News Flash:

Dulcele targ al Iesilor

10 Martie 2006
1131 Vizualizari | 0 Comentarii
Diplomatie romaneasca

Daca оn timpii de mijloc si, apoi, оn prima parte a veacului trecut am avut sansa sa apara dintre noi o seama de personalitati cu abilitati diplomatice deosebite, gratie patriotismului carora aceasta tara mai exista оnca, se pare ca stirpea lor s-a stins o data pentru totdeauna. Numai asa ne-am putea explica de ce "trebile din afara" ale Romaniei nu doar ca n-au оnregistrat оn vremea din urma vreo izbanda, dar au primit rezolvari dintre cele mai paguboase cu putinta. Majoritatea negocierilor noastre, si cu vecinii, si cu Uniunea Europeana, s-au purtat si se poarta оn genunchi, repetand atitudinea boierilor ce mergeau cu caciula оn mana la Poarta sa ceara tronul si sa-l primeasca оn orice conditii. Оn felul acesta am оncheiat tratate ce ne-au anulat drepturi istorice si ne-au retezat orice posibilitate de a veghea la starea romanilor din afara fruntariilor. Tot оn felul acesta am оncheiat tratate de aderare cu clauze ce ne vor preface оntr-o semicolonie. Si tot astfel am "privatizat" resursele strategice ale Romaniei, atribuindu-le pe aproape nimic unor companii de stat straine. Este un mod cel putin ciudat de slujire a intereselor nationale, invocate cu aplomb la ocaziile festive, оnsa jertfite fara noima, de nu pe altarul nepriceperii, atunci cu siguranta pe acela al relei-credinte. Iar оmprejurarea ca detaliile paguboase ale оntelegerilor, acordurilor si tratatelor internationale sunt tinute cu grija departe de ochii opiniei publice, numai jocurile оntamplarii scotandu-le la lumina, оnclina serios balanta оn favoarea celei din urma.
Ultima isprava a diplomatiei noastre specializate оn tactica cedarilor permanente a fost оncheierea, оn toamna anului trecut, a acordului romano-ungar cu privire la averea lui Emanuil Gojdu. Acordul calca оn picioare toate prevederile testamentare ale ilustrului barbat, echivaland cu renuntarea Romaniei la dreptul de revendicare a mostenirii acestuia. E absolut оnmarmuritoare usurinta cu care premierul si ministrul de externe au putut subscrie termenii acordului, de parca n-ar fi renuntat astfel la un drept legitim, pentru care functiile detinute оi obligau sa se bata, ci la o veritabila piatra de moara atarnata de gatul tarii. Cum оnmarmuritoare e precipitarea cu care, оnainte ca acordul sa fie ratificat de parlament, s-au alocat fonduri de la buget pentru functionarea organismului bilateral de administrare a mostenirii Gojdu si a fost stabilita pana la detaliu organigrama noii institutii.
Marturisesc a fi avut, pana nu demult, o buna parere despre actualul ministru de externe, a carui evolutie am urmarit-o cu interes, mai ales ca s-a nimerit sa fie din partea locului. Socoteam ca varsta оi explica ambitiile, cateodata disproportionate, si-i scuza gafele de crestere, cateodata impardonabile. Iar faptul ca studiase, totusi, istoria оl treceam printre argumentele solide оn favoarea unei solide constiinte a radacinilor proprii. M-am оnselat. Prin manifestarile sale recente, inclusiv prin "inabilitatea" de a asemui, fie si оn gluma, tara оn numele careia vorbeste cu un land austriac, ministrul nostru de externe se оnfatiseaza asa cum este: un mic arivist, gata oricand sa faca frumos оn cancelariile lumii, fara a se uita la pret. Оmbatat de aerul tare al оnaltimii la care s-a pomenit, de unde se disting numai entitati, nu si identitati, a pierdut din vedere si ceea ce s-au silit dascalii a-l оnvata, si ceea ce se presupune a fi capatat prin nastere. Ca un asemenea stil de a face diplomatie se va fi bucurand de buna primire a celor interesati, se prea poate. De respectul lor, оn nici un caz. Cat despre al nostru, ce sa mai zicem?
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1803 (s) | 24 queries | Mysql time :0.018332 (s)

loading...