News Flash:

Doua triburi s-au batut la peste 2 milenii distanta in timp

18 August 2007
2198 Vizualizari | 2 Comentarii
Doua triburi s au batut la peste 2 milenii distanta in timp
• Lupta purtata cu geto-dacii nu a tinut decat vreo trei ani, cu intermitente, deoarece celalalt trib a avut nevoie doar de acoperirea noptii si a credintei ferme ca sunt muritori • Paradoxal sau nu, batalia decisiva cu geto-dacii s-a dat la peste 2 milenii in timp • Nici o alta forma de organizare sociala nu a reusit sa distruga in totalitate cetatea geto-dacica de pe dealul Catalina din comuna Cotnari, decat cea "faurita" la peste 2 milenii departate in timp • Doar invazia bastarnica din sec. IV-III i.Hr. a avut un impact coplesitor asupra fortificatiei, dar nu la o asemenea amploare • Nu au fost folosite alte arme afara de ochii inchisi, mainile in buzunar sau pe sticla cu vin • Avantajul fata de geto-daci a constat in doza mai mare de nesimtire, nevoia de a ridica locuinte cu piatra buna de rau si, nu in ultimul rand, culoarea sefului de trib • O groapa mare s-a cascat intr-o sectiune a cetatii geto-dacice peste care, triumfator, cresc buruienile ca simbol al anihilarii definitive a geto-dacilor • Stema invingatorilor este tufisul flancat de schelete metalice ruginite si poate fi vazuta zi de zi pe platforma Catalina • O calatorie la Cotnari exprima cel mai bine oroarea fata de trecut a contemporanilor, a vremurilor de acum mai bine de 2.000 de ani


Intalnirea dintre o forma de organizare sociala cu un grad de complexitate mediu fata de o alta care se pretinde de o complexitate ridicata, a avut un efect cat se poate de devastator. In istorie, efectul este comparabil cu cel al invaziei bastarnilor, un neam germanic care prin sec. III-II i.Hr. a rascolit si tinuturile est-carpatice. Dar atunci, regele geto-dac Oroles, stapan peste tinuturile Moldovei de astazi, i-a pedepsit pe supusii sai, deoarece acestia nu au reusit sa opuna o rezistenta mai eficienta invadatorilor bastarni. Cetatea geto-dacica de pe platoul Catalina din comuna Cotnari este un simbol al faptului ca o cultura poate fi distrusa in totalitate numai de o incultura. Nimeni n-a pedepsit pe nimeni, iar acum aproape toti sunt suparati de aceasta. O groapa mare s-a cascat intr-o sectiune a cetatii geto-dacice peste care, triumfator, cresc buruienile. A doua forma de organizare statala sociala si politica a stiut sa foloseasca toate mijloacele pentru a anihila ceea ce a fost ridicat si intretinut cateva secole. Stindardul, stema acestei forme de organizare, este tufisul flancat de schelete metalice ruginite. Din zidurile cetatii dacice au fost ridicate multe fundatii de case, dar nimeni nu recunoaste, ci doar indica pe altii cum ca ar fi luat din piatra cetatii. Un covor urias, care cu cativa ani in urma acoperea o parte dintre zidurile descoperite, acum acopera doar cerul. Desigur, degeaba.

Doar liliecii stau in beciul domnesc

Comuna Cotnari, un spatiu idilic, ascunde inca un tezaur nebanuit. Insa nimeni nu stie cum sa procedeze pentru a-l scoate la lumina. Si turistii, impresionati de acest areal moldovenesc, pleaca doar cu gustul bun al vinului si numai cu o vaga imagine ca istoria romanilor a fost scrisa si aici. Dupa birtul de la intrarea pe "hudita" principala, din fericire asfaltata, doar este amplasata primaria, chiar fata in fata cu aceasta fortificatie, zace beciul Curtii Domnesti. E drept, zona este inchisa de un gard, insa fara folos. Intrarea in pivnita, ornata cu balarii, anticipa ce mai este din vechiul adapost subteran de alimente si bauturi. Nimic, asta mai este. Numai zumzet de lilieci ascunsi in firide si resturile lor biologice. Dinspre partea stanga cum se intra in pivnita, din acoperis, o ferestruica a izvorat ca din senin. E un alt insemn al deteriorarii pivnitei si nicicum al iluminarii naturale. Tot langa primarie, dar de aceasta data in hotar, este biserica domneasca Sf. Parascheva. Ca si Curtea Domneasca, biserica este datata din timpul lui Stefan cel Mare. Aici au avut loc restaurari, insa ramane banuiala ca dedesubt sunt mai multe galerii. Nimeni n-a sapat, dar toti se lauda ca de la curtea Domneasca ar porni un tunel pana la Harlau si ca ar mai fi alte artefacte de descoperit. Pamantul a inchis, in schimb, verificarea speculatiilor. Satul-comuna Cotnari este atestat documentar la 1448, dar din alte documente cercetate ar fi 1441. "O parte dintre aceste edificii istorice se afla intr-o stare jalnica. Si cetatea este distrusa, a fost furata piatra... Daca n-a fost nimeni care sa pazeasca... Dar avem proiecte. Sunt si la Iasi, asteptam fondurile cu programele astea dupa aderarea la Uniunea Europeana. Si anul trecut am incercat sa facem ceva, dar nu sunt bani. Ce sa zic, nu stiu...", arata, sec, Ioan Guguianu, referentul cultural al comunei Cotnari.



