News Flash:

Cultura nu este rentabila

21 Martie 2001
1432 Vizualizari | 0 Comentarii
•Anticariatul, mijloc de subzistenta sau institutie de cultura? •Iesenii nu-si pot permite sa cumpere carti sau obiecte de arta vechi

Cea mai grava problema postrevolutionara cu care se confrunta romanii este lipsa banilor. Aceasta isi pune amprenta si asupra culturii, efectele fiind dezastruoase. Desi oferta de carte acopera un spectru foarte larg de domenii, cererea este subdimensionata. Veniturile reduse nu permit alocarea unor sume importante pentru satisfacerea nevoilor superioare, de ordin spiritual. In cele mai multe cazuri, este preferata achizitionarea de carti de la anticariate, dar uneori nici aceasta solutie nu poate fi pusa in practica, tot din ratiuni de natura financiara. Este evident, in aceste conditii, ca vanzarile de carti sau de obiecte vechi nu au foarte mult succes si ca anticariatele nu obtin profituri prea mari.
Zona cu cele mai multe asemenea societati din Iasi este compusa din strazile Lapusneanu, Cuza Voda, impreuna cu Piata Unirii. Numarul lor nu este foarte mare, fiind vorba de cateva tonete si doua magazine. Proprietarii sau, dupa caz, angajatii acestora, sunt fie pasionati, fie oameni care nu au gasit alta metoda de a obtine un venit.

O studenta a furat o carte

In Piata Unirii sunt aliniate cateva tarabe, aproape jumatate dintre acestea ocupandu-se cu vanzarea de carti vechi, restul comercializand casete, CD-uri, ziare si reviste. Chioscurile anticarilor nu au foarte multi clienti, din cand in cand un student sau un pensionar oprindu-se mai mult pentru a privi marfa. Gabriela Albert este proprietara unui astfel de anticariat in miniatura. Femeia povesteste ca a inceput sa se ocupe de anticariat dupa Revolutie, cand a fost trimisa in somaj. La inceput, ea a fost angajata unui astfel de magazin. Apoi a luat decizia sa inceapa o astfel de afacere pe cont propriu. Acesta nu este, recunoaste ea, genul de afacere din care sa te imbogatesti. Marfa provine de la oameni care nu mai au nici un fel de resurse financiare si sunt nevoiti sa vanda ceva sau de la cei "pe care ii incurca cartile", a spus Gabriela Albert.
Preturile sunt negociabile, iar adaosul comercial nu depaseste 30%. "Nu este o afacere, castig aproape un salariu mediu. Este o activitate mai mult pentru subzistenta", a declarat proprietara. Singura perioada in care vanzarile cresc este toamna, cand studentii si elevii reiau studiile, in rest cererea fiind foarte slaba.
O alta problema cu care se confrunta Gabriela Albert este aceea a hotilor de carti. In marea lor majoritate, acestia "sunt unii dintre clientii nostri". Ei recurg la asemenea gesturi din cauza lipsei de bani. Cel mai interesant caz este acela al unei studente de la Facultatea de Drept, clienta veche a anticariatului, care avea nevoie de o carte. "S-a uitat la ea, iar cand m-am indepartat a luat-o si a plecat. Am fugit dupa ea, am prins-o, si-a cerut mii de scuze si mi-a explicat ca asa a trebuit sa procedeze deoarece isi doreste cartea aceea si nu are bani. Pana la urma, i-am vandut-o la jumatate de pret", isi aminteste Gabriela Albert.

"Daca tii la pret, nu mai vinzi"

Ioan Corduneanu este vecin de taraba cu Gabriela Albert. Singura diferenta dintre cei doi anticari o constituie faptul ca barbatul este doar angajat si nu proprietar. El lucreaza de circa doi ani pe acest post, initial fiind salariat al SNCFR, la sectia Constructii Feroviare. "Nu este mai rentabil, dar acolo faceam santier, faceam deplasari. Aici nu ma plictisesc pentru ca imi plac cartile", si-a motivat decizia barbatul.
Dupa parerea sa, vanzarile sunt aproximativ constante, cu usoare cresteri la inceputul anului scolar. In ceea ce priveste satisfactiile de ordin material, Ioan Corduneanu a explicat ca "se castiga, dar nu cine stie ce. E o afacere ca oricare alta".
Cauza pentru care oamenii vand carti la anticariate este, dupa parerea sa, saracia. Preturile sunt negociabile, adaosul fiind de aproximativ 50%. "Daca tii la pret, nu mai vinzi cartea. Trebuie sa te iei dupa client", a explicat Ioan Corduneanu.
Furturile de carti l-au afectat putin si pe acest anticar: "Nu prea au fost furturi, pe unii hoti i-am prins. Sunt usor de recunoscut - se invart 10-20 de minute in jurul tonetei cu o carte in mana. Nu au nici o treaba. Cand il prinzi ii iei cartea... si ce altceva poti sa-i faci?".

