News Flash:

Dulcele targ al Iesilor

20 Mai 2005
1035 Vizualizari | 0 Comentarii
Ironia soartei

Intr-un volum dedicat memoriei profesorului clujean Mircea Zaciu ("Intoarcerea invinsului"), fostii studenti, acum ei insisi persoane cunoscute, publica, alaturi de amintiri, si o seama de epistole primite de la cel disparut. Nota comuna a scrisorilor e dezamagirea traita de autorul "Lancii lui Ahile" dupa ‘90, cand tocmai apropiatii s-au priceput sa-i amarasca zilele, "ajutandu-l" sa plece scarbit de la catedra pe care o slujise o viata. Spre deosebire de recunostinta, dintotdeauna o "rara avis", ingratitudinea face parte dintre obisnuintele purtarii omenesti, incat e aproape de mirare ca un intelectual cu lecturile si experienta lui Mircea Zaciu mai avea ingenuitatea de a se astepta la altceva. Desi, recunosc, una e ingratitudinea descrisa in carti ori aflata din relatarile prietenilor si cunoscutilor, care trezeste in noi cel mult o indignare principiala, insa lipsita – ca tot ce nu ne priveste nemijlocit – de consecinte imediate, si alta e ingratitudinea simtita pe propria piele, capabila nu doar sa ne tulbure echilibrul sufletesc, dar cateodata sa ni-l strice definitiv. Ceea ce i s-a intamplat lui Mircea Zaciu tine de domeniul exceptionalului numai din perspectiva stricta a profesorului clujean, nepregatit, in pofida avertismentelor literaturii si ale vietii, sa primeasca raspunsuri la antipodul celor preconizate de logica si bunul simt. Cine e insa cu adevarat pregatit pentru asemenea raspunsuri? In dulcele targ al Iesilor, un alt profesor, la fel de reputat, Const. Ciopraga, a avut parte de o similara "recunostinta" din partea celor pe care-i crescuse si ocrotise, grabiti sa-l dea deoparte, la cea dintai ocazie, ca pe un obiect ce si-a pierdut valoarea de intrebuintare. Exista, totusi, o deosebire sensibila intre ingratii de pe Somes si cei de pe Bahlui: randurile celor dintai numara cateva personalitati de prima mana ale culturii contemporane, cata vreme cei din urma ilustreaza cu stralucire mediocritatea in plin exercitiu al functiunii. Ei si? E, din aceasta pricina, mai putin vinovata nerecunostinta unora decat a celorlalti? Ingratitudinea lucreaza fara discriminare si cu concursul desteptilor, si al prostilor, si al daruitilor cu talent, si al tenacilor veleitari. Atata doar ca, venita din partea oamenilor in deplinatatea facultatilor intelectuale si artistice, ea e parca mai dureroasa.
In 1990, corpul profesoral al Universitatii din Iasi a simtit nevoia sa se desparta de trecut. Si cum implinirea unui asemenea deziderat presupunea indepartarea celor ce se incapatanau sa reprezinte trecutul, s-a declansat o veritabila vanatoare de vrajitoare. Cei mai vehementi sustinatori ai dezinfectiei generale erau, cum se intampla de obicei, ticalosii si neispravitii travestiti in copii imaculati ai democratiei, intrecandu-se care mai de care sa arate cu degetul cine trebuia inlaturat, tocmai ca sa nu se bage de seama ca ei ar fi meritat cei dintai aceasta soarta. S-au comis atunci multe nedreptati, dar nici unui ticalos reputat si nici unui neispravit notoriu nu i s-a clintit vreun fir de par. Au avut de suferit, in schimb, cativa oameni nevinovati, printre care si profesorul Mihai Dragan de la Facultatea de litere, caruia un comando de colegi s-a grabit sa-i intocmeasca un rechizitoriu nu departe de al unui criminal de razboi. Haituit la propriu, Mihai Dragan a suportat cu greu incercarea, sanatatea i s-a subrezit si, dupa nici trei ani, a murit covarsit de suparare. Nemernicii care i-au transformat existenta in cosmar arata insa si azi o sanatate de invidiat, caci nici o remuscare nu le tulbura somnul, ba nu se sfiesc sa le predea tinerelor generatii lectii de moralitate, in cuprinsul carora cele mai la indemana sunt trase din gloriosul lor trecut de lupta.
Am plecat de la Mircea Zaciu si, iata, realitatea ma obliga sa inchei tot cu el. Fiindca i-a fost scris profesorului clujean, atat de nepregatit a primi cu detasare ingratitudinea semenilor, sa fie seful comisiei ministeriale trimise la Iasi pentru anchetarea gravului caz de "ceausism" reprezentat de Mihai Dragan. Iar Mircea Zaciu, aproape ca silit peste cativa ani sa renunte la catedra, nici n-a catadicsit sa-l asculte pe invinuit, preferand sa-si insuseasca acuzatiile din mizerele reclamatii si sa dea, astfel, dreptate ticalosilor si neispravitilor. De unde sa stie ca rubedeniile lor ardelene tocmai ii pregateau o similara tratatie?
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1949 (s) | 24 queries | Mysql time :0.017824 (s)

loading...