News Flash:

Ghid Pagina lu` Peste Buna Ziua Iasi - Icre toxice

10 Septembrie 2009
4423 Vizualizari | 0 Comentarii
Ghid Pagina lu Peste Buna Ziua Iasi Icre toxice
• Rosii, portocalii, verzi ori negre, mici cat un varf de ac sau mari, icrele sunt ravnite deopotriva de animale cu solzi, blana sau piele fina de om subtire • Nu-i vorba, goana dupa gustoasele bobite e in buna parte justificata • Se intampla insa ca, odata pus pe limba, oul care naste peste sa mai si omoare • Sa vedem impreuna de ce!


Rosii, portocalii, verzi ori negre, mici cat un varf de ac sau mari, icrele sunt ravnite deopotriva de animale cu solzi, blana sau piele fina de om subtire. Nu-i vorba, goana dupa gustoasele bobite e in buna parte justificata. Se intampla insa ca, odata pus pe limba, oul care naste peste sa mai si omoare. Sa vedem impreuna de ce!

Delicatese otravitoare

Icrele au fost considerate dintotdeauna o delicatesa, fie pentru ca nu se gasesc tot timpul anului, in orice balta si in orice burta de peste, fie pentru ca numarul lor s-a dovedit mereu insuficient in comparatie cu apetitul pofticiosilor. Ce-i drept, ouale pestilor reprezinta unul dintre cele mai sanatoase alimente. In bobite adunate gasim laolalta grasimi nesaturate, dar si niscaiva colesterol, proteine de cea mai buna calitate, vitamine de tot soiul (cantitati importante de vitamina A si D), saruri minerale. Precum suratele pasaresti, sunt un aliment relativ complet, totul e sa dispui de cantitati comparabile si de un ficat de pelican! Icre dau la un moment dat toate pestoaicele, asta-i clar! Doar ca nu-s toate la fel. Unele sunt de-a dreptul gigante - ouale pisicilor de mare si ale unor rechini sunt de ordinul centimetrilor, ba, dupa modelul gainilor, capata dupa fecundare o "coaja" la exterior, moale insa, fiind lipsita de saruri de calciu. Altele sunt aproape invizibile cu ochiul liber - o suta de icre de anghila acopera cu greu un milimetru patrat. Dintre cele cu care ne intalnim mai des, icrele de somon pot atinge si 7 mm, la pastrav au 5 mm, la sturioni fiind putin mai mici; cele de stiuca ating 2,5 mm, de crap si caras cam 2 mm. Icrele unor specii contin atatea grasimi, incat plutesc in masa apei. Caz in care avem de-a face cu icre pelagice, cum au mai toate speciile marine. Celelalte sunt demersale, adica mai grele ca apa, sfarsind fie lipite gramada de obiecte tari, fie libere si independente pe substrat. Nici la socoteala nu ies toate la fel.



Recordul absolut

Recordul absolut e detinut de pestele-luna (Mola), "lunaticele" depunand fiecare doua-trei sute de milioane de icre. Femela calcanului depune, daca scapa cativa ani la rand de plasa turcului, cam zece milioane de icre, a mihaltului vreo doua, crapoaicele in medie cate unul. Situatia devine critica la salmonide, cu cateva sute sau mii, si mai ales la bietul ghidrin, in cuibul caruia hodinesc, pazite cu abnegatie de tata, cam 80-90 de oua. Pe masura ce inainteaza in varsta, o femela depune tot mai multe icre, dar de la o etate incolo unele lucruri nu mai functioneaza ca la carte nici macar la pesti si fecunditatea scade dramatic. Icrele sunt periculoase si prin ceea ce pot deveni, neacordandu-le atentia cuvenita. Sa nu consumam icre proaspete nu inseamna de fel sa le consumam gata stricate. Contin atat de multe grasimi nesaturate si acestea sunt atat de vulnerabile in prezenta oxigenului, incat lasate la temperatura camerei rancezesc imediat. Mai mult, alterarea continua, adevarat ca intr-un ritm mai lent, si in sertarul congelatorului. De aceea, consumarea lor dupa 3-4 luni de inghet este deja loterie, mai ales daca au stat expuse la aer.



Provoaca alergii

De parca nu ar fi fost suficient, proteinele pe care le contin, altfel de foarte buna calitate, provoaca adesea alergii. Unde mai pui ca preparate sub forma de spuma, cateva boabe ratacite intr-o mare de ulei, formeaza o emulsie capabila sa stoarca si ultima picatura de fiere din cea mai lenesa vezicula biliara. Pentru cei cu pietre la bila, nu e chiar o fericire. Daca le consumam doar sarate, bat destule cuie in coparseul unei inimi deja subrezite. Vasele sangvine si rinichii ii vor tine inimii isonul.
Cei care evita sarea si nu dispun de congelator prefera o metoda aparte de conservare: stivuiesc icrele in borcan cu foarte putina sare, sub un deget gros de ulei, chipurile ca sa nu oxideze. Adevarat, uleiul tine oxigenul departe. Nu insa si mucegaiurile. Apoi, cand separam icrele de intestine, acestea din urma se pot rupe, icrele fiind imediat contaminate cu bacterii. Va dati seama ce vanzoleala de microbi se isca atunci cand mulge lipoveanul stiuca? Unii dintre ei nu iubesc de fel oxigenul, asa ca degetul nostru de ulei sau capacul inchis ermetic le va face un mare bine. Colac peste icre, borcanul cu pricina devine un incubator perfect. Va mai aduceti aminte de tetanos? Ruda lui din haleala e botulismul. Desi primii nasi i-au fost romanii, boala nu e nici azi o raritate. In Statele Unite consumul de icre se numara printre cele mai frecvente sase cauze de botulism. La adapostul putinelor grade din frigider, bacteriile (Clostridium botulinum) produc o foarte puternica otrava, care ne blocheaza toti muschii. Atunci, de ce le mai mancam, cand stim ca sunt stricate? Pai nu stim. Clostridiile pot sa fi murit deja de mult, lasandu-ne pe cap doar toxina. Icrele contaminate nu isi modifica nici un pic gustul ori mirosul. Odata declansata, paralizia este ireversibila, moartea survenind in chinuri groaznice. Un motiv in plus de a lasa bobitele sa ajunga acolo unde le este locul: pe iarba malurilor inundate.



delicatese otravitoare recordul absolut provoaca alergii
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1340 (s) | 22 queries | Mysql time :0.021796 (s)

loading...