News Flash:

Dizidentii-victimele innascute ale societatii

4 Februarie 2000
1417 Vizualizari | 0 Comentarii
Tribunalul Militar
•La 1 noaptea, acum 11-12 ani, iesenii, ca multi alti romani, plecau la coada la lapte. Peste zi, cozile - peisaj cotidian si citadin - aratau iesenilor locurile in care se mai gasea cate ceva de cumparat. Asta a fost comunismul; comunismul dupa care, acum, plang mai toti cei ajunsi la limita la care i-a impins dobitocia celor care ne conduc de ceva vreme. Comunismul care a "emanat" cateva minti in actualul PDSR si mai putine in alte partide.

Atunci cand cineva rosteste "era mai bine inainte", amintiti-va cozile la lapte, la carne (adidasi sau tacamuri), la frigul din case si la orele in care curentul era intrerupt "pentru ca nu trebuie sa fim datori capitalistilor". Sau amintiti-va de cei care au facut puscarie pentru ca dogmele socialismului si comunismului sa nu fie cumva atinse de cei care gandeau altfel. Iata doua din aceste cazuri, victime ale sistemului dupa care, astazi, cativa dintre romani plang.

Cei care au scapat lagarelor comuniste sunt chinuiti mai departe de saracie si mizerie si foarte putini dintre ei au reusit sa se realizeze profesional.

Constantin Teodoriu a stat 2 ani in puscariile comuniste fiind condamnat de Tribunalul Militar Iasi. Pentru "Crima de uneltire contra ordinii sociale", odata cu el a fost condamnat si fratele sau, Adrian Teodoriu, profesor de matematici la liceul din Dorohoi.

"Eram elev in preajma bacalaureatului si ne pregateam intens pentru examen. In noaptea de 15 mai 1948 am fost arestat cu inca 14 elevi si 4 profesori ai clasei. Cel care ma arestase pe mine era un tip Carol Segal, care mai tarziu si-a schimbat numele in Carol Hudescu. Doi ani am petrecut in inchisorile de la Suceava, Vacaresti, Targusor (langa Ploiesti). Nici acum nu stiu motivul pentru care ne-au arestat. Sentinta am aflat-o mult mai tarziu. Lor nu le trebuiau probe, faceau arestari masive la intamplare. Dupa ce am fost eliberat am primit 2 ani domiciliu fortat in Dorohoi; n-am rezistat si am reusit sa fug in munti la un santier de gaz metan", ne spune fostul detinut politic, acum in varsta de 72 de ani, Constantin Teodoriu.

Avocatul Dumitru Labusca a avut o situatie mai complicata. Mai bine de 6 ani a "vizitat" inchisorile patriei, pentru a putea fi redat societatii comuniste multilateral dezvoltate. La iesirea din "facultate", a continuat studiile cu destule sacrificii, ajungand in cele din urma avocat si scriitor.

"Sunt fecior de taran din partile Flamanzilor. Tata a fost inchis la 1907 pentru revolutia taraneasca. Era normal sa ne aparam pamantul pentru care parintii nostri au luptat. In noaptea din 19 noiembrie 1946 am tras clopotul in dunga (la razmerita) si nu am lasat comunistii sa ne falsifice alegerile. Dar pana la urma tot au pus mana pe putere. Pe atunci aveam 18 ani", povesteste avocatul.

"Am fost arestat in 1947 pentru rebeliune si am fost tinut un an la securitate, fara proces sau ancheta. Era pe atunci comandant al Securitatii din Botosani un capitan Rukenstein, probabil evreu. Avea ca ajutor de comandant pe locotenentul Feler. «Fiara» e compliment pentru ei; erau masini de tocat romani, indiferent de motiv. Dupa aproape un an si jumatate am fost judecat si achitat, dar in loc sa fiu eliberat, am fost incarcat intr-o remorca si trimis la Gherla, in august. Am stat acolo 4 ani, pana in 1952. Ne-au dus acolo intr-o duba de metal de un metru jumate; 28 de persoane am facut drumul de la Botosani la Gherla in picioare, fara apa, inghesuiti. Cand am ajuns acolo, din 28 de persoane 6 murisera deja. Chinul din inchisoare nu pot sa il povestesc; e vorba de volume intregi de suferinta si umilire. Cu ajutorul lui Dumnezeu au trecut si acei ani de groaza. In primavara lui '52 am fost eliberat, dar am fost arestat iarasi. La Suceava mi s-a inscenat un proces unde am fost judecat si condamnat, pentru «Crima de uneltiri impotriva statului, organizatii subversive impotriva securitatii statului». Am mai petrecut inca 2 ani in arestul securitatii din Suceava si Iasi. La Iasi am stat in camera cu Heroveanu, fost sef al politiei Iasi. Din 1954 am fost liber, dar am avut o «coada» - adica cineva ma urmarea; unul din urmaritori, Craciun, a incercat de mai multe ori sa ma bage iar la puscarie".

Iata una din fetele comunismului: inchisorile; ele ne arata, inca o data, ce se poate intampla cand puterea politica ajunge in mainile unui partid fanatic. Din pacate, la zece ani, ororile revolutiei rosii sunt uitate. Mai mult, sunt dorite, pentru ca, nu-i asa, "era mai bine inainte". Ne ramane doar sa privim, ignoranti, la mosnegii bolnavi, garboviti de rautatea vremurilor. Pentru ei, "inainte..." nu are sens.

constantin teodoriu adrian teodoriu
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1416 (s) | 22 queries | Mysql time :0.017493 (s)

loading...