News Flash:

"Dumnezeu m-a distribuit in rolul potrivit"

5 Iunie 2001
1015 Vizualizari | 0 Comentarii
Multi il cunosc pe actorul Adrian Paduraru din filmul "Declaratie de dragoste" si poate prea putini din piesele de teatru in care a jucat pana acum.

Reporterul: Ce s-a intamplat in ultimul timp pe plan profesional cu actorul Adrian Paduraru?
Adrian Paduraru: Sunt doua-trei aspecte. Pur profesional, ceea ce intelege toata lumea in Romania cand vorbeste despre un actor de teatru. Aici lucrurile au avut o evolutie normala, nespectaculoasa. Acesta ar fi primul plan. Al doilea plan este acel al televiziunii, filmelor, care, din pacate, pentru majoritatea actorilor din Romania este aproape inexistent. Vorbesc aici despre filmul si teatrul de televiziune, nu despre prezentatorul de televiziune sau cel care face o reclama. A fost totusi un an interesant in postura de corealizator si regizor al unei emisiuni de televiziune pentru canalul national. Al treilea plan este cel al manifestarilor sociale unde am facut mai multi pasi care converg catre sfera principala de interes. Ultimul lucru pe care pot sa-l spun: sunt coparticipant la realizarea unei tabere de creatie si recreere la Vama, in judetul Suceava.
R: Cum vede Adrian Paduraru, ca actor, viata teatrala a Iasului?
A.P.: Viata teatrala actuala a Iasului este departe de momentul ei de glorie, care a avut mai multe puncte culminante: unul a fost inaugurarea Teatrului "Vasile Alecsandri" in 1898, cand aici era singurul teatru national din tara; un altul a fost prin 1936 cand Sava facea spectacole aici, spectacole pentru care oamenii veneau de la Viena, de la Paris, si apoi dupa razboi au fost cateva momente in care, iarasi, spectatori din toata tara veneau sa vada "Chirita", momente in care Teatrul National se confunda cu faima orasului. In ultima vreme, desi exista doua teatre profesioniste si o opera in Iasi, viata teatrala a orasului este destul de stearsa si asta se datoreaza, in proportii greu de stabilit, atat conjuncturilor actuale, cat si oamenilor care le creeaza. Cred ca atata vreme cat teatrul nu este in centrul societatii, atata vreme cat el nu influenteaza opinia oamenilor, nu-si are sensul. El nu este doar o distractie facila, sau o incropeala de azi pe maine de cabotini. Teatrul are un mesaj adanc, el este o forma de cunoastere, si cei care sunt pusi sa decida asupra teatrului si nu inteleg lucrurile astea se fac vinovati si fata de ei insisi, si fata de spectatori.
R: Ce planuri de viitor are Adrian Paduraru?
A P: In acest moment, viitorul apropiat se refera la vacanta. Aceasta e foarte aproape, si cand vine vorba de vacanta, eu unul ma gandesc la cantitatea de munca pe care o am de pus la baza unei vacante. Pana una-alta, la Teatru sunt doua premiere de dat, ma asteapta foarte posibil de luna viitoare o alta emisiune de televiziune. In ceea ce priveste tabara despre care am vorbit, acolo, pe de o parte, ca unul dintre initiatorii proiectului, am treaba, iar pe de alta parte, ca specialist in comunicare, am de tinut cursuri la o tabara care propune un alt fel de concept de vacanta al elevilor.
R: In ce ipostaza se simte Adrian mai bine? In cea de actor de teatru sau in cea de actor de film?
A P: Din punctul de vedere al bucuriei pe care o resimt atunci cand fac un anumit lucru, sunt mai implinit in spectacolul de teatru. Exista probabil si comunicarea cu spectatorul, exista si posibilitatea de a fi de fiecare data mai bun, dar pasiunea cea mai adanca si dorinta cea mai mare este totusi filmul.
R: In ce fel i-a marcat viata actorului filmul "Declaratie de dragoste" in relatiile cu femeile?
A P: Nu cred ca mi-a modificat viata in vreun fel anume, pentru ca el a venit in sfera unor preocupari ale mele, de care atunci poate nici nu eram constient. Eu cred ca motorul principal al vietii noastre este iubirea, si acest film a venit pe un context normal. Nu stiu daca atunci eram constient de asta, pe de o parte. Pe de alta parte, eu nu am luat in serios succesul de atunci. Mi-a dat Dumnezeu intelepciunea sa constientizez ca este un succes de conjunctura. Nici filmul nu a fost o capodopera, nici eu nu facusem marele rol. Erau bine gandite toate si facute intr-un moment in care oamenii aveau nevoie de asa ceva. Faptul ca nu m-am luat in serios ca "vedeta" m-a ajutat sa ma pastrez in limitele unei normalitati si sa ma dezvolt ca persoana. In ceea ce priveste faptul ca lumea te admira sau te iubeste, acesta este un lucru care iti face placere. Cine spune ca este deranjat de admiratori are o doza de ipocrizie, sau poate chiar o atitudine de copil rasfatat. Sunt insa si situatii in care as vrea sa fiu mai putin cunoscut, momente in care vreau putina liniste si intimitate.
R: Care a fost prima declaratie de dragoste pe care ati facut-o?
A P: Am chiar o fotografie. Cred ca aveam doi-trei ani, eram imbracat in costum popular si alaturi de mine se afla o fetita putin mai mare, pe care o tineam de mana. Mai tarziu am povestit ca eram indragostit de ea. Cred ca asta este prima mea declaratie de dragoste. Mai tarziu au inceput lucrurile mai serioase.
R: Daca lumea este intr-adevar o scena, ce rol v-ar placea sa jucati?
A P: Cred cu toata sinceritatea ca Shakespeare a fost genial cand a spus ca lumea este o scena. Din multe puncte de vedere, lumea este o scena, pentru ca, in primul rand, totul este un joc. Viata noastra se supune regulilor acestui joc, ca si teatrul, si in acest joc al vietii, rolul pe care mi-l doresc este foarte aproape de rolul pe care il joc. In ceea ce priveste viata, regizorul, producatorul cel mai bun, nu este altcineva decat Dumnezeu. El m-a distribuit in rolul perfect. Acest rol inseamna acum un om care face o munca de care este pasionat si careia ii este dedicat. Sunt un om care isi iubeste din plin familia. Chiar in acest an implinesc douazeci de ani de casatorie. Am un copil minunat, caruia ii dedic tot timpul liber de care dispun. Si peste toate acestea am o comunicare buna cu majoritatea oamenilor din jurul meu. Nu am castigat un milion de dolari din film, asa cum ar castiga un actor american de varsta mea, nu-mi compar averile si faima cu nu stiu ce prezentator de televiziune sau cu a nu stiu carui cantaret de manele. Nu am masinile pe care le au altii. Sunt o multime de chestii materiale pe care nu le am, dar nu am exclus nici faptul de a avea o casa sau o masina pe masura dorintelor, - multumesc lui Dumnezeu, ceea ce am e perfect - cum de altfel nu exclud nici posibilitatea ca intr-o zi, poate maine, peste o luna sau peste zece ani, sa iau Premiul Oscar.

Marius HALCIUG
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1658 (s) | 22 queries | Mysql time :0.017576 (s)

loading...