News Flash:

Chestiunea Transilvaniei - Dimensiuni etnice si spirituale la sfirsit de mileniu

24 Mai 1999
491 Vizualizari | 0 Comentarii
•A doua obiectie majora - prejudecata federalismului

Chiar in momentul de fata, legile descentralizarii si deconectarii, dincolo de faptul ca trec foarte greu prin Parlament, sint prost redactate, incomplete, contradictorii, nu reusesc sa alcatuiasca un pachet coerent. Ele par, mai degraba, menita sa comprimita ideea de descentralizare decit sa o sprijine.1 Spun aceste lucruri si din pozitia unui fost "prim-secretar de tip nou" care dupa doi ani si jumatate, exasperat cu ce se-ntimpla cu descentralizarea administrativa in Romania, nu a gasit alta solutie decit demisia. Fara falsa pudoare, s-o numim "o demisie de onoare".
Trebuie, deci, sa ne intrebam: exista posibilitatea descentralizarii reale a tarii noastre? In mod pur teoretic, cu siguranta. Fie in cadrul actualei impartiri teritoriale pe judete, fie printr-o viitoare transformare a celor opt "regiuni de dezvoltare" in unitati administrative propriu-zise. Cele din urma au si meritul ca nu se suprapun perfect pe provinciile istorice ale tarii si, prin urmare, sint capabile sa evite isteriile privind "dezmembrarea Romaniei". Ar trebui sa observam ca, in Polonia, reforma administratiei locale, aminata de noua ani, s-a petrecut vara trecuta dintr-o singura miscare, desi a trebuit sa procedeze si la o noua si dificila impartire administrativa a tarii. Sigur, aceasta reforma era una din conditiile integrarii Poloniei in Uniunea Europeana, iar polonezii, spre deosebire de noi, nu se joaca cind este vorba de indeplinit asemenea conditii, ceea ce i-a si dus acolo unde ei sint, iar noi mai avem de asteptat.
Din pacate, in Romania, ceea ce este posibil teoretic si dezirabil, pare a avea foarte putine sanse in ordinea practica a lucrurilor. Actuala clasa politica, in ansamblul sau, pare a considera centralismul ca pe un fel de arma secreta, ce poate asigura continuitatea la putere. Chiar daca nu o declara deschis, gasind tot felul de explicatii "patriotice", ambele tabere gindesc, in fond, la fel. In caz contrar, ar fi procedat deja la descentralizare, pentru ca amindoua "echipele" au fost deja la putere. Nu pare sa aiba nici o importanta ca a amina descentralizarea provoaca aceleasi efecte ca si aminarea, la fel de obstinata, a reformei economice. Amindoua intirzierile amina, in cele din urma, pasul decisiv al Romaniei spre re-modernizare si, deci, spre integrarea tarii in structurile europene si euro-atlantice, includerea sa in trend-ul istoric principal. Dl Molnar este convins ca aceste intirzieri in acceptarea in respectivele structuri s-ar datora "hartii lui Huninghton", care desparte crestinatatea occidentala de cea rasariteana. Ar fi bine daca ar fi asa, pentru ca harta lui Huninghton este o simpla ipoteza, daca nu chiar o "fictiune teoretica". Din pacate lucrurile stau mult mai grav. Aceste intirzieri ni se datoreaza in intregime si, in primul rind, se datoreaza clasei noastre politice, prea cuprinsa de jocul politic demagogic si electoralist, pentru a se mai gindi si la problemele reale pe care trebuie sa le fi rezolvat deja - de la reforma economica si pina la descentralizarea administrativa si de la o politica externa coerenta pina la statutul minoritatilor de orice natura. Dar, pentru a se gindi la asemenea probleme, clasa politica ar trebui sa fie in stare sa reformeze sistemul politic, care a esuat lamentabil in tot ce, teoretic, si-a propus si, prin urmare, sa se supuna ea insasi unei reforme. Din pacate, unele din masurile absolut necesare de reformare a sistemului politic sint aproape imposibile, pentru ca presupune modificarea Constitutiei din 1991, care a fost dotata cu o multime de chei! Ma refer, de pilda, la renuntarea la falsul bi-cameralism actual. Pentru ca Romania nu are un adevarat Parlament bicameral, ci unul monocameral cu doua camere. Acest lucru este, pe de o parte, foarte costisitor si, pe de alta parte, conduce la dublarea procesului de legiferare. Iar cind se ajunge la "mediere", adica aproape tot timpul, procesul de elaborare a legilor se tripleaza. In schimb alte masuri de reformare a cimpului politic - si deci a clasei politice - sint mai usor de adoptat, daca exista, desigur, vointa politica, iar eu ma indoiesc ca exista asa ceva, pentru ca brava noastra clasa politica a invatat eminent "lectia auto-reproducerii". Ma refer, de pilda, la ridicarea pragului electoral la 4-5%, cu multiplicator pentru coalitii ori aliante electorale si, de asemenea, la introducerea, fie si partiala, pentru inceput, a scrutinului uninominal ori al celui de lista preferentiala. Insa acestea sint subiecte ce nu fac obiectul textului de fata, cel putin nu imediat, desi ar merita sa fie discutate mai pe larg, tocmai pentru ca o multime din problemele pe care nu reusim sa le depasim isi au originea in astfel de imperfectiuni - inclusiv "problema transilvana" care, dupa cum si dl Molnar afirma, este o problema a Romaniei.
Liviu ANTONESEI

Nota
1. De pilda, proiectul initial al Legii dezvoltarii regionale era aproape impecabil. In urma sedintei de guvern, a rezultat un cu totul alt proiect, promovat prin ordonanta de urgenta ca sa nu pierdem finantari UE si, ulterior, aprobat de Parlament, care insa era foarte departe de proiectul initial. Intre altele, au disparut complet referintele la "zonele de dezvoltare tehnologica" care, de pilda, fiind definite legale in Polonia, au facut din Cracovia unul din marile centre de tehnologie inalta din Europa fosta comunista. De asemenea, Legea bugetelor locale, in forma adoptata de Parlament, va conduce la prabusirea majoritatii localitatilor Romaniei si a tuturor judetelor. Singura sursa sigura de buget local este repartizata astfel (este vorba de impozitul pe salarii): 50% statului, 40% comunitatilor locale si 10% judetelor. E de la sine inteles ca, cu exceptia municipiilor si a citorva zeci de orase si comune cu un numar important de salariati, toate celelalte administratii locale se vor prabusi, compromitind total ideea descentralizarii administrative. Speriati de efecte, parlamentarii au modificat prin Legea bugetului pe 1999 proportiile in acest fel: 50% statul (partea leului), 35% primariile si 15% judetele, ceea ce va crea dificultati si municipiilor, daca nu se va gasi si un mecanism echitabil de redistribuire. Trebuie spus ca, chiar in cele mai descentralizate state, asemenea mecanisme de redistribuire exista. Ma intreb altceva: de ce statul nu a gasit o maniera de a imparti cu comunitatile locale si regionale si o alta sursa sigura de venit, cum ar fi TVA-ul?
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2016 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1866 (s) | 22 queries | Mysql time :0.031971 (s)