Cele mai bune femei din Iasi

• Chiar daca acasa le asteapta un sot, un copil, femeile chirurg din Iasi reusesc sa-si imparta viata intre sala de operatie si cei dragi, cu toate ca, de cele mai multe ori, petrec mai mult timp la spital decat acasa • Medicul neurochirurg Dana Turliuc opereaza de 23 de ani, inca de cand era studenta, si are 6.000 de interventii efectuate pana acum • Chirurgul Cristina Grigorescu are 18 ani de cand face chirurgie toracica si este una dintre cele 25 de femei din Romania care lucreaza in aceasta specialitate • Prof. dr. Eugenia Popescu sustine ca orice chirurg are un Dumnezeu si crede ca cineva acolo sus o protejeaza

Uneori au facut compromisuri, pentru ca, de cele mai multe ori, bolnavul a fost inaintea familiei. Chiar daca acasa le asteapta un sot, un copil, femeile chirurg din Iasi reusesc sa-si imparta viata intre sala de operatie si cei dragi, cu toate ca de multe ori petrec mai mult timp la spital decat acasa. Pentru unele dintre ele au existat si momente in care, aflate in fata unei operatii complicate, au crezut ca locul lor nu este acolo. Dar aceste clipe au fost sterse imediat din memorie, deoarece satisfactia reusitei unei operatii este enorm de mare.

A facut pana acum 6.000 de operatii in domeniul neurochirurgiei si pe toate le-a insemnat intr-un carnetel. Medicul neurochirurg Dana Turliuc opereaza de 23 de ani, inca de cand era studenta. De altfel, prima operatie a facut-o in timpul studentiei, fiind supravegheata de medicul Sandulescu, un mentor al multor neurochirurgi. Avea emotii, dar pe parcursul desfasurarii interventiei acestea au disparut. A ales sa se faca neurochirurg desi tatal ei, profesor de matematica, i-a spus ca nu se va realiza fara matematica.

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

A ales specialitatea de neurochirurgie pentru ca era pasionata de anatomia sistemului nervos si i-a placut foarte mult. „Am ales neurochirurgia pentru ca mi-a placut foarte mult. Eu nu am vrut sa ma fac medic. Tata era profesor de matematica si imi placea mult matematica. El imi spunea ca daca vreau sa ma realizez trebuie sa fac matematica. I-am spus ca ma voi realiza si fara matematica. Mi-a placut foarte mult si anatomia sistemului nervos. Neoficial operez din 1986, de cand eram studenta, iar oficial operez din 1990. Prima operatie am facut-o in studentie, la o fetita cu o fractura cu infundare. Am fost supravegheata de doctorul Sandulescu. Emotiile au disparut treptat pe parcursul desfasurarii operatiei. Imi place foarte mult neurochirurgia. Si acum, daca ar trebui sa aleg din nou, tot neurochirurgie as face”, a declarat medicul neurochirurg Dana Turliuc.

Cea mai grea operatie
Neurochirurgul Dana Turliuc nu a uitat niciodata cea mai grea operatie pe care a avut-o de-a lungul carierei. In urma cu sase ani a operat o fetita in varsta de 9 ani care avea tumora la cap. Operatia era foarte dificila, dar pana la urma a fost un succes. Fetita a plecat impreuna cu mama in strainatate si, de atunci, ca semn de respect si pretuire, o suna in fiecare an pe doctorita care i-a salvat viata.

„Pot sa spun ca a fost cea mai grea operatie a mea. Am intrat in sala de operatie cu inima foarte mica. Fetita, din Barlad, nu avea tata. Avea o tumora pe creier si interventia era foarte grea. Pana la urma a fost un succes si, de atunci, fetita ma suna in fiecare an”, a spus medicul neurochirurg. Sotul, medic psihiatru, a fost persoana care a sustinut-o cel mai mult. „Am discutat cu sotul meu si el m-a sustinut foarte mult. Imi place foarte mult ceea ce fac si el m-a inteles”, a spus neurochirurgul Dana Turliuc.

A fost nevoita sa-si aduca si copilul la spital
Dupa ce s-a realizat profesional, medicul neurochirurg a devenit si mama. Baietelul, in varsta de 3 ani si jumatate, stie ca mama lipseste de acasa pentru ca salveaza oameni. Au fost si situatii in care a trebuit sa vina cu copilul la spital, deoarece nu a avut cu cine sa-l lase. „Am fost nevoita sa-l mai aduc pe baiat si la spital pentru ca nu am avut cu cine sa il las. El stie ca mama merge sa salveze oamenii. De cand a aparut copilul nu s-a schimbat nimic in programul meu. Nu lipsesc de la nici un moment important din viata lui. Cand a avut serbare la gradinita eram la un curs la Bucuresti si ca sa ajung la timp am plecat la unu noaptea spre Iasi. Imi place foarte mult sa gatesc, sa inventez, sa fac arta culinara”, a spus neurochirurgul Dana Turliuc.

