Dr Dumitru Branisteanu
Deficitul de hormoni tiroidieni (hipotiroidia) este o afectiune care determina modificari profunde (scaderea consumului energetic si retentia de apa cu tendinta la crestere in greutate, cresterea nivelului de colesterol prin deficitul metabolizarii sale, complicatii cardiace, constipatie rebela la tratament, infertilitate etc.) Atunci cand apare la nou nascuti, deficitul de hormoni tiroidieni, in primul an de viata, determina in plus o incompleta maturare a creierului, cu deficit intelectual marcant. Instalarea hipotiroidiei la copiii aflati in perioada cresterii e insotita de o incetinire marcanta a vitezei de crestere.
Pacientul I.M., de 11 ani si 6 luni, a fost adus de parinti la control pentru ca era cel mai mic copil din clasa si luase in greutate in ultima vreme. Fata copilului era usor infiltrata, prezentand o culoare galbuie. Copilul avea edeme in jurul ochilor, avea pielea uscata, era obosit, constipat si nu se putea concentra la scoala. S-a ridicat imediat suspiciunea de hipotiroidie. Desi suferind de o oarecare lentoare mentala recent instalata, intelectul copilului parea peste medie, astfel incat am presupus ca instalarea hipotiroidiei a avut loc nu de la nastere, ci candva, pe parcursul dezvoltarii copilului, dupa varsta de un an. Investigatiile de laborator au confirmat existenta deficitului de hormoni tiroidieni, chiar daca tiroida copilului era prezenta (fapt dovedit prin ecografie tiroidiana). Nivelul crescut al anticorpilor antitiroidieni a confirmat o distructie a tiroidei de catre sistemul imun (afectiune cunoscuta sub numele de tiroidita autoimuna Hashimoto si care apare cel mai frecvent la femei adulte). S-a initiat tratamentul de substitutie cu hormoni tiroidieni, precum si, datorita handicapului statural important, cu hormon de crestere. Sub acest tratament, copilul a crescut in inaltime, in doi ani, de la 126 cm la 159 cm, avand un ritm de crestere de 17 cm/an, de 2-3 ori mai mare decat al copiilor normali si astfel recuperand o talie normala. Interesant este faptul ca, in ciuda cresterii impresionante in inaltime, greutatea copilului nu s-a modificat semnificativ, astfel incat copilul s-a transformat dintr-un obez intr-un copil cu greutate normala (vezi figura).
In concluzie, copiii cu tulburari de crestere trebuie directionati la medicul specialist endocrinolog sau endocrinopediatru. In situatii fericite (precum acest caz), un diagnostic corect si pus la timp permite recuperarea completa a handicapului de talie initial.
