News Flash:

Chestiunea Transilvaniei. Dimensiuni etnice si spirituale la sfirsit de mileniu

29 Mai 1999
943 Vizualizari | 0 Comentarii
7. Prima obiectie minora - indicatorul alegerilor
Orice s-ar spune, indicatorul rezultatelor la alegeri este unul superficial daca dorim sa stabilim anumite constante ale populatiilor. Rezultatele la alegeri sint foarte schimbatoare si chiar acest lucru permite exercitarea democratiei ca proces de alternare la putere.1 Pe deasupra, este cu totul ilegitim sa interpretam rezultatele algerilor doar in functie de un singur criteriu - repartitia pe provincii istorice a rezultatelor - fara a tine seama si de altele, nu mai putin importante, cum ar fi repartitia pe virste, pe mediile de resedinta urban-rural, pe configuratii profesionale si chiar pe sexe.2 De asemenea, este vitala discutarea comparativ-istorica a rezultatelor, in cazul nostru, fiind vorba despre rezulttatele la alegerile din 1990, 1992 si 1996. Vom constata ca succesul fulminant al FSN-ului initial si al lui Ion Iliescu a fost aproape uniform in localitatile Romaniei. In schimb, la alegerile locale din 1992, Conventia Democratica nu a cistigat doar in Timisoara, Arad, Sibiu ori Brasov, ci si intr-o multime de mari orase din afara Transilvaniei, cum ar fi Ploiesti, Bucuresti ori Iasi, ba chiar si in altele ceva mai mici precum Roman, Sinaia ori Vatra Dornei. De asemenea, la alegerile generale din toamna aceluiasi an, rezultatele au fost mult mai echilibrate decit cele din celebrul "mai '90". E adevarat, de asemenea, ca, la alegerile din 1996, Ion Iliescu si PDSR-ul au avut un cistig relativ in Vechiul Regat si au pierdut alegerile din Transilvania. Insa lucrurile nu stau ait de simplu, cum pare sa creada dl Molnar urmarind harta lui Huntington. Pentru ca nici in Regat, nici in Transilvania rezultatele nu au fost uniforme. Dl Iliescu si partidul d-sale au cistigat, mai ales, in satele si orasele din regat, dar au pierdut in aproape toate orasele mari3. La fel, in Transilvania, intr-o multime de orasele si sate, nu au cistigat dl Constantinescu si Conventia - ori ulteriorul aliat la guvernare PD - ci dl Iliescu si partidul d-sale. Deci, daca putem vorbi de "doua Romanii", una regateasca si alta transilvana, ma tem ca putem face acelasi lucru si din punctul de vedere al mediului de resedinta al alegatorilor. Dar lucrurile nu se suprapun perfect, chiar daca Transilvania este o regiune mai urbanizata decit Vechiul Regat. Daca luam in calcul structura ocupationala sau cea de virsta a populatiei tarii, iarasi ar trebui sa mai vorbim despre citeva Romanii.4 Nu e indiferent, de asemenea, nici faptul ca, datorita reliefului muntos si subcarpatic majoritar, in Transilvania au ramas in afara "cooperativizarii agriculturii", proportional, mai multe sate decit in Vechiul Regat. Prin urmare, daca utilizam indicatorul rezultatelor la alegeri drept critriu pentru evaluarea structurala a unei populatii, este bine sa nu pierdem din vedere ca acest indicator este unul multidimensional.

