News Flash:

Despre aforism ca provincie a Spiritului

19 Aprilie 1999
865 Vizualizari | 0 Comentarii
•Fire poetica, "ame sensible", mai mult decit "cap metafizic", smaltuit cu o imaginatie galesa ale carei liliachii maree tind sa ma surpe intr-o narcotica autarhie (pretins entelehica), mi-am petrecut ultimii doi ani ai comunismului (Decembrie 1989 m-a prins elev - in clasa a X-a - intr-un rigid liceu de "stiinte ale naturii") citind "subversiv" romane ascunse intre copertile "culegerilor de fizica" si visind la vremea cind voi putea citi "integral" Nietzsche si Cioran.

Din fragmentele strecurate in paginile Opiniei studentesti sau ale Crestomatiei de filosofie (aparute in 1989 la Ed. Academiei), precum si din ceea ce spuneau dictionarele si "tratatele de specialitate", aflasem ca sint niste corybanti ai ontologiei, ca sint filosofi "idealisti", "mistici" sau "irationali", ca isi intoneaza adevarurile cu gotic patetism de pendula nocturna sau cu cinic vitalism corintic. Ma fascinau. La fel de mult ca si sprincenele lui Nae Ionescu descrise de Calinescu in Istoria... sa, proaspat reeditata atunci, prin maruntaiele careia imi croiam drum fara sa ma gindesc sa-l strig pe Dumnezeu ca sa ma slobozeasca din adincurile "chitului" de hirtie.

Odata cu primele lecturi consistente din operele legal editate postrevolutionar ale acestor filosofi, fascinatia a incetat. Avintului i-a luat locul un precaut balet al constiintei pe "scindura" plina de trape a imageriei lor. Mi-am dat seama ca acestor "fragmentari" le prefer filosofii cu "sistem", ca intre o scriitura "aforistica" si una "sistematica" este deosebirea dintre o bravada a lui Hector si tenacele, luxuriantul asediu intreprins de ahei asupra Ilionului.

Si m-am alaturat acestora din urma. De ce? Pentru ca nu pot percepe un "sistem filosofic" altfel decit ca un "poem metafizic" cu o "epica silogistica" si o "arta a discursului sofistica". Autorii de sisteme filosofice sint mai subiectivi, mai lirici decit zamislitorii de aforisme. Nasterea unui sistem filosofic presupune o perpetua nuntire cu esentialul, interminabile reverii, complicate ritualuri launtrice exteriorizate printr-o lustrala lipsa de lecturi si printr-o austeritate monahala. Creatorul de sistem este pur, personal (liric, as spune), e un om care se exprima, nu unul care "re-actioneaza". "Fragmentarii" sint, de obicei, "artisti" - foarte culti, lucizi, alexandrini - care vor sa treaca amaruiul zbucium de alge al unei mari de opal cald prin minuscule si impecabile retorte de inghetat clestar, astfel incit din holdele de spuma ale Potopului sa le ramina, intr-o fiola din buzunarul de la jiletca, doar "a cincea esenta".

Stilizarea poate avea o stralucire constringatoare, dar cine se multumeste cu o orfevrarie batuta in nestemate, refuzind luminosul palpit al unui nesfirsit cimp de maci? Creatorul de sistem cinta, in vreme ce "aforistul" comenteaza, face scolii. Un aforism nu e valoros pentru ca exprima cu precizie ceva, pentru ca determina, ci tocmai pentru ca e vag, flexibil, insuficient: un compendiu sublim. Forta ii sta tocmai in neputinta de a circumscrie "noumenalul", raminind in zona de penumbra a unei maieutici metaforice, simbolice, co-participative.

Slabiciunea sistemului pare sa stea in incercarea de a cartografia morocanos, in tentatia de a exprima si a explica riguros "ierarhiile Fiintei", pierzind din vedere fie incandescenta esenta, fie pastelatele accidente, frivolele contingente. Acesta e riscul acumularii frazelor, sentintelor, limitelor. In fapt, un sistem "frumos" - nu unul tern, de tipul celui al lui Auguste Comte - este ca o sfera:cu cit "se implineste", cu atit isi mareste aria de contact cu necunoscutul.

Prin "embonpoint". "Sistem" inseamna aforismul - cu virtutile lui - transfigurat in infinit. Daca aforismul deschide, sistemul e o summa de intrezariri, e o furtuna, o descarcare de nori de petale, de monade. Daca aforismul e ca un blitz in intuneric, sistemul e un amurg etern. Sau niste zori vesnici. Imi plac sistemele nu pentru ca sint altceva decit aforismele, ci pentru ca sint mai mult. Sistemul nu "tine" de cunoasterea mediata, ci tot de cea i-mediata, pentru ca atit cel care il tese cit si argonautul care il exploreaza trebuie sa renunte la multe din "foloasele" luciditatii.

Imi plac sistemele filosofice nu din ratiuni epistemologice, ci estetice, romanesti, daca vreti: nu aforismul, sistemul este expresia cathartica a hybrisului, a ravasirii. Este acordul eroic, cel mai gonflat, al personalitatii umane: cel care are pretentia sa scrie o Carte in care sa explice Realul e ultima persoana din lume careia m-as adresa pentru elementare deslusiri gnoseologice. Dar e prima persoana de la care as "invata" sa visez - "theoria".
opiniei studentesti ed academiei nae ionescu calinescu hector
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2016 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1910 (s) | 24 queries | Mysql time :0.020052 (s)