News Flash:

Dulcele targ al Iesilor

29 Noiembrie 2004
899 Vizualizari | 0 Comentarii
Caciula independenta

Ca sa ne protejam ce avem mai de pret de vanturile si gerurile iernii, apelam la tot felul de acoperamanturi de sezon: sepci, basti, palarii, fesuri si, mai ales, caciuli. De fapt, toate celelalte nu sunt decat substitute, variatiuni mai mult sau mai putin reusite de caciula. Daca asa de inventivii creatori de moda ne recomanda, bunaoara, sa purtam sapca, noi, docili, ne conformam fara a cracni. Dar, in timp ce traversam orasul cu acest simulacru de protectie pe crestetul capului, uitand - din pricina frigului - ca mai avem urechi, gandul ni se duce inevitabil spre traditionala caciula, ale carei binefaceri le-am dispretuit numai ca sa nu fim, Doamne fereste!, demodati.
Din fericire, iarna aceasta se poarta caciula. Insa nici cu ea lucrurile nu sunt tocmai simple. Spre a-si indeplini cum se cuvine misia cu care a fost investita, caciula trebuie sa fie nici prea mica, nici prea mare, nici prea inalta, nici prea scurta, ci pe masura capului pe care sta. O teasta voluminoasa cere neaparat caciula incapatoare. Si invers. Iar tigva tuguiata reclama caciula inalta. Si viceversa. Or, uitandu-ne in jur, observam ca altele sunt regulile dupa care isi aleg oamenii caciulile. O parte opteaza pentru caciula mignona, cat o tichie de margaritar, ce abia sta pe varful crestetului, probabil spre a nu-si vaduvi compatriotii de sansa de a le contempla boltita frunte, recunoscuta drept semn al ascutimii mintii. Alta parte, ceva mai numeroasa, prefera caciula ampla, impunatoare, indemandu-te parca sa te pleci dinainte-i, chiar daca abia li se mai ghiceste capul sub ea. Merg pe ulite cu ditamai caciuloiul pe ochi, din care pricina nu baga de seama nici pe unde umbla, nici cu cine li se intretaie drumul, reusind doar sa calce cu demnitate si in baltoace, si in strachini. Se subintelege ca, neauzind binetele ce le sunt adresate si nevazand din partea cui vin, si-au pierdut demult si obiceiul de a raspunde, trecand caciulii indatorirea de a face acest plictisitor oficiu de buna crestere. Prerogativele caciulii in materie de reprezentare sunt atat de intinse, ca eventuala ei scoatere in spatiile acoperite ar putea crea imense prejudicii de imagine celui care o poarta. Inchipuiti-va, de pilda, ce contradictorie impresie ar produce intr-o adunare, unde e asteptat cu o nerabdare pe potriva caciulii de care obisnuit nu se desparte, barbatul care, inainte de a cuvanta, si-ar pune deoparte impresionantul acoperis, oferind privitorilor tabloul vidului nemarginit de sub el! Cu partea superioara a corpului invelita in capodopera cojocareasca, in schimb, poate debita orice, fiindca maiestatea acesteia impune destul respect ca sa treaca nebagate in seama incoerentele si prostiile. La o adica, stapanul caciulii nici nu trebuie sa se mai deplaseze, vazandu-si linistit de treburile domestice. Delegata sa-l reprezinte, caciula il suplineste asa de bine, incat nimeni nu-i remarca absenta.
Cat despre noi, ceilalti, ale caror aparatori de iarna nu sunt nici prea mici, nici prea mari, nici prea aratoase, nici de tot urate, ci asa cum se cuvine ca sa tina de cald si sa lase vederea libera, inca n-am abandonat demodatul obicei de a ne tine scai de ele si de a le lepada cand e cazul, probabil unde ne da tarcoale temerea ca, altfel, si-ar lua-o in cap, facand vrute si nevrute in numele nostru. Ceea ce nu ne scuteste de umilinta de a ne caciuli in fata atator caciuli pretioase deprinse a umbla prin lume singure si a proceda cum le taie capul.
Alexandru Dobrescu
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1879 (s) | 24 queries | Mysql time :0.017535 (s)

loading...