8. A doua obiectie minora - politica europeana este foarte dinamica
Politica europeana este atit de dinamica incit nici macar problemele integrarii Romaniei nu le mai putem pune in termenii pe care-i utilizam acum citva luni. Intre timp, EURO a demarat, as spune cu dreptul, dar schimbari mult mai importante s-au petrecut in domeniul politicii de aparare europene. La Madrid, Romania a fost nominalizata printre viitorii favoriti ai valului doi al integrarii in NATO. In momentul in care redactez acest text, se pare ca nu va mai fi nominalizata si la intrunirea de la Washington, din aprilie.5 Faptul ca Romania nu a facut pasi importanti in reforma in ultimii doi ani este sigur. Dar nu acestui fapt se datoreaza eventuala nenominalizare a Romaniei in primavara ce vine. Pentru ca nu va exista nici o alta nominalizare, dupa cite se pare, oricit ar fi progresat alti parteneri posibili. A mai intervenit un fapt, dincolo de eforturile financiare enorme presupuse de cei trei membri deja admisi. Este vorba despre schimbarea politicii de aparare a Europei, afirmata cu fermitate de cancelarul Gerhard Schrader la Forumul de probleme de aparare de la inceputul lunii februarie, de la Manchen. Poate si mai vehement a fost acolo ministrul francez de externe, ce nu mi s-a parut excesiv de diplomat cind afirma: "SUA sint o hiperputere ale carei abuzuri trebuie contrabalansate". Cum? Printr-o politica europeana proprie de aparare. Probabil, de pe vremea lui De Gaule nu s-au mai auzit cuvinte atit de aspre in politica franceza despre aliatul de peste Ocean. Asemenea "iesiri" nu sint insa numai niste excese pur verbale. Ele anunta, dupa cum spuneam deja, o noua politica de aparare europeana, ceea ce presupune si o redefinire a rolului NATO. S-ar putea ca, in viitor, Romania sa fie nevoita sa opteze intre o politica pro-europeana si alta pro-americana, pentru ca e posibil ca cele doua spatii geo-politice sa nu se armonizeze la fel de bine pe cum s-a intimplat in ultima jumatate de veac. Este Romania capabila sa faca acest lucru? Dificil de raspuns acum, daca luam in calcul faptul ca Romania in general nu a reusit sa-si indeplineasca angajamentele internationale asumate, fie ca au fost legate de FMI si Banca Mondiala, de Uniunea Europeana, de NATO ori de Parteneriatul strategic cu Statele Unite. Si nu a reusit, mai ales dintr-un anume motiv - acela ca a privit aceste angajamente drept niste constringeri exterioare, nu drept conditii absolut necesare, mai intii ei insisi, pentru a ajunge la lumina. In fond, nu facem reformele nici pentru Romania, nici pentru America, ci pentru noi insine, daca dorim sa supravietuim demn intr-o lume nu doar foarte moderna in raport cu a noastra, ci si foarte grabita. Aceasta lume ne poate ajuta sa nu pierdem prea mult viteza, dar in niciun caz nu se va opri din loc ca sa ne astepte. Deviza vremii noastre a ramas Ex Ocident Lux. Insa noi ne comportam ca si cum lumina ar fi fost uitata, ca un opait, unde pe drum, in urma noastra.
Bineinteles, nu-i reprosez dlui Molnar ca nu a ghicit evenimente care urmau sa se intimple, cum ar fi declaratiile de la Forumul de la Manchen, ii reprosez altceva - si anume viziunea oarecum statica asupra geopoliticii, faptul ca nu a reusit sa ia in calcul dinamica absolut fulminanta a politicii europene din ultimii ani, dinamica ce poate schimba starea de fapt, inclusiv in problemele integrarii europene si euro-atlantice, de la o zi la alta. Aceasta dinamica ar trebui, de altfel, sa fie avuta in vedere si de clasa noastra politica, daca intr-adevar o intereseaza si altceva decit propriile interese de auto-reproducere. A bon entendeur salut!

Nota:
1. Este interesant, intre altele, cum sondajele efectuate in cursul anului 1996 in cadrul "Barometrului electoral", care dadeau cistigatoare Conventia Democratica, au fost contrazise de rezultatele alegerilor reale. La fel de interesant este si faptul ca, la Iasi, la repetarea alegerilor locale din 1992, n-a mai cistigat candidatul PDSR, ci cel al Conventiei Democratice, cu 60% din voturile exprimate, la o prezenta la vot de peste 60% in turul al treilea. Din ce motiv? S-au modificat atit de rapid optiunile electoratului iesean? Ca fost director al campaniei electorale, pot sa marturisesc ca nu acesta a fost motivul victoriei, ci atragerea tinerilor la vot, care absentasera masiv la alegerile din februarie.
2. Este interesant ca dl Molnar evoca astfel de interpretari, apartinind unor Szekely Istvan ori Marius Lazar, dar acestea nu i se par relevante din cauza "numarului scazut de date disponibile".
Adevarul este ca datele sint disponibile, pentru ca rezultatele tuturor alegerilor au fost arhivate, insa prelucrarea lor este foarte avantajoasa.
3. Interesant este ca si dl Emil Hurezeanu aminteste citeva din aceste lucruri in articolul citat, desi nu merge pina la ultimele consecinte. Fapt constatat de Datculescu, in alte proportii, si in '92.
4. De ce se voteaza altfel in urban fata de rural? Din cauza "inertiei rurale" in raport cu "dinamica urbana"? In oarecare masura, da. Dar mai este si o chestiune de informare. In 1990 si 1992, partidele din opozitia de atunci erau aproape absente la sate, fapt schimbat in buna masura in 1996. Pe de alta parte, satele au fost aproape exclusiv sub influenta "televiziunii nationale", care era una de "regim", in vreme ce orasele au avut acces si la "presa independenta", care a sustinut, cu destula insistenta respectiva opozitie, inclusiv in campania din 1996. Fie si doar semnalind erorile si gafele puterii in functie. In 1992, de pilda, dupa cum indica o cercetare coordonata de Alin Teodorescu, peste 80% din populatia Romaniei se afla sub influenta televiziunii, in vreme ce doar 17% din populatie avea acces la presa scrisa.
5. Criza din Balcani a schimbat complet datele problemei! Nu doar ca Romania a fost iarasi nominalizata, dar Tony Blair a facut la Bucuresti promisiuni la care Romania nici nu putea sa viseze in urma cu doua luni! (Nota din mai 1999)
Liviu ANTONESEI
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2016 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2005 (s) | 22 queries | Mysql time :0.019990 (s)