News Flash:

Cel mai vechi postas din Romania la "Ziua de Iasi"

29 Iulie 1999
752 Vizualizari | 0 Comentarii
•Talpa prin Iasi cit noua rotatii ale Pamintului •Virgil Gheorghe-Sin a purtat 40 de ani geanta pe piept •Orasul s-a construit sub ochii si piciorele lui •In timpul lui Ceausescu pensia cea mai mare din Iasi era 5.000 de lei

Meseria de gazetar este una care te face sa cunosti o multime pestrita de oameni. De la presedinti de tara, sefi de guverne, la maturatori, gunoieri si femei de serviciu. Oameni fericiti, dar mai ales oameni necajiti. Persoane pentru care tu esti ultimul sprijin si persoane interesate sa parvina cu ajutorul tau. Toti se perinda prin fata ochilor nostri ca filele unei carti. Dar pe unii nu poti sa-i uiti toata viata. Sint asa-numitii "speciali". Indivizi aparent normali, modesti, dar care frapeaza prin faptele lor bune, prin experienta acumulata si prin indirjirea de a se lupta cu viata cea de toate zilele. Virgil Gheorghe-Sin este un "special" in adevaratul sens al cuvintului. El este cel mai virstinc postas din Romania si a lucrat in aceasta meserie, neintreupt, timp de 40 de ani. Are o familie inchegata si a iesit de curind la pensie. Cu toate acestea zilnic isi viziteaza fostii abonati si oamenii carora le aducea amara bucurie o data pe luna: pensia. Nea Virgil, cum il cunoaste trei sferturi din municipiul Iasi a impartasit redactorilor nostri crimpeie din viata sa, zbuciumata in cea mai mare parte a ei.

Virgil Gheorghe-Sin a spart sticla de sampanie care a marcat nasterea cartierului Alexandru cel Bun

Postasul cel mai vechi din Romania s-a nascut la 27 aprilie 1937 si in 1962 a fost angajat la Directia de Posta din Bacau. Dupa numai doi ani, tinarul Virgil s-a intors in orasul natal, fiind angajat prin transfer la PTTR Iasi. De atunci si pina in mai 1999 a batut fara intrerupere strazile Iasului cu tolba incarcata de ziare si scrisori. "Inainte de '89 lumea coresponda mult mai mult ca acum. Oamenii isi scriau unii altora mult mai mul ca acum. De sarbatori gentile postasilor erau pline de scrisori si telegrame. Nu existau posibilitatile actuale sa-si transmita xUn Craciun Fericit!x sau xHristos a Inviat!x telefonic cum se practica. Parca erau mai romantici si eu cred ca lumea era mai buna si din aceasta cauza", isi aduce aminte nea Virgil. Orasul nu era nici jumatate, atit ca intindere cit si ca populatie, fata de dimensiunile actuale. Sub pasii lui Virgil Gheorghe-Sin au aparut noi cartiere: Alexandru cel Bun, Galata si unele portiuni din Nicolina. El isi aminteste un episod inedit la care, fara sa vrea a fost martor: nasterea cartierului Alexandru cel Bun: "Ma duceam sa impart ziarele la capatul strazii Arges, unde este acum benzinaria Millenium. Era un escavator care a scos prima cupa de pamint si linga ea era Miu Dobrescu, fostul prim secretar. Cind m-a vazut m-a intrebat daca nu doresc sa fiu nasul celui mai tinar cartier al orasului. Eram atit de emotionat, incit am amutit. Miu Dobrescu mi-a impins in mina sticla de sampanie, iar o alta sticla a fost sparta de el".

