News Flash:

Camasa de la Sfanta (3)

16 Octombrie 2009
724 Vizualizari | 0 Comentarii
Ionel Bostan
• "Nu frica de moarte apasa greu asupra Lui. Nu durerea si ocara crucii I-au provocat chinul de nedescris. Domnul Hristos a fost printul celor ce au suferit; dar suferinta Sa provenea din faptul ca era constient de rautatea pacatului, de cunoasterea ca, prin familiarizarea cu raul, omul devine orb fata de grozavia lui. Domnul Hristos a vazut cat de puternica este stransoarea pacatului asupra inimii omenesti si cat de putini vor fi binevoitori sa se rupa de sub puterea lui. El stia ca, fara ajutorul lui Dumnezeu, omenirea avea sa piara si vedea multimile pierind, desi aveau la indemana un ajutor imbelsugat" (DA 752-753)

Tachita Badeanu se freca la ochi, dupa care - da, el, necredinciosul! - a trecut la cruci repetate, schitate cu limba. Apasa tare cu varful limbii in cerul gurii (Numele Tatalui), apoi spre obraji, in ordinea drept-stang (Al Fiului si al Sfantului Duh), terminand cu o intoarcere a limbii inspre mandibula (Amin). Facu o vreme si zeci de cruci mari cu dreapta, insa imaginea persista. Fie ce-o fi, isi zise, dar trebuie sa prinda trenul, asa ca o tine inainte. Era sigur ca directia era cea buna. Cu toate ca inainta in pas grabit, distanta fata de acel ceva/ cineva luminos nu scadea. Considerand ca au traseu comun, o vreme - nu putea sa spuna cam cat - il urma. Se astepta ca din moment in moment sa ajunga la gara. Faptul ca nu se auzea nici tipenie in jur nu era ceva iesit din comun. Si in alte dati ajungea chiar si cu un ceas mai devreme de sosirea trenului, timp in care astepta tacut, fumand jumatate de pachet de tigari. De data asta, din imperiul gandurilor sale il scoase o ciocnire bruta de ceva ce, la primele pipairi, nu parea sa fie decat un zid de piatra. Topografic, nu era deloc dumirit; chiar daca locurile erau batute de el cu piciorul pe o raza de macar kilometri in jur, inca din copilarie, nu realiza ce ar putea sa fie si mai ales pe unde s-ar pozitiona. O privire involuntara catre cer ii dezvalui puzderie de stele care spargeau bezna. Ceata disparuse si, desi era in plina noapte, putu sa vada ca se afla sub streasina din partea de miazazi a bisericii din sat, al carei zid tocmai il luase in plin. Ceea ce nu putea intelege era cum ajunse aici, ca locul era situat in partea opusa a directiei catre gara. Ca sa fie sigur ca nu viseaza, se ciupi de mai multe ori de picioare, isi schimba pozitia caciulii cand pe frunte, cand pe ceafa, si chiar dadu un ocol lacasului sfant pe partia din jur facuta de clopotarul Papucel. Asa, pentru verificare, lua un colt de caramida - dintr-o gramada de sparturi ramase de la refacerea casei de pomeniri - si-si scrijeli numele, de fapt primele doua-trei litere, mai intr-o parte de perete. Avea de gand sa vina odata, pe lumina, sa-si gaseasca iscalitura. Daca ar da de ea, atunci totul a fost aievea, si ar insemna ca o forta miraculoasa vrea sa-l apropie de Biserica si, in consecinta, Dumnezeu sau, in orice caz, o Putere peste omenirea pamantului exista de-adevaratelea. Daca nu, ar fi avut de-a face doar cu un vis, ca atatea altele din lungile nopti de iarna... Dupa care, de moment ce bezna mai slabise, crezu ca cel mai bun lucru este sa mearga totusi la lucru. Este inutil sa spunem ca a prins trenul si ca ziua ce a urmat nu a fost cu nimic deosebita. Numai in capul lui festele timpului si spatiului cu care abia se confruntase au facut sa apara mii de semne de intrebare.
*
In prima duminica ce a urmat pataniei lui Tachita, acesta a putut fi vazut la liturghia tinuta de Parintele Costea, dupa multi ani de cand nu calcase prin biserica. S-au mirat credinciosii ("mai, sa fie!"), iar preotul a avut un cuvant bun pentru el la predica, asa, de incurajare. Tachita a supralicitat si a facut pe loc danie o suma frumusica pentru refacerea picturii din pronaos. Am uitat sa spunem ca inainte de slujba descoperi temator pe zid inscriptia rosietica - "BAD", iar in timpul odiseei din noaptea cu pricina avea pe sub pieptar camasa de la Sfanta.
*
Ani la rand Tachita Badeanu a fost un credincios model in parohie, fiindu-i si lui groaza de cat de intunecate putu sa aiba mintile atata vreme. Si-a durat gospodarie frumoasa, iar copiii au mers la scoli bune ajungand la casele lor. Dupa ce a mancat pensie vreo zece ani, astazi se odihneste sub ciresul cel mare din tintirim, langa mormantul fostului epitrop Majuru.
(Sfarsit)
de Ionel BOSTAN
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1380 (s) | 24 queries | Mysql time :0.019205 (s)

loading...