Neurochirurgie in privat
Chiar daca a lucrat in alte spitale din tara sau strainatate, neurochirurgul Dana Turliuc nu si-a dorit sa practice aceasta meserie intr-o alta tara unde ar fi beneficiat de o dotare mult superioara. Ca neurochirurg isi mai doreste sa lucreze intr-o clinica de specialitate privata, pentru ca recunoasterea ar fi mult mai mare. „Acum imi mai doresc sa pot practica neurochirurgia in privat, deoarece recunoasterea ar fi majora. Acolo esti ales de catre pacient. Nu am regretat niciodata ca am ales aceasta specialitate. Nu mi-am dorit sa lucrez in strainatate pentru ca 90 la suta din dotarea necesara o avem si la Spitalul de neurochirurgie din Iasi”, a spus medicul neurochirurg. De cativa ani, neurochirurgul Dana Turliuc este si managerul Spitalului de neurochirurgie Iasi.

„Nu am permis sa fiu ironizata”
Este singura femeie in chirurgie toracica si detine si functia de sef al Clinicii de chirurgie toracica din cadrul Spitalului de Pneumologie Iasi. Chirurgul Cristina Grigorescu are 18 ani de cand face chirurgie toracica si este una dintre cele 25 de femei din Romania care lucreaza in aceasta specialitate. Ii place enorm de mult ceea ce face.

„Vroiam sa ma fac medic de la varsta de 5 ani. In al doilea an de facultate am ales chirurgia toracica pentru ca stiam ce vreau sa fac in viata. Mi se potriveste aceasta specialitate. Chirurgia toracica este a extremitatilor. Ori intervii in cateva minute, ori astepti luni de zile pana operezi bolnavul. Am facut pana acum mii de operatii. Cand am inceput chirurgia toracica eram trei femei chirurg in activitate, dintre care doua s-au retras la scurt timp. Acum, in tara, sunt peste 25 de femei chirurg in aceasta specialitate”, a declarat chirurgul Cristina Grigorescu.

De catva timp, aceasta a devenit si vicepresedintele Societatii Romane de Chirurgie Toracica. Chiar daca este singura femeie din clinica, chirurgul Cristina Grigorescu a reusit sa castige respectul colegilor. „Respectul se impune. Nu am vrut sa dau satisfactie adversarului. La noi, in Romania, sa stiti ca misoginismul nu este la cote atat de mari. Nu am permis sa fiu ironizata. Chiar si cu seful chirurgiei toracice am avut discutii de acest gen. Eu nu am pus diferenta de sex in fata”, a spus chirurgul Cristina Grigorescu.

Orice pacient, o provocare
Atunci cand a fost solicitata in sala de operatie, indiferent de ora, a venit la spital. Au fost situatii in care si-a luat copilul in brate si a plecat spre spital. Pentru chirurgul Grigorescu, fiecare pacient este o provocare. „Fiica mea stie ca mama este medic, este de garda si intelege lipsa mea de acasa. Au existat situatii in care am invelit copilul in patura, l-am lasat la o asistenta si am intrat in sala de operatie. Un chirurg este tot timpul in alerta. Asta daca faci suta la suta chirurgie. Pentru mine este foarte frumos ceea ce fac. Eu fac chirurgie de placere, nu neaparat pentru bani. Atunci cand stai cu sufletul la gura si astepti dimineata ca sa vii la spital sa intri in sala de operatie inseamna ca ceea ce faci iti place, este pasiune. Daca nu esti in stare sa duci o operatie pana la capat, nu te mai apuci. Pentru mine orice pacient este o provocare. Ma trezesc la ora 6 si 15 minute si nu plec mai devreme de ora 16.00 din spital si chiar mai tarziu. Am impus un program in clinica asa incat sa avem si viata de familie”, a spus chirurgul Cristina Grigorescu.

„Nu uit niciodata ca sunt femeie”
Chiar daca sala de operatie ii ocupa foarte mult timp, medicul Grigorescu nu uita ca este femeie. Intotdeauna isi face timp si pentru salon, cumparaturi si este la curent cu toate noutatile in privinta vestimentara. „Nu am fost niciodata extravaganta. Ma imbrac la moda, iar shopping-ul este o particica din viata mea. Bineinteles ca imi fac timp si pentru asta. Nu am uitat niciodata ca sunt femeie”, a spus seful Clinicii de chirurgie toracica.

