News Flash:

Boala Alzheimer - boala batranilor intelectuali uitati de soarta

6 Aprilie 2000
1195 Vizualizari | 0 Comentarii
•Locul in care se intalneste nebunia cu moartea •Autoritatilor locale nu le pasa de problemele acestor bolnavi •Cladirea, veche de 120 de ani, este pe punctul de a se prabusi •Aici traiesc fosti medici si profesori de renume •Cei care mor in centru nu au unde sa fie ingropati
In spatele Politiei Municipale exista o cladire veche de 120 de ani. Multi nu stiu cine traieste aici, chiar daca deasupra usii de la intrare se afla o placuta pe care scrie "Centrul Ghelerter, Boala Alzheimer". Doua nume ciudate, de origine evreiasca. De doi ani, in casa cu o gramada de incaperi traiesc cateva zeci de suflete care sufera de boala Alzheimer, boala ce duce la dementa si uitare. Multe din aceste suflete sunt uitate de soarta. Batrani bolnavi, care au uitat cum ii cheama si traiesc intr-o lume imaginara construita de ei, ce le transforma uneori viata intr-o cazna cotidiana. Fosti medici, profesori, mame de senatori cunoscuti sau oameni care au lucrat la CAP. Sau batrani abandonati ca pe niste carpe si care se intreaba mereu cand le va veni odata sfarsitul.

E de ajuns sa le dai buna ziua si pe chipul lor se afiseaza un zambet, pe care numai la copii il mai poti gasi. Chiar daca au 50 sau 80 de ani, bolnavele de aici au grija in fiecare zi de jucariile lor. Papusele sau ursuleti ce stau cuminti pe paturi sau pe masute isi asteapta proprietarii iesiti sa se plimbe pe afara sau plecati in vizita la colegii din celelalte saloane. Doina P. are 63 de ani si a fost toata viata medic. Si sotul ei tot medic a fost, traditia fiind urmata si de fiica lor. In urma cu doi ani, femeia si-a pierdut memoria. Nu mai stie cum o cheama, nu mai stie sa scrie si nici nu mai vorbeste coerent. Pusa sa-si scrie numele, Doina traseaza doar zece linii paralele. Apoi rade si merge dupa noi, incercand sa spuna ceva ce numai ea intelege. Cea mai batrana pacienta are 98 de ani. I se spune "bunicuta" si se lipeste ca un copil de medicul care ne insoteste. Nu mai are familie de foarte multi ani si nu mai asteapta decat sa moara. "M-am nascut la Cimpina, dar am trait la Cimpulung Moldovenesc. Sotul meu a fost ofiter, iar eu nu am lucrat, am fost cucoana. Am invatat noua ani de scoala", declara batrana. Intrebata in ce an s-a nascut, bunicuta mediteaza cateva clipe: "Pai, prin o mie noua sute si ceva, opt sau noua cred. Nu mai stiu. De ce sa mint... Nu am avut copii, ca asa a fost sa fie, dar nici sora mea nu a avut. Am vrut sa infiez unul, insa m-am gandit ca trebuie bani sa-l cresc, sa-l pot educa, sa pot avea grija de el. Dupa ce mi-a murit sotul, am fost ingrijita de o femeie care m-a adus aici". Bunicuta are si sicriul pregatit de cea care a ingrijit-o multa vreme.
Teodora are in jur de 55-60 de ani si a fost profesoara de franceza. Nu vrea sa o fotografiem, insa ne provoaca la o discutie in limba franceza. E aici de trei ani. Chiar daca vorbeste mult, nu-si deranjeaza colegele. Ne lasa dupa cateva minute si iese afara singura, unde isi aprinde tacticos o tigara.
Un alt personaj iubit de cei care lucreaza aici este "Mutulica". Are 80 de ani si este surdo-mut. Este tot numai un zambet si abia asteapta sa fie fotografiat. Maria este o alta batrana, care mereu intreaba cand poate pleca acasa. In mintea ei isi inchipuie tot felul de povesti legate de fiica si de casa ei: "Am fost jefuita, mi-au luat tot din casa si fata mea a suferit. Acum nu vreau decat o invoire, dar imi trebuie doar o semnatura".
Cel mai tanar pacient are 33 de ani si provine de la o casa de copii. Cu cativa ani in urma a suferit un traumatism cranio-cerebral care i-a distrus toata viata.

