News Flash:

Chirita 100 - un eveniment ce face cinste Nationalului

24 Februarie 2002
1018 Vizualizari | 0 Comentarii
•Interviu cu Teodor Corban, actor la Teatrul National "V. Alecsandri" din Iasi, interpretul rolului Chirita din spectacolul "Chirita in provintie"

De aproape cinci ani, pe scena Nationalului iesean se joaca fara intrerupere un spectacol ce reprezinta, fara indoiala, si "cartea de vizita" a teatrului. De altfel, acest lucru nu poate face decat onoare institutiei ce poarta numele autorului piesei, Vasile Alecsandri - patronul spiritual al Teatrului National Iasi. Astfel, astazi se implinesc 100 de reprezentatii cu piesa de teatru "Chirita in provintie", rolul principal fiind interpretat de actorul Teodor Corban, cel care, de fiecare data "insufleteste" acest rol prin prestatia sa remarcabila, starnind in sala adevarate "furtuni" de hohote de ras. Cunoscutul actor ne-a acordat un interviu in exclusivitate, din care puteti afla amanunte atat despre "meseria" sa, cat si despre rolul pe care il interpreteaza.


Reporter: Domnule Teodor Corban, se implinesc in curand cinci ani de cand interpretati acest rol. Cum s-a intamplat sa fiti distribuit in "Chirita"?
Teodor Corban: A fost o intamplare fericita pana sa ajung sa joc "Chirita". Am fost distribuit, acum sase ani, intr-un spactacol pus in scena de Sorana-Coroama Stanca, numit "O seara romantica", intr-un rol travesti. Am jucat tot o femeie in "Muza de la Burdujeni", piesa scrisa de Negruzzi, un spectacol care a avut succes si care i-a mirat atat colegii mei, cat si publicul, pentru posibilitatea mea de a juca un travesti destul de reusit, si-atunci a venit aproape firesc propunerea sa joc rolul Chiritei, care, cum se stie, este un spectacol traditional si e normal sa existe pe afisul teatrului "V. Alecsandri."
Rep.: De cate ori ati jucat, pana acum, acest rol?
T. C.: In vara se implinesc cinci ani de la premiera spectacolului, cel mai longeviv de dupa Revolutie. Evident ca nu ma pot compara cu Miluta Gheorghiu, monstrul sacru al scenei iesene si nationale, care a jucat cu mult peste o mie de spectacole, dar, ca sa-mi apar si eu partea mea, in zilele noastre, cand lumea este bombardata de informatie, de Internet, de filme, de multe televiziuni si atatea si atatea oferte culturale , e destul de mult sa joci 100 de spectacole in cinci ani. Cu toate ca se puteau si mai multe, evident, dar se intampla foarte rar in tara ca un spectacol sa ajunga la 100 de reprezentatii.
Rep.: Ce inseamna sa fiti Chirita pe scena?
T.C.: Din punct de vedere profesional, reprezinta doar un rol si atat. Este un rol la care am muncit la fel cum muncesc si la altele, de mai mica anvergura sau popularitate. Pe de alta parte, rolul reprezinta o responsabilitate, avand in vedere ca joc Chirita in cadrul Nationalului din Iasi, unde acest personaj a fost glorificat de Matei Millo, Miluta Gheorghiu si de multi alti actori de prestigiu. Practic, joc Chirita la ea acasa, unde teatrul reprezinta un templu al lui Alecsandri. Din punct de vedere actoricesc, personajul Chirita nu cred ca este una din performantele mele, in schimb, publicul atribuie acestui personaj valente foarte mari, ceea ce pe mine ma impovareaza si ma obliga ca de fiecare data, chiar si a suta oara, sa fiu foarte serios in a aborda acest personaj atunci cand se ridica cortina.
Rep.: Ce simtiti din partea publicului, atunci cand sunteti pe scena?
T.C.: Spectacolul este, efectiv, o sarbatoare pentru public, pentru ca este foarte colorat, este o comedie spumoasa, spectacolul este pus in scena la modul traditional si creaza multa buna-dispozitie. Toata lumea pleaca la final cu zambetul pe buze si multi din ei vor sa revina sa mai vada "Chirita" a doua, a treia sau a patra oara. Unii au vazut-o chiar de vreo 30 de ori.
Rep.: Sa dam putin timpul inapoi. Cand ati debutat si cu ce rol?
T.C.: Am debutat la Barlad, dupa ce am terminat facultatea, unde trebuia sa-mi fac stagiul, intr-un rol neimportant, dintr-o piesa neimportanta. Acum pare mult 100 de reprezentatii cu Chirita dar la Barlad, in trei ani de zile, au fost 2-3 spectacole cu care trecusem intr-un an, doi de 150 de reprezentatii cu piesele "Comedia zorilor" si "Tigrul in papuci", piese mai putin importante, dar cu mare audienta la public. In perioada comunista jucam mult mai mult si publicul venea mai des si mai numeros la teatru. E-adevarat ca pe vremea aceeea nici nu aveau de ales. Nu era altceva decat programul de stiri de la 8 la 10 cu Ceausescu si, dupa aceea, acasa, unde se lua lumina.
Debutul propriu-zis, insa, l-am avut la Teatrul Casandra din Bucuresti, in "Casatoria" lui Gogol. Ca o paranteza, la unul din examenele din institut, unde jucam un batran rege "usor" homosexual si aveam un comportament al personajului destul de cochet, efeminizat, marele maestru al scenei romanesti, disparut, din pacate, prea timpuriu dintre noi, Dem Radulescu, a intrezarit atunci posibilitatea ca eu sa joc Chirita. Chiar a avut, la un moment dat, ideea ca, atunci cand eram in anul patru, sa puna un spectacol cu Chirita. Asta a fost in 1985. Nu s-a mai intamplat, dar se pare ca a avut gura aurita de am ajuns sa joc acest personaj.
Rep.: Ce inseamna sa preluati acest rol dupa performantele uluitoare ale lui Miluta Gheorghiu?
T.C.: Ca om simt o povara pentru ca inaintea mea au existat altii. Ma simt impovarat de sarcina de a juca acest personaj. Ca actor, ma detasez de aceasta postura de om si iau rolul ca atare. In fond, este o profesie pe care trebuie sa mi-o fac, profesia are niste rigori si, indiferent cine a jucat inaintea mea si cum a jucat, eu imi joc Chirita mea. Daca seamana sau nu cu celelalte variante, eu imi duc crucea mai departe, cu posibilitatile mele si cu talentul meu.
