News Flash:

Economia - un bolnav de stat tratat cu terapii de piata

27 Mai 1999
867 Vizualizari | 0 Comentarii
•Criza economica se generalizeraza •Nivelul datoriilor a crescut •Peste 70 % din agentii economici sint prinsi in blocajul financiar •Disfunctionalitatile din economie nu au putut fi mascate prin liberalizarea preturilor si au dus la saracirea populatiei

Compensarile - avantaje si dezavantaje

Compensarea reprezinta o modalitate de stingere a doua obligatii reciproce pina la concurenta celei mai mici dintre ele si are ca premisa existenta a doua raporturi juridice obligationale distincte intre aceleasi persoane care sint, in acelasi timp, debitor si creditor una fata de cealalta. In cazul in care obligatiile si datoriile reciproce sint egale, prin compensare acestea se sting in intregime. In caz contrar, obligatiile si datoriile reciproce se sting in limita celei mai mici dintre ele, urmind ca diferenta sa se stinga intr-un alt mod.
Privita la modul general, compensarea datoriilor intre agentii economici prezinta o serie de avantaje practice. Astfel, in cazul in care obligatiile, respectiv datoriile sint egale, compensatia permite stingerea lor in intregime si evitarea unei plati duble. Ea reprezinta si un mijloc de garantare a creantelor, deoarece elimina partial riscul unei eventuale insolvabilitati a partilor, nemaifiind necesara solicitarea unei garantii materiale pentru acoperirea riscului respectiv. Compensatia poate fi conventionala (cind opereaza prin conventia partilor), judecatoreasca (in cazul in care are la baza o hotarire judecatoreasca) sau legala (in situatia in care aceasta opereaza in puterea legii). In acest din urma caz, compensarea datoriilor dintre agentii economici prezinta numeroase neajunsuri, mai ales in situatia in care dimensiunile acesteia la nivelul economiei sint importante. Eliminarea monedei in relatiile de plati dintre intreprinderi inseamna amputarea unei din functiile cele mai importante ale acesteia - cea de intermediar al schimburilor, genereaza intirzieri in efectuarea platilor in economie, provoaca pierderi pentru unii dintre participantii la circuitul economic si poate avea repercusiuni grave asupra echilibrului financiar al acestora. In plus, soldul negativ rezultat in urma compensarilor este acoperit din credite bancare, care devin astfel credite de consecinta, acordate fara nici o legatura cu functiile pe care creditul bancar trebuie sa le aiba intr-o economie.

Disfunctionalitatile - consecinta a ignorarii unor legi ale economiei

Compensarea datoriilor dintre agentii economici nu este specifica unei economii monetare. Ea este incompatibila cu functionarea normala a unei economii moderne si reprezinta o intoarcere la o forma rudimentara de schimb pe care a cunoscut-o societatea omeneasca la inceputurile emanciparii sale - trocul. Absolutizarea rolului planului unic in reglarea mecanismului economic, ignorarea legii valorii si teoretizarea ideii ca in economia planificata central legea circulatiei banesti nu actioneaza in mod spontan si poate fi controlata au reprezentat principalii factori care au condus la aparitia unor dezechilibre monetare care s-au amplificat an de an in tarile cu economie planificata.
Necorelarea inerenta (care a rezultat implicit de aici) dintre oferta de marfuri si servicii si cererea solvabila a avut drept consecinta crearea unor difunctionalitati majore, cu implicatii directe asupra structurii optime a economiei, care a inregistrat in anumite sectoare o supraabundenta a anumitor bunuri, in principal de natura industriala, in timp ce in alte sectoare s-a inregistrat o penurie din ce in ce mai accentuata pentru altele. Cresterea cu orice pret a venitului national - imperativ ideologic al vremii - fara a se tine cont de utilitatea bunurilor produse a determinat astfel constituirea unor stocuri din ce in ce mai mari, care aveau nevoie, la fel ca si pierderile, de o acoperire financiara.

