News Flash:

Dulcele targ al Iesilor

10 Decembrie 2004
676 Vizualizari | 0 Comentarii
Badaranii cu staif

Tu incerci sa-i explici ca n-are dreptate si el te injura birjareste de mama. Tu ii bati obrazul pentru cutare mizerie si ea, ridicandu-si mahalageste poalele fustei, iti arata fundul. Sunt raspunsurile tipice ale celor care, in lipsa de argumente, vor sa aiba, totusi, ultimul cuvant. Trivialitatea functioneaza aici ca argument suprem. Pentru ca nici un argument al mintii ori al bunului simt, cat de consistent ar fi, nu-i poate tine piept.
Si invataturile de acasa, si acelea dobandite ulterior prin scoli si lecturi au pus umarul la descurajarea pornirii de a raspunde "ca la usa cortului" obiectiilor ce ni se aduc. Educatia va sa zica si aceasta capacitate a ne tine in frau reactiile, chiar atunci cand simtim ca ni se urca sangele la cap, supunandu-ne regulilor jocului social. Ceea ce presupune tratarea interlocutorului in felul si cu mijloacele pe care ni le-am dori aplicate noua insine.
Sigur ca educatia are o sumedenie de trepte, cele inferioare stralucind prin sistematica nesocotire a normelor dialogului, pe cand cele de sus se disting, teoretic macar, tocmai prin neabatuta lor respectare. Nu ne vom mira, deci, prea tare intalnind inca un mahalagiu pentru care injuria e moneda curenta de schimb. Dar ne va lasa cu gura cascata insul cu aere de intelectual subtire proferand mojicii ori de cate ori e in impas. In aglomeratul tramvai cu care merg spre casa a urcat daunazi o doamna dupa care orice barbat ar intoarce capul pe strada. Rasata, imbracata cu gust, imprastiind efluvii de parfum fin, doamna s-a oprit impasibila in usa vehiculului, blocand accesul altora. Evident ca persoanele aflate inca in statie se imbulzeau in urma-i, iar cineva a invitat-o sa inainteze. Atunci doamna, vizibil deranjata, a trimis o scurta privire dispretuitoare peste umar si a zis cu voce baritonala: "Ce p... mea vrei, ma?"
N-am nimic impotriva oamenilor politici, pe care-i socotesc un rau necesar. Cel putin cata vreme nu ne impovareaza cu dinadinsul existenta, mai ca as fi inclinat sa le trec cu vederea repetatele erori si prostii. Cum insa mizeria cotidiana li se datoreaza in destula masura si cum nici un reprezentant al speciei nu a gasit de cuviinta sa-si asume, fie si de forma, raspunderea ei, fiecare straduindu-se - dimpotriva - sa ne induca ideea ca suntem niste nerecunoscatori perpetui, incapabili de la natura sa sesizeze binele ce ni se face cu forta, cred ca e cazul sa deschidem mai larg ochii atunci cand, la rastimpuri, suntem chemati sa le intarim prin vot dreptul de a face viata inca mai grea.
Numai ca romanului, deprins dintotdeauna cu raul, mai raul i se pare singura primejdie de care trebuie sa se fereasca. Aceasta mentalitate etern paguboasa nu se clatina dinaintea evidentelor. Pe alegatorul mioritic il lasa rece gaunosenia flagranta a discursurilor politice, tratata ca parte canonica a balciului electoral. Nu-l impresioneaza nici uriasele fraude din averea publica, etalate in paginile ziarelor. Ba chiar nutreste o secreta admiratie pentru cei ce le-au comis si n-au trebuit sa dea socoteala. Tot asa cum buna-i cuviinta pare a nu fi contrariata de grobianismul "invatatilor" din fruntea tarii aflati in neplacuta situatie de a fi luati la intrebari. Din contra, e privit aproape ca o virtute, dovada clara a aptitudinii de a-i pune la punct, in chip neaos si definitiv, pe jurnalistii din cale afara de curiosi. "Ai vazut ce bine le-a zis-o?" Unde va mai fi fiind proverbiala decenta taraneasca, obrazul rosind din pricina unei aluzii, darmite a unei vorbe pe sleau? Probabil ca, intre timp, obrazul s-a tabacit indeajuns, ca sa nu-si mai schimbe culoarea dinaintea cuvintelor considerate candva "de rusine". Si obrazul celor care aud multumiti grosolaniile, dar mai ales obrazul celor care le rostesc in gura mare fara umbra de tremur in glas. La urma urmelor, avem fruntasii pe care ii meritam: badarani in haine de oameni educati si cultivati, prea strante ca sa nu plesneasca la incheieturi, pe unde rasar cand nici te astepti fie un "Mai, animalule!" spus din inima, fie o invitatie informala de a le fi numarate eventualele oua, fie onoranta propunere de a-si proba resursele de barbatie pe jumatatile ziaristilor.
Alexandru Dobrescu
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1655 (s) | 22 queries | Mysql time :0.022208 (s)

loading...