News Flash:

Experienta acvatica la Strandul din Iasi

21 Iunie 1999
1378 Vizualizari | 0 Comentarii
In 1936 era plin cu inventatori la Iasi. Radioul, inventia secolului, cucerise pe toata lumea. Se confectionau: radio cu galena, radio cu casca, radio cu difuzor separat, radio, radio, radio.Radio, unde hertiene. Era un biziit continuu la aceste radiouri, intrerupt doar, din cind in cind, de frinturi de melodii si de conferintele Fuhrerului - Hitler vorbea, domnule, cite 5 ore.
Si iata si pe domnul Uglea, prietenul tatalui meu care era ros de suflul inventiei. Domnul Uglea era un june prim plin de idei si de bani, liber profesionist, avea un fel de atelier de pielarie fina - marochinarie cum ar veni: posete, portmonee, portefeuille, cordoane etc.
Era un om cu vederi largi, foarte elegant, foarte frumos, barbat blond cu ochi albastri. Dupa ce incasa sumele de bani se ducea glont la Tanase, la Teatrul Carabus. Domnul Uglea avea o memorie formidabila, venea acasa cu diferite cuplete pe care le invatasem si eu, copilu minune dupa parerea tatalui meu. Hm!
- Draga George - adica tatal meu, care era toata ziulica Gheorghe, dar acum avansase - stii ce-am descoperit? Am descoperit ca undele hertiene, adica undele sonore, au si posibilitatea de a produce... valuri.Undele sonore sint o forta, pot sa impinga o barca pe suprafata strandului din dosul Palatului cu o viteza de 1/2 metru pe secunda. Eu dau sa rid, tatal meu ma face atenta si-i raspunde domnului Uglean: - Nu-i prea repede, desigur, dar deplasarea pe suprafata apei facindu-se numai prin forta mecanica provenita din transformarea undelor hertziene, fara motor sau visle, inseamna ca ai descoperit perpetuum mobile.
- Vezi, George, spune incintat autorul. Tatal meu continua: - Dar de unde iei unde sonore? - Nu-i greu deloc, muzica militara de la regimentul 13. - Ei si? Unde te duci cu muzica militara de la Regimentul 13? - Pai, ma duc pe malul lacului de la strandul din dosul Palatului.
Tatal meu: - Fugi, domnule, ca te aresteaza. - As, nimic! am vorbit cu dirijorul orchestrei si mi-a spus ca ei au dreptul sa cinte si la nunta in zilele cind nu au program.
- Pai, tu faci nunta la strand? - N-are a face, vor cinta "Barca pe valuri". Sa vii duminica la strand cu fetita ta, Valerica. Eu eram deja cu umbreluta deschisa. - Lasa, inchide umbreluta ca mergem duminica viitoare.

