News Flash:

Chestiunea Transilvaniei - Dimensiuni etnice si spirituale la sfirsit de mileniu

22 Mai 1999
555 Vizualizari | 0 Comentarii
•O paranteza - exista o identitate moldoveneasca?

Daca am accepta ca exista o identitate, oarecum metafizica, transilvana, am putea sa ne intrebam daca nu exista cumva si una moldoveneasca, apoi una regateasca in general, dupa ce vom fi stabilit ca putem defini si o identitate valaha. Daca recurge la instrumentele depasite ale etnopsihologiei - de la Draghicescu la Radulescu-Motru - ori ale filosofiei culturii - de la Blaga la, sa zicem, Mircea Vulcanescu1, este posibil sa definim asemenea identitati. Daca le vom confrunta insa cu faptele istorice si socio-istorice, vom vedea ca este dificil sa mai raminem in cadrele "melancoliei, contemplativitatii si dispozitiei lirice". De altfel, la o privire istorica putin mai adincita, vom risca sa gasim nu una singura, ci vreo trei "identitati moldovenesti" - una in Bucovina, care a parcurs un secol de experienta austriaca, alta in Moldova romaneasca de astazi si, in fine, alta dincolo de Prut, in Moldova post-sovietica "independenta si suverana". De altfel, in sectiunea precedenta am enumerat o parte din factorii care fac dificila definirea unei "identitati moldovenesti" in termenii etnopsihologiei folositi de dnii Hurezeanu ori Cistelecan, care sint, mai degraba, lirici decit stiintifici.

A doua obiectie majora - prejudecata federalismului Punctul de plecare in tezele lui Huninghton, precum si considerarea Transilvaniei ca un fel de entitate metafizica imuabila il conduc pe autor spre o alta prejudecata - federalizarea cu orice pret. Mai mult, am senzatia ca lucrurile stau invers - avind prejudecata federalizarii, autorul nu a facut altceva decit sa incerce sa gaseasca si argumentele necesare. Nu e ceva de neasteptat - adesea lucrurile se petrec asa in stiintele inefabile ale omului si culturii sale. De altfel, nu astfel a procedat Samuel Huninghton, maestrul Domniei Sale. As vrea sa fiu limpede: nu am nimic impotriva organizarii federale a statelor. Este aproape o axioma a devenirii socio-politice ca statele federale functioneaza mai bine, sint mai eficiente, din toate punctele de vedere, decit cele numite "unitare".
Din nefericire, solutia federalista nu este posibila oricind, oriunde si oricum. Daca luam in considerare istoria moderna a Romaniei, am putea crede ca o asemenea solutie ii este la indemina. In fond, nu au trecut decit 130 de ani de la Unirea Principatelor Danubiene si doar 80 de la Unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat. Or, lucrurile stau exact pe dos. Tocmai aceste uniri foarte tirzii, insa atit de mult asteptate de la "reinventarea traditiei originii comune latine", creeaza o trauma istorica imposibil de depasit in momentul de fata, atit pentru romanii regateni, cit si pentru cei din Transilvania.
In fapt, solutia "federala", fie aplicata si prin "devolutie", nu ar rezolva nimic, nici pentru Transilvania, nici pentru Romania in intregul sau. Dimpotriva, ar crea o multime de noi probleme, de tensiuni si situatii cu potential exploziv, inclusiv datorita manipularii demagogice a chestiunii. S-a vazut, de pilda, ca simpla enuntare teoretica a problemei nu a facut altceva decit sa radicalizeze si mai mult asa-numitele partide "patriotice". De altfel, nu cred ca vreun partid romanesc al momentului - fie acesta oricit de modern si liberal - ar putea trece o astfel de proba. De altfel, ce s-a intimplat cu "universitatea maghiara" ori cu "placutele bilingve" confirma cu asupra de masura aceasta impresie.
Pe deasupra, nu cred ca dilema se pune intre "statul unitar" si cel "federal", ci intre "centralism" si "descentralizare". Rusia tarista, apoi Uniunea Sovietica si, dupa aceea, Rusia post-sovietica s-au declarat "federale", fara a putea vorbi pentru atit lucru despre vreo descentralizare. Reactiile guvernatorilor din provincii, care au tot amenintat ca nu vor mai trimite impozitele la Moscova, desi nu au facut-o niciodata, chiar acest lucru il demonstreaza - absenta unei administratii descentralizate, chiar si acum cind Rusia face eforturi vizibile de democratizare si modernizare. Asa cum exista "state federale" foarte centralizate, exista si state "unitare" ce se bucura de o descentralizare efectiva. Dupa modelul francez preluat in zorii epocii moderne, Romania este un stat nu doar unitar, ci si foarte centralizat si asa a ramas si astazi. In tot acest timp, Franta a ajuns sa acceada la un nivel de descentralizare demn de invidiat - cel putin de noi, romanii - fara a renunta inca la caracteristicile esentiale ale unui stat "unitar". In opinia mea, rezolvarea problemelor Romaniei, inclusiv ale Transilvaniei, nu consta, cel putin in momentul de fata, intr-o optiune federalista, minunata teoretic si imposibila pragmatic, ci intr-un proces de descentralizare reala a administratiei. Daca era normal, din punctul sau de vedere, ca statul comunist sa prefere hipercentralizarea, este cu otul neasteptat ca toate guvernarile post-comuniste nu au facut altceva decit sa amine descentralizarea efectiva, in ciuda faptului ca toate partidele ce s-au succedat la putere au avut ca slogan electoral major "descentralizarea administrativa a tarii".

Nota: Cartile acestor autori au fost reeditate intens dupa 1989, ceea ce este excelent. Mai putin bine este ca sint inca utilizate drept surse de inspiratie teoretica si metodologica intr-un moment in care cercetarea istorica, politica si sociala a intrat sub cu totul alte zodii.
Distribuie:  
Incarc...

Libertatea.ro

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2016 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2376 (s) | 33 queries | Mysql time :0.025061 (s)