News Flash:

Drama unei femei inconjurate de tenebrele nebuniei

5 Octombrie 1999
822 Vizualizari | 0 Comentarii
•Ecaterina Mospanciuc are in ingrijire un fiu si propria mama, amindoi bolnavi psihici

Viata Ecaterinei Mospanciuc se petrece intre speranta si disperare. Din cei 54 de ani pe care ii are, nu stie cite zile fericte a trait. A fost mai intii perioada foametei de dupa razboi, mai apoi au fost vremurile grele in care isi duceau veacul oamenii necajiti. Poate dor anii de scoala - a fost eleva la Liceul "Mihail Sadoveanu" - sa-i fi oferit clipe de care sa-si aduca aminte cu placere. Si, poate, faptul ca a adus pe lume trei copii. Nu se anunta nimic intunecat la orizont. Fata si unul dintre baieti si-au intemeiat familii. S-au petrecut insa mai multe evenimente care au lovit nemilos in existenta acestei femei, probabil, harazita sa se sacrifice pentru cei apropiatii ei.

Prima lovitura crunta a primit-o cind Ovidiu s-a imbolnavit grav la virsta de 14 ani, cu diagnosticul de oligofrenie de gradul I, II de tip schizoactiv. A doua, petrecuta la foarte scurt timp dupa prima, a venit din partea mamei sale, Aspazia Mihaila, ramasa singura dupa moartea sotului ei. Abia iesita la pensie, dupa aproape 40 de ani de servciu la Spitalul CFR, s-a imbolnavit, avind diagnosticul melancolie deliranta pe fond evolutiv. In termeni obisnuti aceasta inseamna pierderea controlului asupra comportamentului, lipsa de discernamint, ceea ce necesita supravechere permanenta. Momentul declansarii bolii lui Ovidiu l-a determinat pe regretatul prof. dr. Petre Brinzei, directorul Spitalului Socola, la care a apelat Ecaterina, sa fie convins ca exista un precedent in familie, iar izbucnirea crizei bunici Aspazia n-a facut decit sa confirme presupunerile reputatului specialist. Ca si cum nu ar fi fost suficiente aceste necazuri - atit baiatul, cit si mama Ecaterinei locuiesc in acelasi apartament cu doua camere din strada Socola nr. 13, bloc D6 - i-a murit si sotul, bolnav de mai multa vreme si imobilizat la pat datorita unei pareze.

"Mai fato, tu nu poti rezista cu astia doi"

Ecaterina Mospanciuc, femeie virsta de 54 de ani, a ajuns sa ingrijeasca de doua persoane handicapate: Ovidiu de 34 de ani si Aspazia de 74 de ani. Sacrificiile facute de aceasta femeie pentru ingrijirea unui bolnav timp de 20 de ani, deseori violent si fara sa-si poarta singur de grija si pentru o mama pe care n-o poate lasa nesupravecheata din cauza ca tulbura linistea vecinilor si pleaca pe strazi sint inimaginabile. In felul ei, aceasta femeie este o eroina. A fost o perioada cind, ajutata de profesorul Brinzei si profesorul Mihai Selaru, Ecaterina Mospanciuc a reusit sa-i interneze pe cei doi bolnav in Spitalului Socola. "Cind si-a dat seama care este situatia, dl. doctor Selaru m-a spus: xMai fato, tu nu poti rezista cu astia doi in casax. Pe mama au internat-o la Galata, iar pe baiat la Socola. Pina in 1990, pentru Ovidiu primeam bani suficienti ca sa-l ingrijesc, medicamente gratuite, care mi le aduceau acasa. Dumnezeu sa-l ierte pe Ceausescu, macar pentru ca avea grija si de cei bolnavi. Acuma..." Dupa 1990, necazurile au revenit si s-au amplificat. "Doamna doctor Firicel, directoarea sectiei Galata, a trimis-o pe mama acasa sub motiv ca se simte bine si ca nu mai are locuri. Intreb cum de se gaseau locuri pentru rudele bolnave ale unor oameni cu bani? Ce sa va mai spun: mi l-au dat si pe Ovidiu acasa si a inceput calvarul. Cind am auzit ca strainii dau ajutoare pentru persoanele handicapate, am umblat pe la Inspectoratul pentru handicapati, pe la asa-zisele fundatii umanitare si n-am obtinut nimic. Ba chiar si la prefectura. La mine acasa au venit si belgieni care au vazut in ce situatie ne aflam si au promis ajutoare. Ei s-au tinut de cuvint, dar eu ajutoare nu am primit nici in ziua de azi, pentru ca le-au luat medicii. Cind m-am dus la Spitalul xSf. Spiridona sa iau niste ajutoare, dl. dr. Eugen Tircoveanu, directorul spitalului s-a mirat: xCum, tocmai tie nu ti-au dat nimic? astia sint niste hoti, nste tilhari!x. Am fost si la prefectura si mi s-a spus ca n-o sa dureze mult si o sa ne aduca ce ne-au promis. Nu au mai venit nic in ziua de azi. Nici strainii, nici de-ai nostri. Pina cind sa ne amageasca? Viata pentru oamenii bolnavi este crunta".

