Impozitul pe orice

Afisat la 19:57

Service magnetofoane si casetofoane deck AKAI, Pioneer, etc10 RON
Actuala putere pare hotarata sa incerce sa impoziteze absolut orice, de la averi deja impozitate, la un mult prea general fast-food. Este o dovada clara nu numai a degringoladei financiare, ci si a derivei doctrinare si a lipsei de viziune pe care o traverseza PD-L in special si politica romaneasca in general.
Din start, o guvernare de dreapta nu este una care sa inventeze taxe si impozite. In mod normal dreapta relaxeaza fiscalitatea cat de mult este posibil pentru a da un balon de oxigen mediului de afaceri. Iar daca relaxarea nu e posibila, asa cum se intampla acum, in niciun caz o dreapta autentica nu va majora impozitele pentru ca si-ar nega principiile fundamentale.
E drept, nu este pentru prima dat cand dreapta face asa ceva: liberalii au umflat aparatul bugetar mai abitir ca PSD, tot ei au votat acum, din nou, pentru majorarea nesustenabila a pensiilor, un populism specific stangii. Dar PNL nu este acum la guvernare.
In privinta variantelor propriu-zise de impozitare, ele denota nu doar incoerenta doctrinara si lipsa de viziune, ci si lipsa de logica sau chiar o tentativa de golanie.
Taxa pe fast-food ar fi avut o ratiune medicala doar daca ar fi vizat o lista precisa de alimente sau compozitii alimentare si incuraja, in acelasi timp, consumul de mancare sanatoasa, pe cat posibil bio. Nu e asa. Cu referiri foarte largi la cantitatea de sare, grasime sau la aditivi in general, reglementarea ar putea ajunge sa vizeze inclusiv alimente traditionale, precum telemeaua sau slaninunta, de exemplu, sau alimente de baza, precum painea, care este aditivata. Cat despre aditivi, lista lor este surpinzator de larga, pana si banalul praf de copt face parte din aceasta categorie.
O reglementare atat de evaziva ne-ar duce, de fapt, la o taxare suplimentarea a alimentelor, miscare menita sa compensenze pe la spate mult trambitata mentinere a nivelului TVA. Iar efectul va fi contrar celui pretins: alimentele fiind mai scumpe, oamenii vor manca si mai prost decat pana acum, iar sanatatea le va fi si mai periclitata.
Impozitul pe avere e alt exemplu. De-abia si-a dat Mugurel Surupaceanu cu o asemenea initiativa in cap, ca Sebatian Vladescu a venit cu o idee asemanatoare: "Discutam despre taxarea proprietatilor. Si aici avem doua obiective. Unul este taxarea proprietatilor la valoarea lor reala. Astazi nu se intampla acest lucru. Din pacate proprietatile in Romania nu sunt taxate la valoarea lor reala. Taxarea proprietatilor ar presupune ca fiecare proprietate sa fie declarata la valoarea ei reala. Zona in care acest lucru nu se intampla este cea a locuintelor, a caselor, a terenurilor".
Ideea ministrului Finantelor este mai corecta principial, pentru ca este mai bine definita. Pe de alta parte, un impozit mai mare pe masura cresterii bogatiei imobilizare deja exista, pentru ca si in actuala legislatie taxarea sporeste cu cate 20% pentru fiecare proprietate in plus fata de domiciliu, astfel incat, la a cincea proprietate, impozitul este practic dublu.
Dar sa zicem ca discutam despre o noua filosofie fiscala. Problema cea mare apare in momentul in care Sebastian Vladescu patineaza puternic si inexplicabil spre stanga. Cetatenii cu venituri reduse trebuie protejati de o astfel de taxare pentru ca "discutam de proprietatile de un anumit nivel si de oamenii bogati si mai ales discutam despre oamenii care-si afiseaza intr-un mod ostentativ bogatia fara ca sa fim siguri ca in spate exista o valoare reala si acele bunuri au fost dobandite in mod licit".
Cu alte cuvinte, nu mai discutam despre un impozit pe proprietate, care, nu-i asa, ar trebui sa se fie in mod egal aplicat in functie de valoarea proprietatii, indiferent de veniturile proprietarului, pe principiul - ai proprietatile pe care ti le poti permite. Discutam despre un impozit pe bogatia afisata, cu alte cuvinte de un impozit pe ostentatie.
Sa luam spre exemplu situatia unui om modest care mosteneste vreo doua proprietati spectaculaose. Este el unul dintre cei care trebuie protejati de taxarea la justa valoare a proprietatii mostenite sau unul dintre cei care trebuie sa plateasca pentru ceea ce detine?
Sigur ca opulenta enerveaza, sigura ca o astfel de taxare ar fi populara, dar ea nu ar fi o masura fiscala lucida si coerenta de dreapta, ci un mod de jumulire a parventilor ostentativi ai Romaniei. Sau poate ca dl. Vladescu incearca sa inventeze un concept revolutionar: impozitul cu valoare educativa. Si inca ceva: "o modalitate prin care fiecare sa arate cum a dobandit bogatia ar fi interesant de facut", spune Sebastian Vladescu.
Pe langa nevoia de a aduna bani de unde se poate si de unde nu se poate, acest impozit si reactia pozitiva pe care a stranit-o mai arata ceva: confuzia intre fiscalizarea averii si controlul averii. Controlul trebuie sa clarifice suspiciuni in privinta felului in care au fost adunate unele averi, iar ceea ce se dovedeste ilicit trebuie confiscat. Fiscalitatea vizeaza averi prezumate licite.
Daca cele doua notiuni se confunda, aplicam, de fapt, o prezumite generala de necinste, ceea ce echivaleaza cu un faliment al legii si al institutiilor care aplica legea in Romania. Daca actualii demnitari au suspiciuni in privinta provenientei multor averi nu au decat sa puna la treaba ANAF sau, dupa caz, ANI, DNA, DIICOT, Parchetul, in loc sa-i sanctioneze si pe cei cinstiti