Ce isi doreste o blonda?

Miruna e femeie, tanara, blonda, desteapta, frumoasa, sincera si talentata - 7 pacate capitale intr-o societate bolnava, ca a noastra. Sibianca descalecata in Bucurestii care m-au adoptat, acum un deceniu, si pe mine, studenta la UMF scrie mai bine decat ne-ar fi putut indemna sa presupunem cei 23 de ani ai sai. Prin noiembrie 2007, a creat un blog de succes: "si blondele gandesc".

Contradictie in termeni pentru unii, truism pentru altii, sloganul transformat in renume mi-a atras atentia, si bine a facut. Pentru ca titlul provocator nu e dublat de un continut mediocru, ba dimpotriva. Postarile Mirunei (cand taioase, cand sensibile) reprezinta, de departe, cea mai placuta surpriza feminina din publicistica ultimilor ani si merita adunate, cat de curand, intre copertile unui volum. "Suntem generatia de sacrificiu" - constata "copila blonda" (cum ii place sa-si zica). "Am abandonat cartile si am imbratisat televizorul. Iar acum, abandonam viata si ne dedicam netului. (...) Suntem generatia Coca-Cola, bem cafea in cana de lapte, dar luam pastile de somn. (...) Vorbim in neologisme ieftine si vedem filme pe DVD. Avem mobil, laptop si restante. Unii si job. Asteptam weekendul ca sa mergem la shopping in mall. Doar miercurea mergem la multiplex. Mancam hamburgeri ori salate cu sosuri light si mestecam guma sugarfree. Folosim fard waterproof si ne dam cu body lotion. Avem abonamente la spa si gym ca sa ramanem fit. (...) Mi-am dat seama ca toate actiunile noastre sunt initiate cu gandul la ce urmeaza dupa. Si indiferent cat de minunate, extraordinare, constructive ar putea fi ele, noi tot obositi le facem. si neimplicati".

Miruna socheaza pe multi (mai putin pe mine), spunand ca "durerea scoate la iveala tot ce e mai bun din noi. (...) Cand durerea e suferinta, suferinta poate deveni arta. Daca o stii ridica la un astfel de rang. (...) Trebuie doar s-o lasi sa se manifeste in toata splendoarea ei. (...) Si inca ceva: totul e trecator. Nu crezi? Numara pana la 5". Intr-o lume brutala si ipocrita, bloggerita blonda indrazneste sa pastreze in viata ideea de prietenie: "Vreau sa-ti pot cere numarul de telefon fara sa ma banuiesti ca-ti stric casa. Sau sa ti-l ofer pe al meu, fara sa ma gandesc ca te gandesti ca poate ma gandesc eu la ceva neortodox. Vreau sa te sun cand mi s-a blocat volanul la masina si nu mai stiu formula magica pentru antidot. Vreau sa ma chemi la film marti seara si sa nu ma banuiesti ca merg in ideea ca poate o iesi ceva. (...) Se poate sa imi placa mult mintea ta, dar sa nu te vreau in inima mea. Sau nici in asternutul meu". Cu poeziile lui Tarnea intr-o mana si cu ale lui Minulescu in cealalta, Miruna e constienta de tot ce (i) se intampla: "O sa ma uiti cand mergi acasa, o sa ma uiti si cand te-ntorci, o sa ma uiti cand o sa iti faci planuri si-o sa ma uiti si noaptea-n cele mai frumoase visuri. O sa ma uiti atunci cand o vei lua de mana, atunci cand o vei saruta cu foc intaia oara. O sa ma uiti cand iti va fi mireasa si-atunci cand iti va naste prunci. Atunci cand iti va face toate de mancare si-ti va da apa ca sa bei cand te usuci. Dar, din cand in cand, o sa-ti mai amintesti de mine. Cand o sa iti vezi planurile implinite si visele frumoase adormite-n nopti. Cand o s-o strangi la pieptul tau intaia oara si-apoi cand o sa-i ceri sa fiti parinti. Cand toate astea vor fi intamplate si-ti vei fi asteptand amiazul, cu par carunt, paharul gol... si-un gand din tinerete. Frumos. Dar trece! De asta zic, o sa ma uiti". Poate da. Poate nu.