Fiind copil, parintii ma aduceau foarte des la teatru. Primul spectacol vizionat a fost "Chirita in provintie", cu Miluta Gheorghiu, pe care l-am vazut de vreo 2-3 ori. Eram la o varsta foarte frageda, mi-amintesc ca prin vis acea montare, stiu ca lumea radea de la inceput pana la sfarsit, se tropaia de fericire, stiu ca am fost foarte fericit, ca era foarte frumos si vesel pe scena, iar sala teatrului era impresonanta, cu candelabrul sau imens si cu picturile de pe tavan.
Astea sunt imaginile pe care le pastrez. Cu toate ca am fost acuzat ca am incercat sa-l copii pe Miluta Gheorghiu, mi se pare aberant, pentru ca nici nu tin minte ce facea Miluta Gheorghiu exact pe scena, cu atat mai mult cu cat Chirita pe care o joc eu vine din datele mele interioare si din observarea vietii cu ochii mei. E o Chirita a anului 2002, ma rog, a anului 1997, cand s-a pus in scena.
Rep.: Asadar, cand erati copil, ati fost dus la teatru. Rolul care va placea cel mai mult era cumva Chirita?
T.C.: Nici macar nu visam sa fiu actor, mi se parea ceva iesit din comun, de pe o alta lume. Lumea teatrului, in general, e de pe alt taram. Nu-mi trecea prin cap ca eu as putea vreodata sa intru in teatru si sa fiu pe scena. Mult mai tarziu s-a intamplat. In timpul liceului am descoperit dragostea de teatru. Ca sa pot chiuli de la ore (faceam liceul industrial de chimie pe care nu prea il iubeam) existau niste concursuri interscolare in cadrul Cantarii Romaniei, numite "Scoala neamului e-a mea", unde trebuia ca unii elevi sa duca steaguri, iar altii sa racneasca versuri patriotice. Eu, fiind mai inalt si mai aratos, am inceput sa duc steaguri prin scene ca sa scap de ore. Am dus putine steaguri pentru ca, dupa aceea, am descoperit ca am glas puternic si am trambitat versuri patriotice si, pentru ca le racneam bine si eram mai spilcuit, mai frumusel, spuneam versuri in montajele literare. Apoi, am fost incurajat de, D-zeu sa-i ierte, raposatii Ion Lascar, Valeriu Burlacu, Alina Popa, profesorii mei la Scoala Populara de Arte, care m-au indrumat si mi-au prevazut o cariera actoriceasca. Ei m-au propulsat foarte mult spre lumea scenei. Asa a inceput apropierea de scena. A fost un drum lung, dar am capatat incredere, sprijinit de niste actori foarte importanti.
Rep.: In afara de Chirita, care au fost rolurile reprezentative pentru dumneavoastra si care, intr-un fel, v-au si marcat pe planul vietii cotidiene, nu cel al actoriei?
T.C.: Sunt mai mjulte personaje interpretate de mine, care-mi sunt dragi, mai importante pentru cariera mea sau mai reusite. Mi-e greu sa raspund pentru ca nu pot avea eu raspunsul. Cel mai bine stie publicul sau oamenii din afara. Ei au o parere mai obiectiva. Vreau sa ma identific cu orice personaj, pentru ca acesta este idealul in meseria noastra, sa ajungi sa te contopesti pana la confuzie cu personajul. Este, la un moment dat, utopic, dar acesta este scopul. Am jucat in spectacole dragi mie si de care imi amintesc si acum: "Visul unei nopti de vara", "Prostii sub clar de luna", "Serpentina". Aici este si o ciudatenie. Se intampla ca uneori un personaj sa nu-ti fie drag, sa nu lucrezi foarte meticulos, deoarece nu e obligatoriu ca rolul la care muncesti foarte mult sa iasa si cel mai bine. Se intampla sa-l faci mai "usurel" si efectul sa fie maxim. De multe ori, spre surprinderea mea, cunostinte, oameni de pe strada, ma intalnesc si imi amintesc de un anumit personaj de care eu am si uitat. Acest lucru tine de gust si de receptarea celorlalti. Ei decid ceeea ce am facut eu mai bun sau mai putin bun.
Rep.: De ce credeti ca acest rol este interpretat, in general, de barbati?
T.C.: "Chirita" e o piesa de inceputuri a teatrului romanesc. Acest spectacol are mare influenta in teatrul de balci, teatrul popular, si in acea perioada a lui Alecsandri se practica foarte mult acest gen de truc teatral. Era foarte spumos, foarte comic. Alecsandri nu a scris acest personaj intamplator, ci special pentru Matei Millo. Rolul a fost conceput pentru un barbat si, fara sa stirbesc din realizarile acelor doamne ale teatrului romanesc care au jucat Chirita, si eu consider, ca si multi altii, ca acest personaj pica mai bine atunci cand este jucat de un barbat. Caracterul personajului Chirita este foarte masculin. Este o femeie jandarm, o "femeie barbat", si atunci efectul este maxim cand este interpretat de un barbat.
Rep.: Din punctul dumneavoastra de vedere, de ce se vine atat de des la "Chirita", in comparatie cu alte comedii puse in scena la Nationalul iesean?
T.C.: Cred ca unul din motive este faptul, asa cum am mai spus, ca spectacolul este montat traditional, nu este nici o cautare sau o exagerare in aducerea la zi, la vremurile moderne. Lumea are nostalgia vremurilor apuse, vrea sa vada imbracaminte si sa asculte muzica de epoca. Vrea sa vada aproape ca o piesa de muzeu acest spectacol. Unele teatre din tara au pus in scena montari cu Chirite modernizate, pe muzica rock, pe tot felul de inventii pana la aberatie, care nu au rezistat din simplul motiv ca Chirita are farmecul ei, a acelor vremuri frumoase, romanesti, de demult. Oamenii vor sa-si aminteasca de acele vremuri frumoase. A aduce la contemporaneizare spectacolul inseamna a-l aduce la aceste zile triste si cenusii pe care le traim si de care nu ne mai vine sa radem. Decat sa faci din "Chirita o tragedie, mai bine stai acasa si nu mai vii la teatru. Stai si-ti plangi durerea faptului ca nu-ti poti plati intretinerea.
Interviu realizat de Ionel PALADE

