News Flash:

Femeile vatman

26 Aprilie 2001
1518 Vizualizari | 0 Comentarii
Inca din anii '60, femeile au avut posibilitatea sa lucreze ca vatman. Initial, numarul lor era relativ mic, dar a crescut treptat, la momentul actual ele ocupand aproape 20% din posturile de acest tip. Cu toate ca aceasta profesie nu pare sa fie potrivita pentru o femeie, angajatele RATC isi iubesc munca si "nu ar schimba-o pentru nimic in lume". Femeile vatman trebuie sa faca fata mai multor probleme decat colegii lor. In primul rand ele trebuie sa se adapteze unui colectiv majoritar masculin.

Intrarea in sediul Regiei Autonome de Transport in Comun este destul de aglomerata. Oamenii intra si ies aproape permanent, fiecare cu cate o problema de rezolvat. La intrare, un angajat zelos ne opreste. "Cu ce problema, baieti?". La vederea legitimatiilor pare uimit si ne ajuta sa ajungem la inginerul-sef Abalasei. Explicam faptul ca incercam sa facem un reportaj despre femeile vatman. Ni se spune sa mergem la Sectia 2, mai exact la depoul RATC. De la poarta, impiegatul ne trimite in cladirea administrativa. Este o cladire destul de mica, asezata in spatele halelor unde se efectueaza reparatiile. In interior miroase exact ca intr-un tramvai, acel iz metalic cunoscut celor care calatoresc cu asemenea vehicule. Conducatorul sectiei, inginerul Cristian Telef, ne invita in biroul sau si ne prezinta celor doi subordonati, sefii coloanelor de vatmani. Primele date despre femeile vatman ne sunt puse la dispozitie de catre inginerul Mihai Jescu. Din totalul de 138 de vatmani care lucreaza aici, 26 sunt de sex feminin. "Turele sunt destul de grele, dureaza circa noua ore", ni se explica.
"Sa coboram, veti avea ocazia sa discutati cu angajatele noastre", spune inginerul Jescu.
Iesim din cladirea administrativa si ne indreptam spre liniile de garare. Insotitorul nostru observa faptul ca una dintre subordonatele sale se pregateste sa iasa cu vagonul "la strada", dupa cum se spune in jargonul vatmanilor. Inginerul Jescu ii cere sa ne dea cateva relatii si, desi pare reticenta la inceput, femeia accepta. Imbracata intr-un sacou si o pereche de panataloni din catifea, Maria Rotaru urca in vagon si ne invita sa o urmam. Desi am mers de multe ori cu un tramvai, nu am avut niciodata ocazia sa vedem cabina de comanda. Nu este nimic spectaculos acolo, doar trei cadrane, mai exact voltmetrul, ampermetrul si vitezometrul, vreo zece butoane si pedalierul. Femeia vatman agata de parbriz, in partea de sus, cateva papusi de plus. "Sunt de la copiii mei", ne explica ea, zambind.
Bordul este sters cu o carpa, apoi interiorul vagonului este stropit cu apa dintr-o sticla. Nu ne miram, inginerul Jescu ne-a explicat faptul ca vatmanul trebuie sa-si spele vagonul si sa-l mentina curat. Maria Rotaru coboara, instaleaza apoi, cu miscari sigure, oglinzile retrovizoare, urca din nou si porneste motorul electric. "Doamne ajuta!", spune ea si apasa pedala de acceleratie. Vagonul se pune in miscare usor, ocolind cladirea administrativa. "Sunt vatman din 1996. Am ales aceasta profesie pentru ca este ceva frumos. Simt ca, intr-un fel, pot fi de folos oamenilor. Imi place sa calatoresc, cu atat mai mult cu cat am si permis pentru conducerea autoturismelor. Iar traseul pe care il am e si frumos. Mi-a placut de la bun inceput ceea ce fac. Acum stiu destul de multe despre aparatul pe care il conduc. Probleme apar mai tot timpul, dar daca stii de unde provine defectiunea, se rezolva. Cu traficul, cu circulatia, nu am avut niciodata dificultati. Cu oamenii este mai periculos, mai ales pentru noi, femeile. Dar si asa se rezolva daca stii sa-i vorbesti mai frumos interlocutorului; cu diplomatie rezolvi multe neintelegeri, asta este parerea mea. Discut cu ei, le raspund la intrebari daca este ceva legat de bilete, o relatie despre o statie, orice. Altceva, legat