile solare determina curenti de mica frecventa, care afecteaza liniile de inalta tensiune. In cele mai multe cazuri, liniile cedeaza. In plus, furtunile geomagnetice genereaza faimosul efect botezat fade out, care consta in disparitia undelor radio de-a lungul a mai multe ore, uneori chiar zile. Sa facem o scadere simpla: 1989 (ani) minus 11 egal 1978; 1978 minus 11 egal 1967; 1967 minus 11 egal 1956. Ei bine, exact in 1956, datorita unei activitati solare similare, marina britanica a pierdut contactul cu unul dintre submarinele sale nucleare.



Ani care au schimbat istoria

Dupa 24 de ore, submarinul disparut a iesit la suprafata fara cel mai mic semn de avarie. Tacerea sa se datorase unui astfel de capriciu al Soarelui. In 1967, in plin razboi americano-vietnamez, minele magnetice din golful Haipong au inceput sa se atraga intre ele, explodand simultan. Din aceeasi cauza, pare-se...

O teorie extrem de interesanta este cea avansata de savantul rus A.L. Tchijevski, care afirma ca istoria omenirii a fost, este si va fi arbitrata de activitatea solara. Tchijevski aduce cateva exemple destul de convingatoa­re: Revolutia Franceza din 1789, Revolutia Rusa din 1917 si criza cehos­lovaca din 1968, ani care au corespuns unor activitati solare ma­si­ve.Dar poate cel mai elocvent exem­plu este anul 1989, an cu o avalansa de evenimente care au schimbat istoria omenirii: caderea, dupa aproa­pe trei decenii, a Zidului Berlinului, moartea imparatului Hirohito al Japoniei, revolta studentilor chinezi in Piata Tienanmen din Beijing, condam­narea la moarte a scriitorului iranian Salman Rushdie de catre ayatolahul Khomeini pentru publica­rea Versetelor satanice, demisia prese­din­telui chinez Den Xiaoping, "revolutiile de catifea" din Cehoslo­vacia si Bulgaria, invadarea statului Panama de catre armata americana, accidentul ecologic din Alaska, unde tancul petrolier Exxon Valdez a deversat in mare 53.044.510 galoane de petrol, cutremurul din San Fran­cis­co si, nu in ultimul rand, san­ge­­roasele evenimente de la Bucuresti, prin care a fost inlaturat de la putere unul din­tre cei mai crunti dictatori comunisti.
Sa fie toate acestea pure coinciden­te? Posibil. In fond, istoria isi urzeste planurile departe de privirile oamenilor de rand. Totusi, daca extindem teoria lui Tchijevski la domeniul medicinei, lucrurile se complica dramatic. Sa luam, spre exemplu, epidemiile de gripa. Gripa spaniola din 1918, care a facut 21 de milioane de victime, a izbucnit intr-un an cu explozii solare masive. Epi­demiile de gripa asiatica din 1957, 1968 (dupa 11 ani) si 1979 (dupa alti 11 ani) au coincis cu acti­vi­tati solare extrem de puternice. Chiar si epide­mia de gripa din Fran­ta (noiembrie 1989 - ianuarie 1990) se inscrie in algo­ritmul de mai sus. Toate aceste coincidente sunt absolut tulburatoare, spun virusologii.

Ceea ce stim cu siguranta este faptul ca radiatiile electro­magne­tice generate de eruptiile solare pot modifica efectiv molecu­lele ADN-ului uman. Difteria si meningita sunt si ele la cheremul capriciilor solare, desi arsenalul de diagnosticare si tratament de astazi le-a scos de pe lista bolilor mortale. Aerul pe care il respiram contine ioni. Unii au incarcatura negativa si ne dau vioiciune si buna dispozitie. Ionii pozitivi, dimpotriva, ne sunt nefasti, produc migrene, melancolie, enervare si anxietate. Oare la acest lucru se refe­rea Montesquieu in opera sa Spiritul legilor cand descria "influentele aerului asupra fibrelor corpului uman"?

Acum, poate este mai clara scena din filmul Star Trek in care Mr. Spock il informeaza pe capitanul Kirk despre intreruperea comunicatiilor si inope­ra­bilitatea transportului din cauza furtu­nii magnetice. In anii `70, la vremea cand a fost realizat seria­lul, aceasta scena a provocat zambete oamenilor de stiinta, furtunile magne­ti­ce fiind considerate aberatii science-fiction. Insa, dupa cum am vazut in acest articol, Mr. Spock avea dreptate.



Facts

*
Aeronava Concorde, scoasa din uz in 2003, obisnuia sa zboa­re la aproximativ 18.000 de metri altitudine, adica intr-un perimetru unde nivelul ra­dia­­tiilor X si gama este extrem de ridicat. Pentru a le tine piept, Con­corde era echipat cu un detector special care, in momentul cand repera o crestere a fluxului de parti­cule radioac­tive, reducea automat altitu­dinea, pilotii fiind obligati sa-si continue zborul la viteza subsonica.
*
Dilatarea straturilor atmosferice superioare poate frana satelitii si, uneori, ii poate scoate de pe orbite. Mai multi sateliti militari americani si rusesti au fost distrusi in 1989 si la inceputul lui 2002.
*
Cosmonautii de la bordul navetelor spatiale isi concentreaza permanent atentia asupra dozimetrelor: in momentele de agitatie solara, acestea repereaza radiatiile (X sau gama) care depasesc limitele normale. Cosmonautii adora iesirile in spatiu, dar este suficient ca de la centrele lor de comanda sa le fie transmise doua cuvinte pentru a se intoarce de urgenta in navete: "Explozii solare!" Daca i-ar surprinde in spatiu, aceste explozii i-ar expune unor radiatii ucigase.