„Fiecare chirurg are un Dumnezeu”
Si-a ales chirurgia buco-maxilo-faciala pentru ca a considerat ca este cea mai complexa disciplina si implica o foarte mare responsabilitate fata de pacient. Prof. dr. Eugenia Popescu opereaza in Clinica Buco-maxilo-faciala din cadrul Spitalului Sf. Spiridon din anul 1979. Pentru ca a fost fascinata de aceasta specialitate, prof. dr. Eugenia Popescu a intrat in sala de operatie din timpul studentiei ca mana a doua sau a treia. L-a avut pe profesorul Timosca, un chirurg foarte exigent, pretentios si care cerea foarte mult de la cei cu care lucra si chiar de la dansul.

De-a lungul carierei nu a avut nici un moment de cumpana, ezitare, deoarece isi pregateste foarte atent interventiile chirurgicale. „Am ales chirurgia pentru ca mi-a placut cel mai mult dintre toate specialitatile medicinii. Este cea mai complexa specialitate si implica o responsabilitate foarte mare. Nu am contorizat niciodata cate interventii am facut in acesti ani. Momente de cumpana nu am avut pentru ca imi pregatesc interventiile chirurgicale. Nu am fost luata prin surprindere niciodata. Emotii am la bolnavii cu hemangioame din cauza riscului hemoragic care poate sa apara in timpul operatiei. Fiecare chirurg are un Dumnezeu. Nu sunt foarte credincioasa, dar am credinta ca cineva acolo ma protejeaza”, a declarat prof. dr. Eugenia Popescu.

15 ore in sala de operatie
Atunci cand opereaza tine neaparat ca in sala sa fie liniste deplina si nu permite ca nici in sala alaturata sa fie galagie. Cel mai mult a stat in sala de operatie 15 ore la primul transplant de peroneu care s-a efectuat in clinica. „Imi place sa fie liniste in sala de operatie. Chiar si in sala alaturata tin sa fie liniste. Eu operez in liniste. Cred ca cea mai lunga interventie a fost realizarea primului transplant de peroneu cu profesorul Gogalniceanu. Am intrat in sala la ora 9.00 dimineata si am iesit pe la ora unu noaptea”, a spus prof. dr. Eugenia Popescu.

Aceasta considera ca barbatii chirurgi au un grad de misoginism si nu recunosc ca si femeile pot face operatii la fel de bine si uneori chiar mai bine decat ei.

Chirurgia o reprezinta
Este chirurg de aproximativ zece ani la Spitalul de Urgente Sf. Ioan Iasi si persoana cea mai nemultumita de faptul ca sta prea mult la spital este fiica sa. Chirurgul Mihaela Pertea are dubla specializare, chirurgie si medicina interna, dar nu a practicat niciodata cea de-a doua specializare. A ales chirurgia pentru ca a considerat ca o reprezinta. Cele mai de durata interventii pe care le efectueaza sunt de replantare, unde sta in sala intre 8 si 10 ore. Oricat de obosita ar fi dupa ore de stat in sala de operatie, se relaxeaza si oboseala dispare atunci cand isi vede fetita.

„Am considerat ca ceea ce fac ma reprezinta si de aceea am ales chirurgia. Fiica mea este mai suparata pentru ca stau mult la spital, am garzi. Dar cu timpul s-a obisnuit. La un moment dat mi-a spus ca si ea vrea sa se faca chirurg plastician. Nu mi s-a parut niciodata ca aceasta specialitate este grea, dificila. Am operatii de durata, obositoare, dar totul dispare cand imi vad fetita. Dorm cu ea, ma joc cu ea si asa ma relaxez”, a declarat chirurgul Mihaela Pertea.

Sotul a inteles-o, deoarece este tot chirurg si este si seful Clinicii de chirurgie in cadrul Spitalului Sf. Ioan. In spitalele din Iasi, numarul femeilor chirurg este destul de mic. De exemplu, la Spitalul Sf. Spiridon Iasi in clinicile I si III sunt 5 femei chirurg, la Clinica Buco-maxilo-faciala sunt trei femei chirurg, iar la Clinica ORL inca doua. La Spitalul Sf. Maria Iasi sunt cinci femei chirurg, iar la Spitalul de Urgente alte doua, femei care practica de ani de zile aceasta specialitate.