Daniel Sandru
E una a consensului critic, a pozitiilor sociale detinute meritocratic, a acceptarii failibilitatii si a nuantelor, ca sa ofer o contrapunere. Cu toate acestea, situarea existentiala si politica a ministrului-catindat nu anuleaza (asa cum spuneam, intr-un alt context, ca - cel putin teoretic - este posibil) sansele sale in cursa pentru Palatul Roznovanu. Doar ca, revin acum (dupa "rumegarea" modului in care s-a desfasurat lansarea sa, cumulata cu preluarea functiei de presedinte al Organizatiei Municipale a PNL), promite sa le diminueze. Si asta pentru ca Adomnitei pare sa fi intrat intr-un joc pe care nu-l controleaza si-n care, practic, nu are nici o miza pe care el personal s-o fi internalizat astfel incat sa o transforme intr-un crez. In pofida "papusariilor" de partid, care numai liberale nu-s, in ciuda vocalizelor de sustinere din interior, realitatea e ca, de pe pozitia de candidat la Primarie, Cristi Adomnitei trebuie ca are niste temeri. Pot identifica, acum, cel putin una - teama de ridicol, chiar in conditiile in care mimarea optimismului electoral a devenit regula de partid (mai stiu insa si altele, pe care, tocmai pentru a nu incalca regula penelista inainte amintita, nu le voi detalia aici). Traian Dobre, de-un paregzemplu, nu ar fi avut aceasta temere pentru ca ipochimenul e insasi personificarea ridicolului. Iar profesorul Camelia Gavrila, ca sa amintesc un alt nume vehiculat pentru o candidatura liberala la Primarie, si poate, dar si chiar gandeste cu propriu-i cap (pe deasupra, ma-ndoiesc profund ca i se adreseaza lui Fenechiu cu apelativul "boss"). Dincolo de aceste temeri insa, "dovedit" drept candidat al PNL la Primaria Iasi, ministrul Educatiei n-are incotro si trebuie sa-si asume o caracterizare pe care i-o transmit cu drag: Cristi, nu te teme, esti cel mai bun!
Ba tebecistule, iti sta in gat Adomnitei ca nu iti acrediteaza rectorul? Vezi ca mai ai doua zile si dai coltul, galbejitule. Lasa-l pe Bocancea, ca are ceva slanini pe el, tu si asa esti ca si mort. Pa!