News Flash:

Domnului Profesor, cu dragoste

25 Decembrie 2010
1736 Vizualizari | 0 Comentarii
Acolo unde începe dealul Copoului, pe Bulevardul Carol la numarul 2, se afla unul din putinele locuri din Iasi unde nu se discuta politica. Este un loc în care râsetele, jocul si voia buna a sute de copii acopera uneori zgomotul traficului stradal, un loc numit oficial Palatul Copiilor si neoficial Casa Visurilor Împlinite. Este locul în care copilaria-i la ea acasa, iar primele noastre nazuinte prind viata, sub îndrumarea priceputa a unor oameni daruiti profesiei lor.
Severitatea voievozilor de pe esplanada din fata palatului este menita sa sperie gândurile rele iar pe fetele lor imobile, citim parca un altfel de îndemn dantesc: voi cei ce intrati aici, lasati afara teama si grijile, fiti voi însiva si bucurati-va de copilarie.

Un astfel de loc si astfel de preocupari a avut probabil în vedere Brâncusi atunci când spunea ca în clipa în care am încetat de a mai fi copii, începem sa murim. Aici ne vedem pruncii venind cu bucurie si învatând sa fie actori sau ingineri. Aici învata sa fie solisti vocali sau pictori, instrumentisti sau dansatori. Este un fel de tara a minunilor, în care fiecare copil intra cu emotie, asemeni legendarei Alice si din care pruncii nostri pleaca întotdeauna cu regret, mângâiati doar de ideea revenirii grabnice.
În fine, Palatul Copiilor este locul unde pruncii nostri, dincolo de spiritul ludic, învata sa fie demni, iar daca peste ani, câte unul, actor sau cântaret cu faima, se-ntoarce cu nostalgie spre locul începuturilor, îsi aminteste cu înfiorare de povata primita ca dar de despartire din partea maestrului de ceremonii al palatului, profesorul Catalin Damian: "Copile, stai drept si da-ti parul din ochi!" Cu vorbele acestea în minte, generatii întregi de copii au învatat sa se fereasca de cocoasa obedientei si sa scape de strabismul obtuzitatii, ducând numele acestui oras peste tot în lume, cu cinste.

Noi însine, apasati de grijile vietii cotidiene, îi invidiem uneori pe cei mici pentru norocul de a avea un asemenea refugiu. Iar alergatura vietii cotidiene ne lasa ragazul unui zâmbet admirativ, la vederea cladirii cu arhitectura de secol nouasprezece, unde visurile celor mici încep sa prinda viata si de lânga care, însusi Eminescu ne vegheaza copiii cu mâinile împreunate a ruga.

Acum, profesorul Catalin Damian nu mai este. A plecat brusc si nedrept de grabit, iar noi, cei ramasi, ne aducem aminte cutremurati de zicerea biblica potrivit careia „nebanuite sunt caile Domnului”. Nu pot vorbi despre Catalin la trecut. El este si va fi în inimile noastre atâta vreme cât vom face umbra pamântului. De fapt, cred ca nici n-a plecat prea departe. Ceva îmi spune ca spiritul rebel al profesorului s-a mutat la picioarele Poetului, în fata Casei Visurilor Împlinite si ne îndeamna, cu aceeasi eterna bonomie, sa-i pretuim pe cei mici asa cum merita. Multumim prieten drag, pentru bucuria de a te fi cunoscut. Stiu ca nu ti-a fost niciodata frica de moarte. Ai râs de ea întotdeauna si i-ai dat cu tifla, asemeni lui Ivan Turbinca. Când lacrimile noastre se vor usca, cu un zâmbet fugar si trist, ne vom aminti de tine la fiecare spectacol de teatru. Iar papusile pe care le-ai iubit atât si carora le-ai dedicat viata ta întreaga, îti daruiesc acum, o aleasa si ultima plecaciune, cu nefireasca sobrietate. Drum bun, prietene!

bulevardul carol iasi palatul copiilor catalin damian
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2253 (s) | 22 queries | Mysql time :0.016621 (s)

loading...