Prof univ dr Norina Forna
Exista conceptul complet denaturat ca tartrul, acel depozit de la nivelul dintilor, are efect de sustinere a structurilor dentare, dar efectul real este de factor favorizant al bolii parodontale. Pe masura ce boala evolueaza, mobilitatea dentara se accentueaza, ceea ce conduce la pierderea dintilor. Frecventa cazurilor diagnosticate cu boala parodontala este din ce în ce mai mare, conducând la edentatie. Unul dintre factorii favorizanti ai acestei afectiuni de temut este tartrul, neîndepartarea acestuia la timp agravând maladia deja instalata. Maniera de realizare a detartrajului a evoluat de la cel mecanic, perceput de pacienti într-o maniera mai neplacuta, la cel ultrasonic sau sonic, care îndeparteaza usor, fara disconfort, tartrul de la nivel dentar. Detartrajul ultrasonic foloseste ultrasunetele, vibratii mecanice cu o frecventa între 25000 si 46000 Hz. Este important efectul de spalare continua în timpul detartrajului. Detartrajul ultrasonic nu se realizeaza la copii, contraindicatii având pacientii cu proteze valvulare, pacientii cu peace-maker si pacientele însarcinate. Detartrajul sonic utilizeaza propulsia cu aer, producând vibratii în domeniul sonic de 2300 - 6300 cicli/sec. Detartrajul sonic este mai eficient decât cel ultrasonic, suprafata cementului ramâne mult mai neteda. Ca dezavantaje, aceasta tehnica produce aerosoli în cantitate crescuta, un zgomot specific greu de suportat de pacienti. La sfârsitul sedintei de detartraj, trebuie controlate toate suprafetele dentare pentru a îndeparta tartrul rezidual si pentru a finisa suprafetele detartrate cu instrumentar manual sau rotativ: perii, cupe de cauciuc, paste abrazive cu sau fara fluor. Detartrajul se recomanda a fi efectuat la o perioada de sase luni, iar în cazul pacientilor cu boli congenitale ale cordului sau dobândite se doreste o administrare de antibiotice profilactic. Se tine seama de contraindicatiile detartrajului sonic si ultrasonic. Controalele periodice, coroborate cu sedintele de igienizare, fara a eluda terapia medicamentoasa si mijloacele de imobilizare, sunt elemente esentiale ce pot modula evolutia. În situatiile în care se ajunge în stadiul final al acestei afectiuni de temut, respectiv pierderea dintilor, pacientul nu trebuie sa fie disperat, deoarece exista solutia implantara, combinata cu metodele de augmentare osoasa, în vederea remodelarii suportului afectat si a redarii zâmbetului de altadata. În situatiile în care se realizeaza restaurari protetice în vecinatatea dintilor afectati de boala parodontala, armonizarea cu acestia, în special în cazul protezarilor mobile, se realizeaza prin simularea retractiei gingivale. Un rol esential revine aspectelor interceptive, de periaj corect, de detartraj realizat la sase luni, apoi, în acord cu stadiile avansate ale maladiei, se trece la terapie medicamentoasa, la utilizarea sinelor de imobilizare sau la terapia protetica. În cadrul tratamentului parodontal, un rol important revine terapiei non-invazive tip laser, ce conduce la un chiuretaj eficient si fara durere. În cazul mobilitatii avansate, implantarea poate fi imediata sau tardiva, urmata de protezare metalo-ceramica sau ceramica pe zirconiu, anulându-se, astfel, efectul de mutilare produs de absenta dintilor.