Drumul Golgotei

Dupa ce imaginile comunei Cotnari starnesc un val de descumpanire cauzat de nepasarea edililor locali, drumul spre satul Lupareni amplifica aceasta stare. Referentul cultural abia deslusea slovele satului si ale comunei, iar ridicatul din umeri era frecvent, indicand pe primar cum ca el ar sti mai multe despre vestigiile istorice si despre investitiile realizate. Primarul era plecat, vice-primarul la fel. Iar de ar fi fost prezenti in urbe, probabil ar fi invocat acelasi slogan al lipsei de fonduri. Cat despre un ghid, nici vorba. In comuna ar exista o monografie Cotnari, dar a fost trimisa la Iasi, dupa cum afirma inginerul Cornel Mitocariu, pentru realizarea unui plan de investitii. De la intrarea in Comuna Cotnari si pana spre Horodistea, dureroasa trecere prin prezent este amortizata doar de conservarea zonei. Viile, oamenii care mai cunosc mestesuguri, drumurile impracticabile, praful ridicat numai de trecerea unui atelaj, fac parte din acest areal. Si mai face parte Academia Latina din timpul lui Despot-Voda, peste ale carei ruine s-a inaltat biserica catolica. Si mai face parte tot trecutul lasat prada unei nemiloase uitari. In fapt, Cotnariul nu mai spune mai nimic in anul 2007, cu exceptia podgoriilor de vita-de-vie ingrijite exceptional. Dar si a celor doua castele. Unul de la Carjoaia si unul, tot apartinand de SC Cotnari SA, si anume cel din vremea lui Carol al II-lea. Daca nu ar fi fost preluate de catre ferma viticola, cu siguranta si aici ar fi domnit stihiile unei mentalitati careia nu-i pasa de istorie. Adica de tocmai identitatea lor. A lasa in urma comuna Cotnari inseamna a te elibera de un disconfort mental apasator. Ba chiar, drumul pana la dealul Catalina este un fel de Golgota care atesta cum tavalugul iresponsabilitatii a atins aproape totul. Vestigiile arheologice, prada degradarilor, raman in continuare sa se sfarme sub ochii edililor locali, dar si ai satenilor.



O frumusete de exceptie

In schimb, fara a avea in minte vestigiile, o plimbare prin Cotnari si prin satele componente, de exemplu Carjoaia, Horodistea, Lupareni, Valea Racului, Hodora arata farmecul zonei. Ba mai mult, potentialul turistic. Din pacate, acest atu nu este folosit in favoarea nimanui. Numai la o simpla privire, apar beciuri vechi de peste 100 de ani, case cu pridvor, prispa si cerdac, acoperite cu stuf. O parte au fost partial distruse, dar altele atesta inca bine specificul etnografic. "Apai taica, beciu` ista ii di dimult. Cre` ca mai bini de 100 de ani. Asa l-am prins de la parinti", a precizat Irimia Dumitru, cel in curtea caruia este un astfel de beci. Tot la casele vechi se vad temeliile din piatra de rau, cum era obisnuit sa se construiasca acum mai bine de 80 de ani. Valurile de vita-de-vie ce ies in calea trecatorului imediat dupa ultimele case din comuna sunt un alt aspect idilic al zonei. Dar si oamenii, e drept, doar o parte, n-au uitat de simplitatea traiului. Pe de alta parte, aproape ca nu este ulita in care sa fie cate o gramada de lespezi, unele chiar de la cetatea geto-dacica. "S-a scos foarte multa piatra de pe dealul Catalina. Asta e, mergeau astia noaptea si furau ca-n codru... E jale, dar ce sa faci, cui sa-i pese? Toti au cam uitat de locul asta... Multi au mai furat piatra, dar unu` n-ar recunoaste...", arata Mihai Daraban, localnic din Horodistea.