de alte probleme, incerc sa evit. Mai exista si dificultati de alta natura. Aici la noi lucreaza femei care au si 30 de ani vechime. Mie, la inceput, mi-a fost foarte greu sa ma adaptez, in conditiile in care la RATC lucreaza mai mult barbati decat femei. Recunosc ca aveam momente in care si plangeam, dar am avut o ambitie asa de mare incat am mers pana la capat. Nu am cedat sub nici o forma. Colegii mei, fiind mai experimentati, m-au determinat sa-mi pun si eu toata ambitia necesara pentru a ajunge la nivelul lor. Nu a fost deloc usor. Ei erau in domeniul lor, eu veneam din altul. Ma refer in primul rand la starea tehnica a tramvaielor si pana la cele mai mici amanunte legate de vagon, de trafic. A fost destul de greu. Nu am avut, in nici un caz, probleme legate de circulatie", declara interlocutoarea noastra.
Nici scoala de vatmani nu a fost foarte dificila, iar probele de angajare au constat intr-un examen psihologic, un control medical. Cu toate acestea, exista mereu probe care trebuie trecute. "Exista o oarecare diferenta intre a conduce o masina si a conduce un tramvai. La tramvai e mai dificil, se fac tot felul de manevre", explica femeia.
Cea mai dificila perioada a anului o reprezinta toamna, cand, conform explicatiilor Mariei Rotaru, ploaia ingreuneaza traficul, iar frunzele cazute formeaza un strat izolator intre roti si calea de rulare, ceea ce face ca tramvaiul sa fie foarte greu de controlat.
Un alt element interesant il reprezinta comportamentul calatorilor. "Unii parca ma intreaba din priviri daca sa aiba incredere in mine sau sa astepte un vatman barbat", incheie Maria Rotaru.
Suntem, deja, la poarta Sectiei 2. La intrare se afla inginerul Jescu, care ne explica faptul ca, in cateva minute, vom avea posibilitatea sa ne intalnim cu alte femei vatman, care au mai multa experienta pe acest post. Catalina Prepelita lucreaza din 1975 la RATC (sau la ITCI, cum se numea in acea perioada) si este vatman din 1979. Spre deosebire de colega sa mai tanara, care nu s-a confruntat cu foarte multe probleme, Catalina Prepelita a trebuit sa faca fata celor mai diverse incidente, desi nu au existat conflicte cu calatorii. "Totusi, in 1989, tabloul de sigurante din vagonul pe care-l conduceam a luat foc", ne-a spus Catalina Prepelita.
Dispozitivul este plasat in interiorul cabinei, de aceea pericolul era destul de mare. Cu toate acestea, femeia a scapat neatinsa. "Depinde cate esti de rapid si de tare", afirma ea.
Catalina Prepelita este pasionata de ceea ce face si nu ar renunta la munca ei pentru nimic in lume. "Stiu sa ma descurc", declara ea.
Singurul regret al femeii vatman este ca nu conduce tramvaiul de epoca.
O alta problema cu care se confrunta Catalina Prepelita este reprezentata de faptul ca timpul liber este limitat si are de rezolvat si problemele casei, mai ales ca trebuie sa se ocupe de cele trei fete pe care "nu le-as sfatui sa se faca vatmani", dupa cum spune, cu zambetul pe buze, interlocutoarea noastra.
P.F. si N.J. lucreaza pe posturi de vatman tot din anul 1979. Ele sunt, impreuna cu Catalina Prepelita, angajatele cu cea mai mare experienta. "Frica strazii o are oricine", sunt de parere interlocutoarele noastre.
Dar, daca ar fi sa o ia de la inceput, ele ar alege aceeasi meserie, deoarece "o facem din placere. Daca nu ne placea, nu am fi lucrat aici 22 de ani".
Totusi, viata de vatman este grea, dar angajatii RATC reusesc sa colaboreze foarte bine. Interesant este faptul ca ambele femei si-ar sfatui copiii sa devina vatmani. Daca ar iesi la pensie, interlocutoarele noastre sunt sigure ca ar regreta acest mod de viata si ca ar dori sa revina la comenzile tramvaiului. "Mi-ar fi dor de colegi", incheie cele doua femei vatman.
Matei BOSTAN
Marius HALCIU
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1306 (s) | 24 queries | Mysql time :0.019878 (s)

loading...