Centrul Ghelerter este singurul de acest gen din tara

"Centrul Ghelerter este prima unitate specializata din tara, infiintata sub patronatul profesorului academician Cajal, intr-o fosta proprietate evreiasca, imobilul fiind construit de doctorul Ghelerter. Cadrele medicale de aici se ocupa de asistenta oamenilor bolnavi de boala Alzheimer. La ora actuala, se aplica un tratament modern in boala care afecteaza intr-un procent ridicat populatia varstnica si se incearca sa se previna aparitia dementei si consecintele ei: dezorientarea si pierderea memoriei. Daca evolutia bolii continua, bolnavul devine un balast pentru familie. Din pacate, din cauza posibilitatilor financiare limitate, deocamdata nu ne permitem sa extindem sectia si printr-un serviciu de zi. In acest fel, batranul ar putea locui cu familia, ar veni ziua la tratament si s-ar intoarce acasa", ne-a declarat, ieri, profesorul Petru Boisteanu, directorul Spitalului de Psihiatrie "Socola". De acest spital apartine Centrul Ghelerter.
Cladirea in care locuiesc cei 70 de batrani pare din exterior o ruina. De consolidare nici nu poate fi, deocamdata, vorba, deoarece nu exista nici bani pentru o masa completa, daramite pentru renovare. Pentru ca aceasta cladire sa arate normal ar fi nevoie de miliarde de lei. Autoritatilor locale insa nu le pasa si multi dintre responsabilii targului nici macar habar nu au de acest asezamant. Mii de fisuri impanzesc intreaga cladire, iar terasa de la ultimul etaj este in pericol permanent de prabusire. "Nici nu le dam voie pacientilor sa se apropie de usa, pentru ca, oricand, terasa se poate prabusi peste ei", ne spune doctorul psihiatru Silvia Firicel, seful sectiei.
In sala de mese, in care, din cauza numarului de locuri redus, bolnavii mananca in doua serii, nu se poate sta daca ploua. Camerele sunt curate, iar pacientii ingrijiti. Multi batrani si-au lipit pe pereti zeci de icoane la care se roaga in fiecare zi. In luna decembrie, in unul din saloane s-a construit o capela. Batranii au si un club al lor, unde pot citi sau se pot uita la televizor.

90% dintre pacienti sunt femei

Boala Alzheimer este o dementa ce apare la varsta maturitatii. "Boala apare, de obicei, la persoanele relativ tinere, de 45-50 de ani, pana la varste inaintate si se caracterizeaza prin mari tulburari de memorie. Exact ca o banda video care, la un moment dat, se sterge. Bolnavul sufera de atrofie corticala, dar etiologia a ramas inca o necunoscuta. Nu toti oamenii imbatranesc la fel. Asa-zisa batranete fiziologica depinde de mai multi factori", ne-a spus doctorul Silvia Firicel. Medicii cred ca boala ar avea o cauza genetica, in primul rand, existand o modificare de gena, neconfirmata insa. Apoi, modul de viata al fiecarei persoane si bolile asociate acestuia sunt alti factori. "Chiar daca apare dementa, raman totusi niste gesturi care arata ca a avut o anumita educatie. Multi dintre cei care sufera de aceasta boala au fost intelectuali, iar 90% dintre pacienti sunt femei, pentru ca traiesc mai mult decat barbatii. Este posibil ca boala sa apara si pe fond carential: lipsa de fier, aluminiu si a unor vitamine. Se mai banuieste ca exista un protovirus, o celula mai mica decat un virus, care ar determina boala. Totodata, cauzele pot fi si psihice. Boala poate apare si in urma unor traumatisme cranio-cerebrale", a mai spus dr. Firicel.
La majoritatea pacientilor, boala evolueaza rapid, intre sase luni si un an. La altii, mai lent. "Efectiv, batranii dau in mintea copiilor. Nu-si recunosc familia, se ratacesc, trebuie permanent supravegheati. De fapt, adevaratele cazuri sunt ale intelectualilor clasati. Am avut acum cativa ani un medic stomatolog care punea mana pe freza si nu stia ce sa faca cu ea. Daca familia si-ar da seama de la inceput ca acestea sunt elementele bolii, asistenta medicala si mai ales instruirea ar putea ajuta la prevenirea ei. Numai ca la noi nu exista educatie in acest sens".
La multi batrani, boala se accentueaza in momentul pensionarii. "Exista destule persoane care nu se pot impaca cu varsta pensionarii, pentru ca sunt constiente ca nu mai au o preocupare si o ocupatie", a mai afirmat seful sectiei.