Mentionam ca la spectacolul de astazi, cand va avea loc aniversarea celor 100 de reprezentatii, toate biletele au fost cumparate de elevii Liceului "Emil Racovita", acestia fiind, dupa spusele lui Adi Carauleanu, directorul adjunct al teatrului, niste "impatimiti" ai spectacolelor puse in scena aici.

Teodor Corban s-a nascut pe 28 aprilie 1957, la Iasi. A absolvit IATC in 1985, clasa prof. Dem. Radulescu, Dragos Galgotiu. Intre 1985-1988 a fost actor la Teatrul "Victor Ion Popa" din Barlad. Dupa un an petrecut pe scena Teatrului Dramatic din Constanta, din 1989 e angajat la Nationalul iesean. Dintre rolurile mai importante amintim: Gogu din "Prostii sub clar de luna", Julio din "Venexiana", Egoruska din "Sinucigasul", Edek din "Tango", Profesorul din "Lectia", Cucoana Chirita din "Chirita in provintie", Titta-Nane din "Galcevile din Chioggia", Tartuffe din spectacolul omonim, Fundulea din "Visul unei nopti de vara", Pozzo din "Asteptandu-l pe godot", Menasha din "Teibele si demonul ei", Lopahin din "Livada de visini".
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1908 (s) | 22 queries | Mysql time :0.017798 (s)

loading...