News Flash:

Ce-i de facut?

24 Aprilie 1999
926 Vizualizari | 0 Comentarii
•Analiza spectrala a Romaniei (3)

Tot despre incredere

Autorii volumului Fetele schimbarii. Romanii si provocarile tranzitiei au bunul obicei ca, dincolo de subtilitatea analizei, sa spuna lucrurile clar atunci cind ele sint clare: "Reusita reformei depinde in foarte mare masura atit de a) legitimitatea noilor reguli ale jocului cit si de b) legitimitatea principalilor actori institutionali investiti cu putere decizionala in procesul de reforma (Guvern, Parlament etc)". Si, mai departe: "Legitimitatea se construieste, iar piatra ei de temelie este increderea. Erodarea acesteia pune in pericol intreaga constructie. Cercurile vicioase ale neincrederii si pesimismului sint asociate cu instrainarea de politic, apatia civica sau cautarea de solutii in alte directii decit cea a democratiei". Din pacate, exact in aceasta situatie ne aflim acum, iar recentul sondaj CURS, despre care am vorbit si in articolul trecut, intareste ingrijorator concluziile formulate de autoritati volumului la nivelul anului 1998. In momentul de fata, toate institutiile cu rol decisiv in dirijarea procesului de reforma sint intr-o accentuata scadere de popularitate. Daca e explicabila aceasta scadere la nivelul presedintiei, guvernului ori partidelor aflate la guvernare - pentru ca, intotdeauna puterea erodeaza -, nu acelasi lucru il putem spune despre ceea ce se intimpla cu institutia Parlamentului, singura institutie in care sint cuprinse atit puterea, cit si opozitia, institutia care este garantul cel mai sigur al prezervarii mecanismelor democratiei politice. In mod cu totul alarmant, Parlamentul a cunoscut cea mai spectaculoasa scadere de popularitate, aproape fara sinuozitati, fiind perceput ca ineficient, consumator de resurse, implicat prin membrii sai intr-o multime de lucruri nu intotdeauna foarte curate. Daca erodarea increderii in presedintie a fost mai lenta, daca guvernul a avut si momente de partiala recistigare a increderii, mai ales cu prilejul remanierii din toamna lui 1997 si a schimbarii primului ministru din primavara urmatoare, prabusirea imaginii Parlamentului nu a avut nici o ezitare, nici un moment cit de mic de redresare a acestei imagini, Cum, pina la sondajul CURS din aceasta primavara, increderea in pluripartidism a ramas majorata in ansamblul populatiei, putem spera ca nu este vorba despre respingerea parlamentarismului in general, ci de repulsia pe care o trezeste in rindurile populatiei maniera hilara de manifestare a parlamentarismului romanesc actual. Daca asa stau lucrurile - si este o ipoteza optimista! -, nu este solutie in afara reformarii sistemului piolitic si a sistemului electoral. Acest lucru ar trebui sa se refere, cel putin la: 1. trecerea la un Parlament unicameral sau la unul cu adevarat bicameral, cu reducerea drastica a numarului de membri, in ambele situatii, si scaderea personalului auxiliar si a cheltuielilor alocate institutiei parlamentare, cheltuieli ce nu par afectate in vreun fel de bugetul de austeritate; 2. ridicarea pragului electoral la cel putin 5%, cu multiplicator pentru aliantele electorale; 3. interzicerea prin lege a migratiei parlamentarilor de la un partid la altul pe tot parcursul ciclului legislativ - pentru ca migrarea a scazut increderea in partide si in seriozitatea legiuitorilor nostri supremi; 4. trecerea, macar partiala, la scrutinul uninominal, cuplat cu cel de lista preferentiala, pentru a responzabiliza alesii fata de cei care-i trimit in inaltele functii. Acestea sint masuri minime, care nu asigura cu necesitate recistigarea increderii in politic si in clasa politica, dar in absenta carora nu putem vorbi despre vreo incredere multe decenii de acum incolo. Sint, deci, masuri necesare, nu si suficiente. Este insa de presupus ca, in timp, ele ar putea asigura o viata politica orientata totusi de o anumita competenta politica, morala si profesionala, mai putin egoista si hrapareata, ceva mai inclinata si in directia binelui public, nu doar in aceea a binelui personal si de partid. Sigur, nu se intimpla minuni peste noapte, mai ales ca increderea se cistiga greu si se pierde foarte usor, dar nici nu avem motive de minuni, ci de o regasire, cit de lenta, a increderii si a unei anume normalitati. Chiar si in opinia autorilor cartii pe care o comentez, pe linga nenumaratele motive de ingrijorare, exista si mici semne datatoare de speranta. In fond, "cercurile vicioase nu sint neaparat capcane fara posibilitate de scapare. Dar ele reprezinta conditionari puternice ale zilei de miine".
Putem spera ca o alta politica, deci un sistem reformat el mai intii, care sa permita si o revigorare a clasei politice actuale, ar putea gasi acele solutii care sa permita spargerea cercurilor vicioase ale societatii romanesti de azi, promovind tendintele ce se intrevad din putinele cercuri virtuoase vizibile, totusi, in aceasta societate. (va urma)
Liviu ANTONESEI

P.S. Decizia principalului partid de guvernamint de a-si restringe demnitarii din AGA si CA-urile patronate de FPS este salutara si imi sugereaza inca o masura de asanare a clasei politice - interzicerea prin lege a participarii tuturor demnitarilor la astfel de activitati producatoare, mai ales, de avantaje materiale suplimentare. S-ar reduce sistemul clientelar de functionare a partidelor noastre, contribuind la constructia unor partide fundamentale ceva mai mult pe interese transpersonale si pe afinitati doctrinare si mentale reale.
Distribuie:  
Incarc...

Libertatea.ro

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2016 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2446 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018794 (s)