News Flash:

Dulcele targ al Iesilor

8 Iulie 2005
832 Vizualizari | 0 Comentarii
Epigramistica

Pe la finele veacului al XVIII-lea, un oarecare domn Drille a fost acuzat de plagiat. Iar invinuitul, simtind nevoia sa se apere, a pretins ca fapta sa este imitatie, nicidecum furt in lege. Orgoliosul distinguo a dat nastere unei epigrame ce ar suna pe romaneste cam asa: "Orice-ar zice zeflemistii,/ Eu nu plagiez, imit./ Domnu’ Drille, aveti dreptate:/ Hotii-i imitati in toate!" Nu se mai stie demult cine a compus acest catren, mai consistent decat intreaga opera a anonimului Drille, dar numele ultimului a ramas incrustat pe vecie in el. Vreau sa spun ca statutul epigramei nu e prea departe de acela al anecdotei, productiile genului cochetand cu anonimatul chiar si atunci cand sunt revendicate de autori notorii, al caror merit de capetenie e ca fixeaza pe hartie concentratele de spirit transmise prin viu grai. Incat nu trebuie sa ne miram prea tare daca intalnim, sub semnaturi diferite, subiecte identice rezolvate in chipuri batator la ochi de asemanatoare, ci sa le tratam aidoma numeroaselor variante ale uneia si aceleiasi teme folclorice. Mai cu seama epigramele pe teme generale perpetueaza, indaratul adaptarilor la mereu schimbatoarele circumstante, trasaturile indeobste usor de recunoscut la rubedeniile de sange. Am in fata cateva plachete ale unui epigramist din ziua de azi, Vasile Larco, si-mi verific in paginile lor prejudecatile. Iata una despre destinul scriitorului: "Poetul are un statut/ Statornic de-o vesnicie:/ El scrie cand nu-i cunoscut/ Si-i cunoscut cand nu mai scrie." In paranteza fie zis, probabil ca ritmul cerea, in loc de "statornic", "statornicit". Impresia de "dejа vu" ma intampina si in urmatoarea, consacrata preturilor tot mai ridicate si intitulata "Sarbatoare romaneasca": "C-o scumpete-asa de mare,/ Exclamau mai multe guri,/ La romani e sarbatoare/ Daca fac cumparaturi!" Ca si in aceea care deplange soarta padurilor ajunse hartie de scris pentru grafomani: "Fulgerat, dus pe pustie,/ Vreau sa fiu, vuia bradetul,/ Decat sa ajung hartie,/ Fericind analfabetul." Epigramistii tin la mare pret jocurile de cuvinte, iar Vasile Larco nu face exceptie, speculand intelesurile lui "a cadea" intr-un lejer catren electoral: "– Fost-ai la votare, bade?/ Fost-am, ca asa se cade./ De se cade, cum ai spus,/ Vor cadea si cei de 'sus'?" Dupa aceeasi reteta e pus la lucru verbul "a bate" ("In toamna tarzie") si substantivul "cont" ("Imbogatitul tranzitiei"). Se vede ca si din pricina dimensiunilor ei reduse, imperfectiunile sar in epigrama – cum se zice – in ochi: "Plange omul bun in barba,/ Nici nu se mai recunoaste,/ C-a ajuns precum o iarba;/ Permanent ceva il paste." Cum nu am stiinta de vreun "ceva" dispus sa pasca iarba, cred ca versul din urma ar fi fost mai nimerit in forma: "Vesnic cineva il paste." Intr-o asemenea imbulzeala de ecouri, reminiscente si adaptari, saraca mea cultura epigramistica inclina sa le privilegieze, pana la proba contrarie, pe cea botezata "Adam": "In fata scumpei lui consoarte,/ Cum sta, s-a fastacit incat,/ Cand sa-i dea frunza la o parte,/ I s-a oprit un mar in gat.", si pe "Glasul tarii": "Striga tara cu tumult:/ 'Vrem mai bine si mai mult!'/ Iar Guvernul intervine:/ 'Sa astepte mult si bine!'" Ca o confirmare a faptului ca epigrama circula precumpanitor pe cale orala, Vasile Larco a tinut sa-mi recite una privitoare la rapirea Basarabiei, pe care, desi n-am gasit-o in volume, ma grabesc a o transcrie in incheiere. Fiindca o socotesc si cea mai buna: "Numai batranii stiu sa spuna/ Ce-au tras sarmanii moldoveni,/ Ca s-au culcat cu 'Noapte buna'/ Si s-au trezit cu 'Dobrai deni!'"
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1596 (s) | 24 queries | Mysql time :0.017931 (s)

loading...