News Flash:

Eurolacrimile, dulci ca glontul

12 Decembrie 2007
1225 Vizualizari | 3 Comentarii
Emilian Marcu
Dupa ce, cu chiu, cu vai, am reusit sa ne trimitem reprezentantii de seama in Parlamentul european, asa zisii europarlamentari, este timpul sa ne retragem pe la casele noastre. Sa o facem macar pentru a arata cat de incarcate de lacrimi si de drame sunt localitatile tarii de la euroii castigati cu atata truda si cu atatea umilinte de dragii nostri compatrioti. Ceea ce se intampla cu italienii la inceputul secolului XX, cand fugeau lasand in urma lacrimi si promisiuni ce nu se mai implineau niciodata, invadand America, Tara Fagaduintei, se intampla in acest inceput de secol XXI cu romanii. Familii destramate, destine fracturate si, cel mai trist si mai grav, o multime de copii crescuti cum da bunul Dumnezeu, de bunici, in cazuri fericite, sau crescuti unii pe altii, ca niste copii ai nimanui.
In unele cazuri, cei plecati se reintorc sau mai trimit niste bani, dar de cele mai multe ori o ceata deasa se asterne pe memoria celor plecati, o uitare, cel putin, stranie.

Am auzit tot mai des despre copii care nu-si mai amintesc nici cum arata mama, nici cum arata tata si care de cele mai multe ori viseaza un chip rece pe care il vad si il mangaie si uneori chiar discuta, intr-o fotografie. Din cand in cand, cate un telefon rapid, gemand de promisiuni, care, desigur, nu vor fi niciodata respectate, le agraveaza si mai mult tristetea. Adeseori, mama sau tatal ii pun in contact, prin telefon, cu nenea sau cu tanti cei ce vor deveni, probabil, noii parinti. Dar zgomotul si furia nu pot tine loc de parinti. Promisiunile desarte nu tin de cald si nici nu ostoiesc dorul, iar lacrimile de pe obrajorii lor devin tot mai groase si nu reusesc sa se mai usuce. O bicicleta, niste papusi, un telefon mobil sau cateva cutii cu dulciuri pe care le primesc in scurtele vizite ale celor care aproape ilegal poarta titulatura de parinti, nu pot sa le faca viata mai luminoasa, nu pot sa le ostoiasca suferinta.
Tot mai multi copii cu parintii plecati, de fapt parasiti, se sinucid, se drogheaza, se prostitueaza sau se apuca de furat. Tot mai multi copii cu parintii alergand dupa euroi (aceasta fantoma moderna) devin cersetori si locatari de lux ai canalelor sau ai caminelor pentru copii parasiti (in cel mai bun caz). Tot mai multi copii care isi mangaie parintii, inainte de culcare, doar pe fotografii, umplu tara ca o boala ciudata. Si acum o intrebare: daca parintii lor ar fi platiti la fel in tara, pentru aceleasi munci, ar mai pleca sau ar ramane aici? Tare ma tem ca nu. Spiritul de aventura si, de ce sa nu recunoastem, educatia precara, o anume falosenie si fudulie meschina i-ar indemna sa faca la fel. Ar pleca pentru ca nu si-au asimilat pe deplin mormintele stramosilor, pe care mimeaza a-i jeli in rapidele veniri pe acasa si nici n-au inteles mare lucru din ceea ce cu 150 de ani in urma spunea B. P. Hasdeu: « Fie painea cat de rea / tot mai buna-i in tara mea». Intre timp, tot mai multi copii lasati de izbeliste lacrimeaza in fata unor fotografii ce incet, incet incep sa isi piarda conturul, incep sa devina, ele insele, amintiri reci.


Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

897 viz    0 com
1601 viz    0 com
1326 viz    2 com
1012 viz    1 com
1168 viz    2 com
1531 viz    1 com

Comentarii (3)

MIsu  | #25441
Interesant articol d-le Marcu, dar intrebarea: "daca parintii lor ar fi platiti la fel in tara, pentru aceleasi munci, ar mai pleca sau ar ramane aici? Tare ma tem ca nu" si rapunsul dat nu cred ca e nici pe departe adevarat. Daca in tara am gasi un servici sigur si nu pe 1-2 ani, daca cu salariul ne-am permite sa traim de la o luna la alta, daca nu am avea tot timpul senzatia ca noii capitalisti vor sa jupeasca piele ade pe noi la servici, la "alimentara", daca presa s-ar reorienta de la subiectele de scandal (aducatoatre de profit mare) la subiecte ce tin de cultura si traditii si la stiri impartiale sau manipulate politic, daca si iar daca. E simplu de tras o concluzie: sintem prea multi intr-o tara bogata in resurse care nu le mai ajung unora. Asa ca e bine de mentinut acest status: de a lasa oamenii sa plece iar noi sa ne dam de ceasul mortii ca "vai ce ne facem" ! Asta e ipocrizie.
Realitatea POP.  | #25442
Sunt acuzati acesti parinti care fac sacrificii enorme, care plang la fel de mult si au sufletele deja uscate de prea multa suferinta, dar asta nu conteaza...Oare ce sta in balanta, sa poti supravietui, cautand solutia agonisirii hranei, sau slugarnicia si saracia umilitoare din tara ? Acesti copii ar trebui sa stie ca parintt sunt departe de ei tocmai pentru ca ei, copiii lor sa poata avea o alta viata, mai buna si niciodata sa nu se mai umileasca la niste politruci ai vremurilor. Copiii trebuie consiliati in acest sens, nu distrusi sentimental asa cum se incearca. Tragediile lor nu trebuie exploatate pentru rezolvarea intereselor politice si cine mai stie. Acesti copii trebuie sa creasca mai puternic si sa-si iubeasca parintii mai mult pentru sacrificiile pe care le fac, nu sa li se induca ura. Parintii au plecat din cauza politrucilor, au fost fortati sa plece, nu din spirit de aventura.
dacos  | #25443
nu cred ca e" educatia precara, falosenia si fudulia meschina" motivul pt. care multi dintre noi am plecat din tara, e un juditiu cel putin superficial dat in urma insuficientei reflecteri asupra realelor motive, e dreptul fiecaruia dintre noi de a alege si de a ne construi standarde de viata cel putin decente intr-o tara mai civilizata si cu o mentalitate moderna mult superioara celei romanesti. Am fi absolut meschini daca ne-am multumi sa traim la limita supravietuirii, meritam mai mult de aceea incercam sa ne realizam visele departe de casa. SA TRAITI BINE!!!!!!!!!!!!
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1811 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018777 (s)

loading...