Incursiune in trecut

Dupa un drum serpuitor prin Horodistea, sat ce apartine de comuna Cotnari, se zareste dealul Catalina, un deal cu o inaltime de aproape 400 de metri. Urmele cetatii geto-dacice construite pe la sfarsitul sec. al IV-lea i.Hr. au fost reparate prima data de catre arheologul Dimitrie Butculescu in anul 1885. Atunci au fost descoperite obiecte din ceramica, os sau din coarne de cerb. Urmeaza alte cercetari in 1956 de catre N. Zaharia si in 1967. In acest an au fost sapate aproape 2 hectare, lucrarile fiind coordonate de catre Adrian Florescu. Pe platoul Catalina au fost, de asemenea, descoperite urme din culturile de paleolitic, Cucuteni, La Tene. Prin 1835, in zona a fost gasita o statueta din bronz reprezentandu-l pe Apollo. Dupa ce a avut loc invazia bastarnilor, din cunostintele arheologilor, geto-dacii nu ar mai fi folosit cetatea. In schimb, au ridicat alte locuinte din piatra sau bordeie peste zidurile cetatii.



Unde flutura in zare o stema cu tufisuri

Ceea ce a avut loc dupa 1990 este de alta factura. Lupta purtata cu geto-dacii nu a tinut decat vreo trei ani, cu intermitente, deoarece celalalt trib a avut nevoie doar de acoperirea noptii si a credintei ferme ca sunt muritori. Paradoxal sau nu, batalia decisiva cu geto-dacii s-a dat la peste 2 milenii in timp. Nici o alta forma de organizare sociala nu a reusit sa distruga in totalitate cetatea geto-dacica de pe dealul Catalina din comuna Cotnari, decat cea "faurita" la peste 2 milenii departare in timp. Iar acesti rivali nu sunt nimeni altii decat romanii care isi revendica prin daci continuitatea in acest spatiu. Cu toate acestea, doar invazia bastarnica, din sec. IV-III i.Hr. a avut un impact coplesitor asupra fortificatiei, dar nu la o asemenea amploare. Lucrarile arheologice au fost insuficiente, investitiile la fel. Pentru distrugere nu au fost folosite alte arme afara de ochii inchisi, mainile in buzunar sau pe sticla cu vin. Avantajul fata de geto-daci a constat in doza mai mare de nesimtire, nevoia de a ridica locuinte cu piatra buna de rau si, nu in ultimul rand, culoarea sefului de trib. O groapa mare s-a cascat intr-o sectiune a cetatii geto-dacice peste care, triumfator, cresc buruienile ca simbol al anihilarii definitive a geto-dacilor. Stema invingatorilor este tufisul flancat de schelete metalice ruginite si poate fi vazuta zi de zi pe platforma Catalina.



Recurs la uitare

De la poalele platformei Catalina, acoperisul care constituia un impediment pentru procesele erozive apare ca o stihie. Vandalizarea a adus acest acoperis, printre primele din tara amplasate peste un sit arheologic, sa fie ca o dovada ca nimic nu sta in calea celor carora nu le pasa de trecut. In schimb, de pe platou, este dominata toata zarea. Dacii traiesc, desi la peste 2000 de ani s-au gasit "triburi moderne" care, pentru a pune la temeliile caselor lor piatra de rau, au distrus cetatea. Probabil, daca cercetarile arheologice nu au trecut de adancimea de 3-4 metri, edilii si localnicii sunt multumiti ca pot profita de pe urma stramosilor chiar prin pietrele ce le-au urcat aici. Mai mult, versantii nordici, tinuti locului prin formatiuni de piatra, asteapta si ele a fi piatra de temelie la sutele de cetatui unde traiesc nimeni altii decat romanii. Batranii satelor stiu cum era inainte dealul Catalina, dar cei care vin dupa ei nu vor mai vedea nici scheletul acoperisului ridicat peste o parte din sit.



drumul golgotei
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (2)

freeplm  | #17242
Ca de obicei asa stim noi sa ne aparam valorile. Pacat ca ne batem joc de istorie. O istorie asa de frumoasa pe care altii nu o au.
domnule prefect dumneata ce parere ai?
Costantin  | #17243
La Cotnari la fel ca in alte parti ale tarii multe vestigii ale trecutului au fost distruse cu manie proletara mai ales dupa 89 fara ca autoritatile sa faca ceva.Cotnariul ar fi putut deveni un important centru turistic.
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1806 (s) | 24 queries | Mysql time :0.020291 (s)

loading...