Simptomele bolii s-au schimbat in ultimii 20 de ani

Facandu-se o comparatie cu tarile civilizate, in ultimul timp, la noi, batranii sunt pur si simplu aruncati pe strazi. "In multe cazuri apare si singuratatea, deoarece copiii nu mai au timp de ei. Multi chiar ii abandoneaza si ii gasim pe strazi, flamanzi. Am dedus este ca exista o protectie, uneori maxima, a batranului fata de copii. Inainte nu exista un asemenea abandon, iar economia de piata nu se poate aplica fata de parinti. In celelalte tari, la ingrijirea bolnavului contribuie si familia, statul, fundatiile nonguvernamentale, biserica. In Romania nu se poate vorbi despre aceste lucruri. Nici macar nu exista sponsori, pentru ca nu au nici un avantaj. La noi nu s-a auzit de voluntari. In strainatate, elevii si biserica se ocupa foarte mult de batrani dar in Romania se pune accentul doar pe copii si handicapati. Mi se pare foarte grav faptul ca s-a ajuns sa internezi un batran numai pentru a-l proteja de familie. Batranul sufera de singuratate, de lipsa de comunicare, ajunge sa se simta inutil si sa traiasca in trecut".
In ultima vreme, din ce in ce mai multi batrani ce provin din mediul rural se interneaza la centrul Ghelerter. "Inainte nu veneau, acum se interneaza mereu. Totodata, si simptomele s-au schimbat, nu mai sunt cazurile de acum 20 de ani. Actuala generatie si urmatoarele nu vor mai prinde varsta de 90 de ani, din cauza stresului si a carentei. Afectiunile de tot felul apar mult mai devreme, la o varsta tanara, deoarece creierul suprasolicitat cedeaza la un moment dat".
Una din problemele cu care se confrunta conducerea centrului este legata de locul de veci a celor care mor aici. Pe vremuri, existau terenuri speciale pentru ei; acum, daca trebuie sa ingropi un batran, trebuie sa platesti. "Sunt multe familii care nu-si mai iau bolnavii acasa. Atunci, noi trebuie sa facem cheta, ca sa il putem ingropa".
Angajatii centrului vor sa faca o gradina in fata cladirii. "Ne trebuie pamant, insa primaria nu vrea sa se implice in astfel de probleme. In loc sa ne ajute, pentru ca avem nevoie cu adevarat de ajutor, ni se dau amenzi pentru gunoiul din fata cladirii".
Nici cu fondurile pentru hrana bolnavilor lucrurile nu stau mai bine. Mancarea este bine gatita, insa batranii nu au auzit de fructe sau de lapte. Pentru un singur bolnav se cheltuie lunar trei milioane de lei. "Daca ar exista un centru de zi, nu s-ar mai cheltui atatia bani. Insa nu ne putem permite si nici nu avem de unde sa cerem ajutor". Lista problemelor ar putea continua. De exemplu, inafara unui medic psihiatru, care lucreaza de peste 20 de ani cu ei, nu exista nici un alt specialist. Probabil ca daca am fi stat o saptamana in mijlocul bolnavilor am mai fi descoperit multe alte nevoi. Insa norocul lor se leaga chiar de boala de care sufera si de batranete.
Parasim cu inima stransa lumea batranilor zambitori, care saluta orice persoana ce le iese in cale. Ei sunt niste oameni care, la randul lor, au muncit plini de sperante, pentru o lume putin mai buna. Fostii medici de aici au tratat sute si chiar mii de oameni, fostii profesori i-au invatat carte pe multi dintre cei care astazi ne conduc orasul. Si totusi, nimanui nu le mai pasa de ei...
Cristina HURDUBAIA
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1618 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018493 (s)

loading...