Celebrele piramide

Vechii egipteni au construit de-a lungul unui mileniu aproape 100 de piramide, care serveau drept camere mortuare pentru familiile regale. Ei credeau ca piramidele faceau ca trecerea monarhilor in viata de apoi sa fie mai usoara, iar locurile pe care erau plasate reprezentau centre ale activitatii religioase. In timpul Egiptului Antic, mai precis perioada istorica dintre sfarsitul secolului 26 i.e.n. si mijlocul secolului 22 i.e.n., egiptenii au construit cele mai mari si mai ambitioase piramide ale lor.
Cele trei piramide enorme plasate la Giza, langa Cairo, au fost construite de Regele Khufu, fiul sau si nepotul sau, din dinastia a IV-a. Cea mai mare dintre ele, cunoscuta sub denumirea de Marea Piramida, a fost construita de Khufu si este singura dintre cele "Sapte minuni ale lumii" din antichitate care a rezistat pana astazi. Cel mai mare edificiu ridicat vreodata pe planeta noastra, Marea Piramida, a fost construit din aproximativ 2,3 milioane de blocuri de piatra, avand in momentul completarii sale o inaltime comparabila cu cea a unui bloc de 50 de etaje. Baza sa formeaza un patrat aproape perfect, laturile sale fiind aliniate cu cele patru puncte cardinale ale busolei.
Piramidele s-au dezvoltat din mormintele regale ale perioadei de inceput a istoriei egiptene. In primele doua dinastii (2920-2770 si 2770-2649 i.Hr.) regii erau ingropati in orasul Abydos, in morminte acoperite cu o movila de nisip in interiorul unor ziduri de caramida. Din dinastia a treia (2649-2575 i.Hr.) faraonii au fost inmormantati sub un dreptunghi urias de caramida de pamant, numit mastabas, de la termenul arab insemnand "bancheta/banca".
Piramidele egiptene au servit atat ca morminte (probabil de tip cenotaf) pentru regi si regine, cat si ca punct de plecare a activitatilor religioase. Cand un faraon sau sotia sa mureau, trupurile le erau tratate cu substante speciale, cu multa grija si atentie, iar apoi erau invelite in fasii de panza, pentru a fi pastrate ca mumii. Potrivit credintelor funerare egiptene, mormantul de tip piramida, unde se presupune ca ar fi fost asezata mumia, era locul prin care faraonul putea trece in viata de dupa moarte. In Vechiul Regat (cca. 2575-2134 i. Hr.), artistii egipteni au cioplit hieroglife pe peretii camerei funerare destinate pentru a-l proteja pe monarhul defunct, in calatoria sa in lumea de dincolo. Aceste scrieri hieroglifice - imnuri, formule magice, instructiuni despre modul de comportament care trebuia adoptat dinaintea zeilor - se numesc Textele Piramidelor.

Piramidele de la Giza

Pe marginea stancoasa a Libiei, la Giza, pe un teren nivelat de mana omului, la aproximativ 9 km vest de Cairo, se inalta grupul celor 11 piramide, 3 mari si 8 mici, din care face parte si Marea Piramida. Aceste piramide, impreuna cu Sfinxul, cu templele si cu mormintele de tip mastaba care le inconjoara, sunt asezate pe un platou de calcar, inalt de 40m peste nivelul mediu al apelor Nilului. Acest platou are o lungime de 2000 m de la est la vest si 1500 m de la nord spre sud si este marginit atat spre nord cat si spre est - unde terenul cade brusc aproximativ 30 m fata de nivelul solului - de o faleza. Vechea rampa de acces pe acest platou se afla mai spre sud; astazi mai exista urme ale ei numai in apropierea platoului Libiei, la est de Piramida cea mare (Piramida lui Keops sau a lui Khufu). O piramida nu se afla niciodata singura in desert, ci era centrul unui complex de temple si piramide de dimensiuni mai mici. In complexul piramidal preotii si inaltele oficialitati intrau printr-un templu aflat in apropierea unui port legat de Nil printr-un sistem de canale. Numit templu vaii, acesta era legat de piramida printr-un drum lung, acoperit, de forma unei galerii, care ducea prin desert la templul mortuar al piramidei. Acesta din urma era legat de piramida in centrul fetei de rasarit.