Distanta parcursa in 40 ani de munca este echivalenta cu ocolirea Pamintului pe la Ecuator de noua ori

Postasii sint categoria sociala care parcurg pe jos cele mai mari distante si cunosc cele mai multe persoane. Ei sint priviti de toata lumea drept vestitorii nostri. Postasul ne aduce bucurii, necazuri, bani sau doar ziarul preferat. Nea Virgil a rugat un prieten sa-i faca socoteala citi kilometri a parcurs pe jos in viata sa. Cifra a fost impresionanta. A rezultat o distanta echivalenta cu inconjurul globului pamintesc pe la Ecuator de mai bine de noua ori. Conditia fizica a lui Virgil Gheorghe-Sin acum la cei 63 ani ai sai este de invidiat. Singur ne-a marturisit ca merge fara sa oboseasca mai mult decit feciorii sai. Cei mai buni prieteni ai sai au fost tot postasi. Savel Apavaloaiei care a murit in 1993 si Mihai Pipirig, cu care este si in imaginea prezentata de noi, care este si acum in activitate ca postas la Oficiul Postal nr. 1 Cuza Voda. Pe Virgil, dupa cum insusi remarca, il cunoaste mai bine de jumatate din populatia orasului. "Am lucrat la toate oficiile postale, in afara de Oficiul nr. 4 din Tatarasi. Pot spune ca in Tatarasi si Galata nu am lucrat niciodata. Dar cunosc destui prieteni care au stat in alte cartiere si acum locuiesc aici. Acum ma mai duc la cei mai indragiti clienti ai mei si le dau binete. Nu pot sa stau in casa degeaba. Foarte greu ma obisnuiesc cu lipsa de activitate. As mai fi carat geanta, dar trebuie si cei tineri sa imbratiseze aceasta meserie. Este grea, dar foarte interesanta. Niciodata nu te plictisesti, tot timpul afli ce se intimpla in jurul tau. Este cumva apropiata de meseria de ziarist", a remarcat, vadit satisfacut, nea Virgil.

"Cea mai mare pensie o avea fostul sef al generalului Milea care a fost impuscat la Revolutie"

Cele mai citite ziare erau "Scinteia" si "Sportul". Majoritatea populatiei era abonata, unii in mod obligatoriu. Postasii duceau, de voie, de nevoie, ziarele tuturor abonatilor. Din cauza manipularii repetate a ziarelor postasii murdareau camasile. "Ma schimbam si de doua ori pe zi. Inainte era disciplina mult mai multa. Trebuia sa fi tot timpul ingrijit, uniforma era obligatorie. Aveam cravata si sapca, indiferent daca era canicula sau ploua torential. Acum baietii tineri nu mai poarta cravata. Au ei uniforma, dar fara cravata parca sint neterminati", a remarcat Virgil Gheorghe-Sin. Pe linga ziare, o data pe luna, la cei in virsta, postasul le calca pragul pentru a le aduce pensia. Este un moment in care cetateanul schimba citeva vorbe cu omul care bate drumul pina in casa sa pentru a-i aduce, poate, singurul venit, piinea cea de toate zilele. "Tin minte ca, in timpul lui Ceausescu, cea mai mare pensie o avea amiralul Teodor Baciu din Anastasie Panu nr.2. Avea pe atunci 5.000 de lei. Amiralul Baciu a fost comandantul generalului Milea, cel care pe 21 decembrie 1989 s-a anuntat ca s-a impuscat. Era un om foarte cult si, deseori am stat de vorba impreuna. A murit acum vreo patru ani, Dumnezeu sa-l ierte!", si-a reamintit nea Virgil, o lacrima strecurindu-i-se printre pleoape. Rodica Oprescu, diriginta Oficiului Postal nr.1 este "cea mai buna sefa pe care am avut-o vreodata. Intelegea oamenii nu numai in plan profesional, dar si uman. Daca putea ne ajuta pe toti, chiar in probleme care nu tineau de serviciu. A fost diriginta mea timp de zece ani si m-am inteles cel mai bine cu ea. Nu o voi uita niciodata", a incheiat cel mai vechi postas din Romania.
Catalin DUMITRESCU
Distribuie:  
Incarc...

Libertatea.ro

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2016 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2362 (s) | 22 queries | Mysql time :0.025147 (s)