Frumosii nesimtiti ai marilor orase

Ii vezi veseli, fericiti, dis-de-dimineata se urca in masini, cu copii, gratar in portbagaj, veseli, cu bermude, frumosi si fericiti. Se duc la picnic, langa padure, pe iarba verde. Joaca volei, mananca carnea fripta, beau bere, se satura, se mangaie pe burta si apoi se urca din nou in masini si se intorc acasa. Insa ce ramane in urma... Te doare sufletul, iti vine sa plangi. Milioane de peturi din ce in ce mai colorate si pungi contrasteaza cu verdele padurii. Le vezi din masina, le vezi din tren, sunt peste tot in camp sau la poalele padurilor. Au transformat Romania intr-o imensa groapa de gunoi. Acest gen de oameni pangaresc natura in ritm de manele. Este o categorie de oameni care stiu sa se duca la padure numai sa manance. Codrul este frate cu romanul.

Fals. Romanul a devenit dusmanul codrului. Incerc de ceva timp sa gasesc o explicatie a acestui comportament de porc care dupa ce se satura da cu ratul. Mi-am spus ca dupa zeci de ani de totalitarism comunist in care romanii au stat la cozi pentru carne, ulei, banane si portocale, au si dreptul sa guste si ceva consumism pentru ca este la moda pe tot globul. Suna a explicatie ieftina banala, dar cred ca totul se intampla din cauza unei lipse crase de educatie si a faptului ca legile sunt prea permisive. Sau daca sunt legi nu se aplica. Romanul stie numai de par? Ar trebui sa-l bagi in puscarie pentru a-l invata sa se comporte civilizat? Culmea, acesti oameni ii invata si pe copiii lor aceleasi naravuri. Dar copiii pot fi salvati cu ajutorul sistemului de educatie. Sa introducem in programa scolara ecologia. Interiorizarea normei, a regulii se poate face usor la varste fragede. Iar in ceea ce-i priveste pe adulti, cand vor calcula ca amenda este mai scumpa decat gratarul se vor gandi de doua ori inainte sa mai abandoneze peturile, caserolele pentru mici, pungile si resturile de paine. In titlul acestui editorial l-am parafrazat pe maestrul Fanus Neagu. Poate ca nu merita sa-i asociez numele cu o asemenea tema. Cred ca era mai potrivita o asociere cu romanul Groapa, al lui Eugen Barbu. Da, pentru ca acolo este vorba despre niste oameni care traiesc frumosi si fericiti intr-o imensa groapa de gunoi.