News Flash:

De la visul copiilor la cosmarul accidentelor

16 Iulie 1999
542 Vizualizari | 0 Comentarii
•Moartea prin ochii mecanicilor de locomotiva •Ce simte un mecanic conductor trecind cu un colos de otel peste trupurile semenilor: "Sint clipe in care ti se face parul maciuca, dar trebuie sa mergi inainte"

Multi vad, putini cunosc, spune o zicala. Multi din noi am mers cu trenul, dar putini stiu ca una din cele mai ingrate meserii de pe la noi este cea de mecanic de locomotiva. Stresului infernal in care muncesc acesti oameni, nevoiti sa conduca de multe ori aproape orbeste, la viteze de peste 100 km/h, purtind in spate aproape la propriu responsabilitatea sigurantei sutelor de pasageri sau a sutelor de tone de marfa, i se adauga, de cele mai multe ori, o constiinta incarcata de secerarea accidentala a unor vieti omenesti. "Recordul" il detine un mecanic avind la activ cincisprezece oameni omoriti. Practic, nu exista mecanic de locomotiva care, la 30 de ani, sa nu aiba parul inspicat. Colac peste pupaza, reducerea personalului de specialitate al SNCFR, la ordinul lui Basescu, a dus la sporirea tuturor riscurilor de trafic pe calea ferata.

"Corpul a sarit cu miinile in aer pina la geam, fara cap!"

Unul din cei mai vechi mecanici de locomotiva ieseni, Neculai Popa, si-a manifestat nemultumirea vizavi de "minunatele" conditii create de Traian Basescu - ministrul transporturilor, prin masurile de rentabilizare a societatii nationale de transport feroviar. El nu este de acord cu reducerea la o zecime a personalului rulant, concomitent cu sporirea numarului de ingineri si de directori! "Riscul de accidente pe calea ferata creste foarte mult, mai ales de cind nu se mai circula cu mecanic ajutor. Trenul este condus, practic, de un singur om, care nu le poate face pe toate. Si asa, accidente au fost destule chiar si cu mecanicii ajutori alaturi, dar acum e infernal", ne-a explicat neculai Popa. "Eu am noua morti pina acum, in cei 30 de ani de munca la CFR. La primul accident nu am fost om o saptamina. S-a intimplat la Birlad, unde am surprins un salariat al ACM pe sine, fara sa pot face nimic! Puterea izbiturii a ridicat corpul, fara cap si cu miinile ridicate, pina la nivelul geamului; l-am vazut ca la televizor! Omul avea 7 sau 8 copii acasa. Am crezut ca mor si eu, atunci, pe loc! La Sahateni-Ulmeni am intrat ca virtejul intr-o turma de oi, cu 120 km/h. Cincizeci de oi si doi ciobani au trecut pe sub roti", ne-a povestit omul, cu mihnire. "N-ai ce face, in clipe ca acelea, decit sa-ti blestemi zilele. De asta toti mecanicii sint cu parul alb. Ai mortii pe constiinta toata viata".

"Ii vezi multa vreme in fata ochilor, zacind fara suflare..."

Un alt mecanic, Dumitru Cojocaru, a intervenit, explicindu-ne ca drumul de frinare pentru un tren mediu incarcat, de la viteza de 100 km/h este de cel putin 1.000 de metri. In asemenea conditii, e imposibil de evitat neprevazutul. Stressul e fantastic. Spusele celor care au avut bunavointa sa ne povesteasca ceva despre viata si munca lor sint cutremuratoare: in numai doi ani le-au murit 18 colegi intre 49 si 53 de ani. "Nu cred ca este vreun mecanic care sa nu fi avut taiati. Trece lumea, nu se asigura, nimeni nu tine seama de riscul imens la traversarea caii ferate. Am avut un accident la Vladeni, acum trei ani. Am omorit dintr-un foc cinci persoane, intr-o masina. Culmea - erau ceferisti! De acolo, din cabina, am vazut totul si tin minte si acum fiecare clipa. Am vazut masina facuta bucati, soferul trecind prin portiera si nimerind sub rotile trenului! Daca ar fi avut centura de siguranta, scapa viu. Trenul a tirit masina pe o distanta de 350 de metri! La oprire, din ea nu mai ramasese mare lucru. Era facuta ca un ghem de hirtie. Toti oamenii morti. Si acum ii vad, fara suflare", si-a amintit Dumitru Cojocaru.
Petru Grigoras, fost mecanic de locomotiva, acum mecanic instructor, a adaugat, la rindul sau: "La Banca, am surprins un paznic care, culmea, dormea cu fundul pe sina. N-am ajuns sa-l tai cu rotile: i-a intrat suportul de la tubul de aer drept in inima si asa l-am tirit, in fata masinii (mecanicii folosesc frecvent acest termen pentru locomotiva, n.r.) nu stiu cit timp. L-au dat jos niste soldati. Avea 34 de ani si patru copii acasa".

Un accident evitat nu aduce nici felicitari celui care reuseste miracolul

Cu tot stresul acumulat, mecanicii trebuie sa fie mereu in forma. De vigilenta lor depind vietile a mii de pasageri si venitul a zeci de societati ale caror marfuri sint tranzitate pe calea ferata. Chiar daca sint de zece ori mai putini acum, acumulind fiecare cu mult peste 300 de ore de munca pe luna, deci implicit o oboseala fantastica, ei trebuie sa fie oricind gata sa actioneze cu singe rece pentru evitarea accidentelor feroviare.
Culmea este ca, desi chiar pe timpul celui care nu mai are mult si va ajunge unanim regretat, Nicolae Ceausescu, se acordau prime importante - doua sau trei salarii in plus - pentru evitarea unor astfel de accidente, societatea aflata acum sub imperiul lui Basescu nu ia in seama un asemenea merit, neacordind nici macar o coaja de banana autorului. "Acum se cheama ca iti indeplinesti obligatiile de serviciu", ne-a explicat Nicolae Popa. "Cu doi ani in urma, doi mecanici de la noi au oprit trenurile fata in fata, la Buhaiesti-Rebricea, dar n-au primit nici macar felicitari! Mergi cu 120 km/h si nu vezi citeodata nici la 20 de metri in fata, dar trebuie sa respecti viteza de circulatie si timpii de mers! Stai cu ochiii in geam si inghiti noduri. Mai nou, nu ai nici unde sa-ti faci nevoile. Te usurezi pe rotile trenului, in gara, in vazul calatorilor. Asa se defineste munca noastra", a incheiat Nicolae Popa.
Sorin CHIRIAC
Distribuie:  
Incarc...

Libertatea.ro

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2016 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2116 (s) | 24 queries | Mysql time :0.015941 (s)