News Flash:

Inainte de start

6 Octombrie 2000
1203 Vizualizari | 0 Comentarii
Politicianul roman este reprezentantul unei specii infloritoare, in continua expansiune. Gaunos pe dinauntru, dar lucios pe dinafara, individul ca atare se adapa, fara scrupule, din jgheabul tuturor doctrinelor politice; conservator, in primul rand, politicianul lupta din rasputeri sa-si pastreze scaunul, functia si relatiile; liberal pur-sange, pentru ca manifesta o ingaduinta tembela fata de propriile greseli sau ale colegilor de partid; nu in cele din urma, politicianul este un mare adept al social-democratiei, atunci cand trebuie sa-si mareasca leafa si perioada de odihna, ca urmare a stresului cotidian continuu la care este supus. Nu de alta, dar un deputat este reprezentantul a 70.000 de alegatori, iar un senator duce cu sine in Parlamentul Romaniei mesajul de bine a 160.000 de oameni. Povara ce apasa pe umerii lor firavi este de-a dreptul covarsitoare.
Peste cateva zile va incepe o noua campanie electorala. A patra, daca e sa ne referim doar la alegerile generale. Ziarele, posturile de radio si de televiziune vor fi pline, pana la saturatie, de emisiuni dedicate partidelor politice. De zece ani, aceiasi indivizi recita cu nonsalanta aceleasi promisiuni: va fi tot mai bine, se vor crea noi locuri de munca, mancarea se va ieftini, impozitele vor deveni ridicol de mici, Romania va castiga campionatul mondial de fotbal, femeile isi vor intari pozitiile in societate etc. Paradoxal, oamenii politici nu spun niciodata ce au facut ci doar ce vor face. Totul este aruncat pe seama unui viitor luminos, plasat undeva in metafizica zilei de maine. Dar ziua de azi este tot mai neagra.
In decembrie, tranzitia romaneasca va implini frumoasa varsta de 11 ani. Anii scursi de la Revolutia din 1989 nu au insemnat altceva decat o continua degradare a nivelului de trai si o scadere drastica a increderii alegatorilor in capacitatea omului politic de a contribui cu ceva la ameliorarea situatiei. Romania pare blestemata de a nu fi in stare sa genereze o autentica si valoroasa clasa politica. Parlamentul se dovedeste a fi doar locul de intalnire a unor interese meschine de grup, unde indivizi marginiti se bat in piept sau pe burta. Taranisti sau pedeseristi, liberali sau peremisti, toti (sau, poate, nu chiar toti) au aratat ca se pricep numai la vorbe si nicidecum la rezolvarea problemelor cu care se confrunta imensa majoritate a cetatenilor acestei tari. Alternanta la putere a devenit o simpla alternanta la ciolan.
Partidul Democratiei Sociale din Romania are toate sansele de a forma viitorul Guvern si de a trece la punerea in practica a propriului program economic. Un program care are foarte putine sanse de izbanda, pentru ca este exact acelasi ca in urma cu 11, 9 sau 5 ani. Pedeseristii nu s-au schimbat aproape deloc. Cei patru ani de opozitie i-au facut doar mai prudenti si ceva mai rabdatori. Mesajul de nuanta socialista a ramas intact. Demagogia celor mai multor membri de partid si populismul promisiunilor - la fel. Nu e de mirare ca electoratul PDSR este reprezentat de oamenii cei mai necultivati ai Romaniei. Din nefericire, dar si din cauza actualei puteri, acestia formeaza marea masa a alegatorilor, asa ca PDSR se indreapta vertiginos spre conducerea tarii. O guvernare care vine intr-o perioada deosebit de delicata pentru destinul Romaniei, o guvernare care poate pune in pericol toate eforturile, marunte, dealtfel, de integrare in structurile euro-atlantice. Sau nu este vorba decat de o alarma falsa?

Conventia in genunchi

Sfarsitul de legislatura descopera o Conventie Democratica ingenunchiata in fata solidului PDSR. Legea caselor nationalizate este o victorie a pedeseristilor. Puterea, daca se mai poate numi putere adunatura de partide din fruntea tarii, nici macar nu a votat, pitindu-se pe sub scaune, pentru a nu avea de suferit atunci cand oamenii lui Iliescu vor veni, la randul lor, la putere. Asta mi-aduce aminte de un film din vremuri apuse, in care un vajnic taranist are o replica nemuritoare: "Vin comunistii! Nu avem decat doua alternative: sa fugim sau sa ne ascundem !" Si sa mai spui ca istoria nu se repeta.
Cazul senatorului taranist jefuit si batut de un tigan (Rromii reprezinta un segment important al electoratului PDSR) in fata politistilor indiferenti arata clar de cata autoritate se mai bucura aceasta formatiune politica. Partidul National Taranesc Crestin Democrat nu mai inseamna nimic. Esecul unei guvernari incheiate apoteotic prin decizia presedintelui Emil Constantinescu de a nu mai candida pentru un al doilea mandat va lasa urme de nesters in mintea electoratului. In realitate, PNTCD nu are decat o alternativa: sa se primeneasca. Renuntarea la conducerea actuala este doar primul pas obligatoriu. Apoi, cautarea adevaratilor specialisti trebuie sa se transforme in preocuparea de capatai a acestui partid.
Mai isteti, dar, in acelasi timp, complet lipsiti de fair-play, liberalii au sters-o englezeste din CDR, lasandu-i pe penetisti sa plateasca toate oalele sparte. La un moment dat, se parea ca PNL ar fi putut deveni samanta unei noi renasteri a dreptei politice. Dar oportunismul lui Valeriu Stoica a redus entuziasmul inceputurilor la o simpla cramponare de putere. Nici liberalii nu au dovedit ca au oameni politici de calitate. Cu toate acestea, nu este exclus ca PDSR sa intinda o mana Partidului National Liberal, tocmai pentru a fi privit altfel de strainatatea suspicioasa. De urmarit.
Catalin ONOFREI
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1332 (s) | 22 queries | Mysql time :0.019906 (s)

loading...