News Flash:

Dulcele targ al Iesilor

19 Martie 2004
848 Vizualizari | 0 Comentarii
Ecouri din jungla universitara

Tot romanul vrea sa fie sef. Daca nu unul mare, fie si unul cat de mic. Numai sef sa fie. In lipsa acestui tel mistuitor, romanul s-ar ingriji, probabil, sa-si faca bine treaba pentru care s-a pregatit si la care, eventual, se pricepe. S-ar multumi, spre binele tuturor, sa fie un bun meserias, profesor, medic, inginer, economist. Ei bine, nu! El vrea sa conduca, sa dirijeze, sa hotarasca pentru altii. Nu cu prea mult timp in urma, cea mai ravnita functie era aceea de director. Daca nu se putea chiar director, macar inginer sef. Daca nici aceasta nu era disponibila, macar secretar de partid, pentru care se bateau, pe fata ori pe din dos, cei mai inversunati anticomunisti de astazi. Acum, tot proprietarul de chiosc isi hraneste orgoliul de sef cu sarmanul pe care l-a tocmit sa vanda la taraba.
Privita din afara, lumea universitara pare straina de asemenea ambitii, fiind stapanita exclusiv de grijile stiintelor inalte. Pana se apropie alegerile. Atunci "olimpienii" uita pentru cateva saptamani (sau luni) care le e menirea, vrand si ei, in unanimitate, sa devina sefi: de catedra, de facultate, de universitate. Iar aceasta dorinta ca si generala transforma orice alma mater intr-un viespar, de nu cumva intr-o jungla. Posibilitatea de a deveni sefi trezeste pana si in oamenii aparent dezinteresati energii ancestrale, sub presiunea carora se modifica nu doar purtarile, dar pana si chipurile. Atunci se strica peste noapte prietenii de o viata, atunci se rup pentru totdeauna fructuoase colaborari stiintifice, atunci obrazele senine dobandesc o crispare si o inversunare nebanuite inainte; atunci se destrama bruma de civilizatie si cad in desuetudine bunele maniere, lasand sa iasa la lumina o indescriptibila mizerie umana, ale carei miasme concureaza cele mai eficiente gaze de lupta.
Academicele alegeri din acest sfarsit de iarna si inceput de primavara ne-au confirmat, daca mai era nevoie, cat de amagitoare sunt aparentele. Cu sprijinul nemijlocit al presei, care a avut grija sa nu piarda nimic dintr-un asemenea spectacol, ba a mai si turnat, din cand in cand, gaz pe foc, am vazut profesori impovarati de ani si de titluri tinand cu placile dentare de scaunele pe care le considera proprietate privata; am vazut carturari porcaindu-se in cea mai buna traditie corturareasca; am vazut distinsi intelectuali si artisti notorii dezbracandu-se de conveniente in vazul tuturor; am luat cunostinta de manopere de culise ce ar dezonora pana si pe insii cei mai lipsiti de scrupule. Si toate numai pentru a ramane intr-un post de sef sau pentru a accede la unul. Dascali ce propavaduiesc tinerimii deontologia severa a muncii intelectuale s-au intrecut in a-i oferi exemplul viu al desavarsitului mahalagism.
Lumea universitara n-a fost niciodata un paradis si protagonistii ei numai de colegialitate nu pot fi suspectati. Cine are rabdare sa cerceteze subteranele vietii noastre academice descopera, indaratul spoielii de civilitate jucata, lucrarea permanenta a instinctelor primare si a celor mai grozave patimi ce incap intr-o inima omeneasca. Cu singura deosebire ca, odinioara, aceasta groasa tesatura de maleficii nu era spalata in vazul tuturor, mentinand iluzia unei oaze guvernate de respectul pentru valorile spiritului. Azi, cand inaltii dascali si-au scos rufaria intima in strada, pana si aceasta superba iluzie s-a naruit.
Alexandru Dobrescu
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1774 (s) | 24 queries | Mysql time :0.014665 (s)

loading...