Duminica viitoare, la strand.
Lume multa pe malul lacului. Domnul Uglean, imbracat in scafandru, face reverente la public. In zare se vede marsaluind fanfara Regimentului 13... tobe, tromboane, talgere etc. Cind apare muzica pe malul lacului, domnul Uglea coboara si se imbratiseaza cu capelmaistrul.Naiadele care faceau baie in strand ies din apa cu picaturi ce sclipesc in bataia soarelui. Iau loc la galerie si incep sa-si deschida umbrelutele. Domni in slip iau loc pe treptele din beton in tinuta de rigoare: slip si picioare goale. Unii confectioneaza capele din ziare impotriva soarelui. Distractia incepe: chelnerii de la restaurantele din vecinatate servesc publicul cu sirop, bere rece, apa gazoasa. Doamnele cu stropi de apa lucind in bataia soarelui devin punctul de atractie al privirilor. Asta pina cind trebuie sa dea drumul la apa celebrei barci fara motor (perpetuum mobile).
Chelnerii servesc in continuare sirop, bere, ciocolata.
Antrenul este la maxim. Fanfara de la Regimentul 13 acordeaza instrumentele in surdina, autorul imbracat in scafandru face in continuare reverente la public. Tatal meu sopteste: - S-a imbracat in scafandru pentru a-i fi la indemina sa salveze barca in caz de naufragiu!
Ordinea publica intinde cordoane de siguranta sa nu cada publicul in apa. Umbrelutele deschise acopera peisagiul acvatic. Spectatorii mai din spate se urca pe scaune. Naiadele pline de apa se sclifosesc de circumstanta precum ca nu ar vedea spectacolul. Fanfara ataca partitura "Barca pe valuri". In sfirsit, barca este dezlegata de la mal si incepe sa alunece pe apele strandului, aplauze frenetice... Domnul Uglean se urca din nou pe scaun, saluta publicul, aplauze prelungite. Tatal meu, observator fin, zareste usoara scufundare ce se infiripa incet, dar sigur. Ciinii din imprejurimi si-au gasit momentul sa latre, timid, deocamdata. Lumea aplauda in continuare dar unii devin sceptici. Autorul, scafandrul cu pantofi, coboara de pe scaun, lumea devine atenta, curioasa, asteapta urmarea. Se va scufunda oare? Aplauzele devin din ce in ce mai slabe. Tatal meu ma face atenta: - Sa nu te prind ca incepi sa rizi. Chelnerii servesc in continuare lumea cu bere si sirop. Eu iau tapul de bere si tatal meu, neatent, bea sirop. Intre timp, aplauzele se transforma in sfaturi de specialitate: - Tine, domnule, barca, nu vezi ca se scufunda? - Tine, ma, perperum mobile! - Halal inventie! Fanfara schimba repertoriul, lumea vocifereaza: - Cintati "Titanic Vals". Lumea ride, ciinii latra la cer a paguba, fluieraturi, tipete, se scufunda Titanicul, aplauze razlete. Tatal meu ma ia de mina: - Hai sa mergem acasa. Eu nici nu ma gindesc. Vacarmul este de nedescris. Lumea arunca cu capelele de ziar in sus si cinta in cor "Desteapta-te romane".
- Ura... Muzica mai mult ride decit cinta. Naiadele pleaca indignate la vestiar sa se imbrace: - Ce distractie e asta? Lumea este imbatata de soarele neindurator, de efectul halbelor de bere, de vizionarea naiadelor si de aparitia esecului.- Titanic Vals, Titanic Vals, se aude scandind la galerie. Apare si politia romana. - Ce-i aici, domnule, circul Cluzky? Ati oprit circulatia tramvaielor, vatmanii cu manivela in mina stau cocotati pe gard, lumea trebuie sa mearga pe jos la Nicolina-Socola. Ia sa facem noi un proces verbal! Domnule inventator, dumneata nu vezi ca barca e plesnita? Cine ti-a permis sa faci asemenea scandal? Ai autorizatie de intrat in apa? Lumea ride de se prapadeste, auzi, "autorizatie de intrat in apa!" Bravo. Domnul Uglean fuge in strada sa aduca niste vlajgani sa propteasca barca. - Alo, alo, domnule autor, reveniti sa iscaliti procesul verbal. Aplauze prelungite: - La lupta, inventator. Tatal meu ma ia de mina - Unde iti este umbreluta? Ai pierdut-o deja. Domnul Uglean face semne disperate sa-i sugereze o solutie.Tatal meu da din umeri. - Hai cu tata, hai sa plecam. Si pleaca demn, cu copilul de mina. Cind ajungem acasa, mama la poarta: - Nu v-ati inecat inca? Asa va trebuie daca umblati dupa toate scamatoriile: telefoane fara fir, barca fara motor, radio fara antena. Acasa nu era bine, nu? Flori in gradina, masa pusa sub nuc, mincarea care se raceste, nu barca pe valuri. Valeria BAUSIC.
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2016 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1628 (s) | 24 queries | Mysql time :0.019648 (s)