News Flash:

Drama copiilor strazii

18 August 2004
1327 Vizualizari | 0 Comentarii
•Zeci de copii ai strazii apeleaza la adapostul de noapte si zi pentru o bucata de paine si un acoperis deasupra capului •Narcis a plecat de acasa la varsta de 9 ani si isi doreste foarte mult un viitor sigur •Un alt baiat, in varsta de 15 ani, a venit in adapost pentru ca nu este primit acasa si vrea sa-si faca un viitor •"Popasul Sperantelor" le ofera acestor copii gazduire doar pentru trei luni de zile

Adapostul de zi si noapte "Popasul Sperantelor" a fost infiintat cu doi ani in urma si este un loc de tranzit pentru copiii strazii, cu varste cuprinse intre 7 si 18 ani. Acestia pot ramane in adapost maximum trei luni de zile. Majoritatea copiilor care au locuit la "Popasul Sperantelor" hoinaresc acum pe litoral si sunt adusi inapoi de Politia judetului Constanta. Ieri, la "Popasul Sperantelor" erau doar sapte copii. Cei care ajung aici sunt fie copii care au fugit din centrele de plasament, fie cei care au parintii in strada, deci nu au locuinta, fie copiii rebeli care s-au certat cu parintii. Pe timpul sederii in adapost, copiii sunt evaluati social, psihologic si intelectual de catre o comisie din cadrul Directiei de Asistenta Sociala si apoi se incearca o solutionare a cazurilor, in functie de aceste coordonate. Camelia Coman, directorul popasului, a declarat ca 80% dintre cei care au trecut pe la Centru au acum un adapost permanent. Popasul Sperantelor aduna sub acelasi acoperis, pentru trei luni sau doar pentru o noapte, copii care, de bunavoie sau de nevoie, isi iau viata in propriile maini. La numai 9 ani, Narcis a ales sa plece de acasa. Acum are 16 ani si a pierdut sirul centrelor de plasament si al adaposturilor de zi si noapte prin care a trecut. Este nascut in Lugoj, a stat prin Mangalia si Bucuresti si acum a ajuns in Iasi. Narcis nu a stat niciodata pe strada si isi doreste foarte mult un viitor sigur. "Am locuit la rude si la cunoscuti prin toata tara. Clasa intai am facut-o in Munteni, la bunici. Clasele II-VI le-am facut la Cotnari. Din 2001 nu am mai mers la scoala. Acum vreau sa ma intorc la scoala si sa invat o meserie. Trebuie sa ma intretin singur. Peste doi ani nu ma mai poate sustine statul. Trebuie sa fiu pe picioarele mele", a povestit Narcis. La "Popasul Sperantelor" vine de un an si jumatate, cu intreruperi. Sustine ca ii place sa stea aici, dar pleaca de cate ori are ocazia. Daniel, in varsta de 15 ani, este un alt copil care a gasit adapost la "Popasul Sperantelor". In urma cu trei luni, baiatul a fugit de acasa. A gasit adapostul de noapte ca loc de refugiu, dar nici aici nu mai poate sta pentru ca in curand ii expira perioada de sedere. "Cele doua surori mai mari ale mele sunt acasa. Pe mine nu ma vor si de aceea nu ma duc acasa", a afirmat Daniel. Povesteste cu multa seninatate despre zilele in care mergea sa cerseasca. "Mai mult de plictiseala ma duceam la cersit, ca bani nu prea primeam. In schimb ma bateam cu baietii mai mari pentru locurile mai bune din oras. Pana la urma am renuntat", isi aminteste baiatul. Un alt copil de doar 8 ani a ajuns pe strada cu doi ani in urma. Adrian trece in clasa a treia si este fericit ca a ajuns si pana aici. In urma cu un an, Adrian a fost adus de parinti la adapost. "Ne-a ars casa in care am locuit si apoi am stat cu chirie in Galata. Ne-a dat afara si de acolo. Acum mama sta la bunica si tata la un unchi. Mai am inca un frate care sta tot aici", spune Adrian. Acestea sunt doar trei dintre povestile sutelor de copii care trec pe la "Popasul Sperantelor".
Adina HUMе
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1631 (s) | 22 queries | Mysql time :0.017037 (s)

loading...