News Flash:

Eminescu pe rug...

17 Ianuarie 2000
616 Vizualizari | 0 Comentarii
•De cateva zile, in mediile autohtone, indeosebi pe canalele audio-vizuale, survine un moment (de fapt, sunt mai multe!) in cadrul caruia niste crainici cu voce dramatica -- anuntand, parca, cine stie ce calamitate nationala abatuta din senin asupra poporului platitor de abonament -- informeaza, lugubru, ca se apropie ziua de 15 ianuarie si, odata cu aceasta, se declanseaza (belicos limbaj) "actiunile" prevazute sa bifeze «Anul 2000 -- anul Eminescu».

Cele 12 luni fiind dedicate, mai exact, comemorarii a 150 de ani de la nasterea (aici e aici!) Poetului-Nepereche, Unicului, Marelui, Bardului National, si mai nou, Eminescului chemat, o, tempora! "sa ne judece". Luat prin surprindere, desigur, oricare compatriot dotat cu ceva gandire critica, ori macar cu un rudimentar simt al ridicolului -- ce-l fereste sa calce prea des in toate «strachinile» rasarite-n cale -- resimte un fior acut de teroare: Iar incep! Sa te tii, trambite si maimutareala "pioasa", si lacrimi pe florile depuse, in ritm de mars funebru, pe la statuile Poetului, si (brr!) "actiuni", simpozioane, «spectacole de sunet si lumina», si expozitii, si pelerinaje, si imanifestari omagiale»! Toate, numai bune pentru "datul in stamba" al te miri caror refuzati de Idee, care dau navala la microfon; stiind ca, pentru ei, asta e singura si ultima ocazie in care lumea induiosata, vezi, doamne, de "spectacol"!, pare dispusa sa le treaca cu vederea refularile si exhibitiile "artistice"... Asa sa fie, oare? Si, daca e asa, cum de s-au pricopsit tocmai romanii cu acest apetit morbid pentru defularile colective, ciclice - chipurile, induse de «agentul Eminescu», stiut fiind ca o asemenea manie nu-i "asupreste" nici pe francezi, englezi, bulgari, nici pe americani, nemti, polonezi sau rusi?

Despre reflexul pavlovian al 'exceptiei', la romani

I s-a spus si continua, pana astazi, sa i se spuna "poetul national"; o sintagma produsa, e adevarat, inainte de xhiatusula romanesc numit comunism, dar vulgarizata, pana la urlet, de comunismul de coloratura stalinist-nationalista promovat de Ceausescu. Nu vedem, prin urmare, de ce ne-am mira sau am protesta, indignati, auzindu-i pe unii ca se declara excedati de invocarea bi-anuala a Eminescului? De ce atata uimire, cand oricine stie ca generatii intregi de elevi, rastigniti pe altarul programei scolare (practic, neschimbata), au fost silite sa se supuna, docile (si) acestui ritual festivist, steril si butaforic prin excelenta, care se pune in miscare la fiecare aniversare a zilei de nastere si a celei marcand trecerea in nefiinta a bietului domn, intamplator genial? Domn care, in romantismu-i incorigibil, de nemantuit, nu credem sa fi anticipat, cu tot vizionarismul sau halucinant, penibilele cazne si avataruri sortite, de critici obtuzi sau simpli panglicari, fiintei sale pamantesti? Ba, chiar si "lutului rece" in care, negresit, avea sa se prefaca El, aidoma celorlalti muritori!

Sa fie vorba despre o manifestare isterica a unui popor care - daca nu si-a clamat, el insusi, "destinul insular" datorat unui capriciu al geografiei si istoriei care l-au plasat, cum se spune mereu, "la rascrucea tuturor furtunilor, tuturor relelor" -- au avut grija altii sa i-l aminteasca, uzand chiar de mijloace contondente? Sa fie stravechea noastra foame de unicitate, de acea marota a "originalitatii", cu orice pret? Nu stim, nu stim...

Astfel stand lucrurile, n-ar fi exclus ca unii, mai prozaici, sa avanseze si o alta "explicatie", aproape idiot de simpla, a «cestiunii», vorba conului Iancu. Sugerandu-ne, de pilda, sa cercetam daca, nu cumva, avem de-a face cu vreun dracusor asa, mai minor (sic!), pre numele sau Inertia, care si-a varat coada in "enigma"? Asadar, o inertie care, cununata cu lenea si autosuficienta noastra demult proverbiale, ii impinge pe atatia din noi mai degraba spre monumentalizarea unor personalitati sau evenimente, neindoielnic, demne de veneratia si respectul neamului, decat, ca sa revenim la Eminescu, spre o fireasca si activa RE-CITIRE si, consecutiv, RE-ACTUALIZARE a operei •sale - cele doua acte fiind indispensabile, credem, pentru legitimarea si reafirmarea adevaratelor valori, in ochii contemporanilor nostri si ai posteritatii? (Svetlana Nedelcu)

•Din pacate, o opera care - in pofida celor peste 700 de editii (cate au aparut dupa editia-princeps din 1883, alcatuita de criticul Titu Maiorescu), dintre care cel putin 230 de editii in 35 de limbi -- ramane, cum scria recent N.Manolescu, in mare parte, "intruvabila"...

ceausescu iancu svetlana nedelcu
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1610 (s) | 24 queries | Mysql time :0.020986 (s)

loading...