200.000 de lei pe luna pentru a trai trei persoane, dintre care doua handicapate psihic

"Am fost pina si la colgul meu de liceu, Ioan Serbina, si i-am cerut ajutorul. Mi-a spus ca nu depinde de el si m-a trimis ba la unul, ba la altul. Presedintele Comisiei sociale de la primarie, Mihai Butnariu, mi-a dat o hirtie la mina sa ma duc la cantina saracilor. Acolo trebuie sa platesc 60.000 de lei pe luna de persoana. De unde? Vreti sa stiti din ce traim? Mama are o pensie de 520.000 de lei, baiatului meui s-a aprobat de foarte putin timp un ajutor de 200.000 de lei, iar eu am o pensie de 296.000 de lei. Pentru mama cheltuim lunar cel putin 500.000 de lei pe medicamente. Ovidiu are neaparata nevoi de trei fiole a 76.000 de lei si de un medicament de baza (neoleptil) de 68.000 de lei. Faceti un calcul si vedeti din ce traim noi (n.n. - am facut un astfel de calcul si am ajuns la concluzia ca, pentru hrana, obiecte de imbracaminte, de igiena personala, mai ramin circa 200.000 de lei; nu mai vorbim ca aici nu am adaugat medicamentele de care are nevoie Ecaterina Mospanciuc - pentru arterita, cardiopatie ischemica). De citeva luni telefonul mi-a fost suspendat. Acesti bolnavi au dreptul la insotitori platiti. Nu beneficiez de acest drept. Mai mult, la intretinere am de platit 8 milioane de lei si putem fi dati afara din casa oricind. Ma astept sa raminem fara lumina pentru ca si acolo avem datorii". Ecaterina este satula de vizite si de atitea promisiuni. "Am fost indumata de la Inspectoratul pentru handicapati sa ma adresez Fundatiei umanitare Almania din Tg. Cucului la domnul Alexandru BUhai. Numai ca eu am gresit si am ajuns la Clubul celor singuri.O doamna foarte amabila, despre care am aflat ca o cheama Doina Mironescu m-a asigurat ca nu am gresit pentru ca am ajuns la o asociatie umanitara. "Iti voi cumpara mincare de 200.000 de lei. Nu vezi? Am acasa, de la sotul meu, citeva perech de ochelari si am sa ti le dau. Baiatul fumeaza? Sa-ti aduc ceva". Si mi-a dat un pachet de tigari Monte Carlo si o sticla de 2l de suc. Mi-a spus ca va veni la mine acasa, dar din august pina acum nu a venit. Baiatul a asteptat-o in fiecare zi. M-a repezit de citeva ori la telefon si n-am mai deranjat-o. Asa incit m-am saturat de asociatii umanitare. Spuneti, cite necazuri pot duce eu, doamna? Cei de la asistenta sociala imi spun ca nu mai sint fonduri. Oare eu m-am nascut ca sa am atitea necazuri? Chiar nimeni nu ne vede? Eu ma condamn ca iau bucatica de pensie de la mama pentru intretinere, dar ce sa fac? M-am saturat sa vina atitia sa ne pozeze si sa plece, iar noi sa raminem cu viata aceasta nenorocita".
Drama Ecaterinei Mospanciuc si a familiei sale poate ramine de domeniul amintirii. Sintem convinsi ca in Iasi exista adevarate suflete sensibile care pot sari in ajutorul acestor napastuiti, macar si prin internarea celor doi handicapati in institutii de profil. Ecaterina mai are dreptul la o viata normala.
Magda OLTEANU
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2002 (s) | 22 queries | Mysql time :0.021161 (s)

loading...