"Furtul unei carti este un act de cultura"

Dumitru Grumazescu este cel mai cunoscut anticar al orasului. Probabil ca nu exista iesean care sa nu-i fi trecut cel putin o data pragul magazinului din Strada Lapusneanu. Chiar la intrare se face cunoscut obiectul care este, deja, un simbol al magazinului. Clinchetul clopotelului intampina pe fiecare client, introducandu-l in atmosfera unica a Galeriilor Anticariat. Intotdeauna in magazin se asculta muzica, mai ales clasica. In acordurile compozitiilor lui Rahmaninov, patronul ne invita sa luam loc la o masa acoperita cu sticla. In interiorul ei se gasesc o multime de cutii umplute cu monede, pornind de la lei din perioada statului comunist si ajungand pana la piese de origine araba. Pe pereti se afla icoane vechi, o serie de tablouri avandu-l ca subiect pe Mihai Eminescu, de care Dumitru Grumazescu se simte legat, mai ales ca "Eu, de la 15 ani, am mers pe urmele lui Eminescu, am luat contact cu foarte multe carti, in editii deosebite".
Activitatea de anticar a inceput-o oficial in anul 1992, dar "neoficial, eu eram un mare cunoscator al anticariatelor din Romania pana in 1989, pentru ca am avut marea sansa sa fac ucenicia la fostul anticar al Curtii Regale, Radu Sterescu, care a plecat in lumea umbrelor in 1988". Dumitru Grumazescu este cunoscut pe plan mondial, atat in calitatea sa de colectionar (el este posesorul celei de-a doua colectii Shakespeare din lume, primul fiind un american din Chicago, dar si al uneia dintre cele mai mari colectii Jules Verne), dar si de om de cultura (invitat de onoare al Consiliului Europei la Strasbourg, vara trecuta i s-a propus sa se ocupe de viitoarea biblioteca, pentru care anticarul donase deja o serie de volume). Anul acesta, Dumitru Grumazescu va fi unul dintre organizatorii unei expozitii avandu-l ca subiect pe Napoleon, manifestare care va avea loc in Romania.
In ceea ce priveste furtul de carte, Dumitru Grumazescu a explicat: "Din cele mai vechi timpuri, furtul de carte a fost o indeletnicire a unui anumit segment de oameni - unii le furau pentru ca nu aveau cu ce sa le cumpere, iar altii erau cleptomani. Cunosc foarte multe cazuri din culise, ale unor oameni de cultura care isi insuseau carti pentru ca nu-si puteau permite sa le cumpere".
Un alt caz il constituie elevii si studentii care fura carti. In functie de mediile lor, asemenea probleme se rezolva intotdeauna amiabil. "Le cer carnetul de note. Daca au de la 8 in sus le fac cadou cartea si ii fac prietenii nostri. Daca au sub 7, le spun ca eu nu subventionez trantori, le iau cartea si ii rog sa nu mai treaca pe aici pentru ca, in caz contrar, ii voi da pe mana Politiei", a explicat Dumitru Grumazescu.
Desi pasionat de munca sa, anticarul considera ca activitatea aceasta este in acelasi timp act de cultura si afacere. "Atat timp cat stii sa faci cultura in strictele ei bareme de valori, este o afacere. Daca din cultura nu stii sa scoti bani, atunci faci un fel de Cantarea Romaniei", a afirmat Dumitru Grumazescu.
Desi recunoaste eficienta mijloacelor moderne de comunicatie, spre exemplu a retelei Internet, anticarul declara ca "noi, cei mai in varsta, suntem fascinati de mirosul tusului din scoartele unei carti si cunoastem farmecul de a rasfoi o carte la veioza, seara, mai ales daca este vorba despre un volum de poezie de dragoste".
Matei BOSTAN
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1399 (s) | 22 queries | Mysql time :0.021165 (s)

loading...