Blocajul financiar - o problema cronica a economiei romanesti

Romania s-a confruntat cu fenomenul platilor restante si al blocajului financiar de dimensiuni ridicate la scurta vreme dupa consolidarea conducerii prin plan central a economiei. In eradicarea acestui flagel au fost experimentate in timp diverse metode, fara a fi recunoscute cauzele reale (pe considerentul ca problemele se vor rezolva de la sine) si fara ca aceste masuri sa conduca la rezultate spectaculoase. Astfel, proliferarea platilor restante in economia romaneasca in anii '60 a fost "combatuta" prin practicarea unui sistem de creditare bancara nelimitata, care avea in vedere asigurarea in orice moment a intreprinderilor cu resurse banesti necesare stingerii datoriilor lor exigibile. Bancile erau astfel obligate sa alimenteze cu lichiditati toti agentii economici ale caror resurse financiare (incasari plus credite planificate) erau insuficiente, contribuind fara voia lor la crearea de noi instrumente de plata emise fara legitimitate, si la agravarea starii monedei nationale.
Sistemul creditarii nelimitate a fost abandonat ulterior si inlocuit in anul 1973 cu un sistem de creditare limitata, care nu mai asigura intreprinderilor posibilitatea stingerii automate a datoriilor lor exigibile. Acest sistem prevedea ca platile sa se efectueze in limita disponibilitatilor din cont si a creditelor aprobate, intr-o anumita ordine de prioritate (mai intii platile pentru salarii, apoi cele fata de bugetul de stat, fata de furnizori, rambursarea creditelor bancare, constituirea fondurilor proprii etc.). Instituirea acestui sistem a creat la nivelul agentilor economici o conceptie cu totul gresita despre disciplina financiara, prin faptul ca se legalizeaza neplata obligatiilor catre furnizori. Acest sistem a condus, asa cum era de asteptat, la o crestere considerabila a volumului arieratelor din economie si a antrenat in acest lant multe intreprinderi viabile. Platile restante, cauzate de neajunsurile din activitatea unor agenti economici au determinat un blocaj in lant la nivelul intregii economii, care se cifra, de exemplu, la sfirsitul anilor 1987-1988 la peste 100 miliarde de lei.

Consecintele "montajelor financiare"

Disfunctionalitatilor inerente unui sistem de comanda li s-au adaugat, in ultimii ani de guvernare comunista in Romania, masuri de politica monetara restrictiva, care aveau in vedere, in esenta, reducerea finantarii, a planului de credit fixat fiecarei intreprinderi.
Sporirea, din aceasta cauza, a volumului arieratelor din economie facea necesara, in mod periodic, compensarea globala a platilor restante, operatiune considerata de unii specialisti chiar o modalitate de decontare. Acest "montaj financiar" inedit era realizat de catre Banca Nationala, impreuna cu celelalte banci si cu Ministerul Finantelor si consta, din punct de vedere tehnic, in plata de catre banci, la un moment dat, a tuturor documentelor scadente ale clientilor, pe seama unui credit acordat cu aceasta destinatie. Acest lucru conducea, fireste la o sporire brusca a volumului creditului, volum care se diminua ulterior datorita faptului ca, in momentul in care platile ajungeau la destinatie, bancile utilizau sumele mai intii pentru rambursarea creditului primit de la intreprinderi pentru propriile arierate. Cresterea efectiva a masei monetare devenea astfel egala cu valoarea "creditului net", care se localiza la intreprinderile ce se confruntau cu dificultati financiare reale si care erau obligate, conform unor grafice, sa ramburseze creditul respectiv.
Nerespectarea (aproape sistematica) a graficelor de rambursare si repetarea cu o anumita ciclicitate a acestor compensari globale au fost principalii factori care au contribuit la slabirea disciplinei financiare la nivelul agentilor economici, iar la nivelul macroeconomic au avut implicatii profund negative si fara finalitate. Mecanismul compensarilor globale a generat cresterea in salturi a volumului lichiditatilor din economie, deci echilibrarea fortata, totala si nediferentiata, dintre cererea si oferta de moneda si a redus in mod semnificativ impactul politicii monetare a bancii centrale, alimentind procesul inflationist prin "inundarea" periodica a canalelor circulatiei monetare cu moneda fara acoperire, "creditul net" ce rezulta in final un credit de consecinta, acordat de banci fara nici o justificare economica.
Un argument al lipsei de eficacitate a acestor masuri il constituie faptul ca in anul 1989 relatiile, de credite si de plati dintre intreprinderi s-au agravat si mai mult, iar blocajul financiar s-a generalizat, volumul platilor restante ridicindu-se la peste 300 miliarde de lei. Acest lucru s-a datorat si influentei altor factori care s-au manifestat in ultimii ani de conducere centralista a economiei romanesti, cum ar fi politica de rambursare abrupta a datoriei externe si amplificarea politicii monetare restrictive.

Valeriu Dornescu, Directia Generala a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat Iasi
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2016 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1747 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018593 (s)