News Flash:

Inaugurare in tempo de vals funebru

30 Martie 1999
2052 Vizualizari | 0 Comentarii
Filarmonica Moldova Iasi
•In vechile si bunele timpuri de demult (o, tempi passati!) se obisnuia ca muzicienii sa-si dedice lucrarile unor ilustri oameni ai timpului, conform unui obicei incetatenit inca din Roma antica. Ne-a fost dat vineri, 26 martie, in cadrul obisnuitului simfonic al Filamonicii iesene, sa asistam la un asemenea moment reactvalizant, de data aceasta cu semnificatii jenante: iubitului nostru primar, dlui Constantin Simirad, i s-a dedicat celebrul "Vals trist" al lui Sibelius, dedicatie facuta de catre intreaga orchestra a Filarmonicii iesene prin dirijorul, si excelentul ei purtator de cuvint neoficial, Camil Marinescu, unul din cei mai iubiti sefi de orchestra ai Iasului, dupa maestrul Ion Baciu.

Nici o intentie ludica in discursul tragic al dirijorului, iesean prin adoptiune, care a mai gasit resurse pentru a-si pigmenta discursul cu accente de amara ironie. Cu cutitul la os in chiar marea seara a inaugurarii mult jinduitului pian de concerte "Steinway grand", achizitionat inca din decembrie '98 - "Cu voia sortii, ajutata asta data de Consiliul Judetean Iasi", dupa cum ne spune in convinsa tonalitate oculta programul salii -, muzicienii ieseni, lihniti de foame si cu vintul suflindu-le prin buzunarele fracurilor, au cintat parca mai bine ca niciodata. Sensibilizata brusc de discursul lui Camil Marinescu, sala a fost si ea neasteptat de calda.

Tragi-comicul situatiei a demonstrat ca se mai pot vedea multe in limba lui Do Major, si ca edilii nostri cei carismatici si neintrecuti in perversele subterfugii de genul "na rata, da rata" nu pot fi miscati cu una cu doua. Nici un articol de presa - fie el lucid semnal de alarma, fie cronica cu aluzii mult prea subtile pentru grosolania urechilor protipendatilor nostri - nu e luat in seama de cei imputerniciti cu rezolvarea o data pentru totdeauna a acestei probleme, penibile pentru un oras de talia culturala a Iasului: Filarmonica, institutie pasata ca intr-un meci, lugubru, de fotbal, de la Primarie la Consiliul Judetean si inapoi.

La urma urmei, cine e vinovat ca cei nascuti cu talent de la Dumnezeu pentru muzica au ales sa cinte intr-o Filarmonica nedorita de nimeni si care nu foloseste la nimic. De ce n-au fost si ei in stare sa devina consilieri judeteni sau, de ce nu, chiar primari intr-o aberanta si kafkiana institutie diriguitoare in care preocuparea de capatii nu este grija fata de aproapele. Si, la urma urmei, de ce ma rog se supara domnul asta dirijor Marinescu, ca unul dintre nonconformistii, rapitorii, slobozii la gura si deloc vetustii nostri edili a declarat nonsalant, in spiritul modernitatii feroce a economiei de piata, ca Filarmonica nu e rentabila. xsta e adevarul, domnilor! "Cultura, poezia, muzica si picturile nu e rentabile!". Dixit.

Si daca domnul dirijor Marinescu ar fi mai realist si n-ar mai trai cu capul in norii abstractului muzical, si-ar da singur seama ca mai mult renteaza o taraba ("cache-carabette") cu guma de mestecat, hirtie igienica si sampon la pliculete de undeva din Bulgaria decit hala aia imensa care e Filarmonica, plina de oameni care mai trebuie sa si manince din banii locali.

Lasind de-o parte futila ironie si pe carismaticii nostri edili, care nu-s cu nimic vinovati ca nu gusta muzica "grea", preferind muzica arabeasca, revenind la substanta muzicala, trebuie sa remarcam ca vineri, odata cu ridicarea la grad de mecena a domnului primar, in afara excelentelor calitati avocatesti de care s-a slujit in discursul pre-muzical, distinsul dirijor Camil Marinescu ne-a amintit ca dumnealui a ramas acelasi extraordinar muzician: atit in "Fantezia pentru cor, pian si orchestra" de Ludwig van Beethoven - lucrare care s-a bucurat de participarea extraordinara a pianistului Valentin Gheorghiu - cit si in tragica simfonie "Manfred" de Piotr I. Ceaikovski, pe care a dirijat-o in cele mai bune conditii, fara partitura.

E de felicitat si initiativa secretariatului muzical al Filarmonicii de a-l invita pe scena de concerte pe inegalabilul Valentin Gheorghiu pentru inaugurarea pianului Steinway, pe care l-am dori mai des solicitat in viitor de asemenea personalitati. O excelenta prestatie a avut si corul "Gavriil Musicescu", pregatit de Doru Morariu care a gasit tonul si atitudinea justa in energica "Fantezie" beethoveniana, lucrare ce prefigureaza celebra simfonie "Oda bucuriei", partitura cu numar de opus 125.

Dincolo de "Valsul trist" si penibila lui dedicatie, intr-un program simfonic in care algoritmul a fost deznadejdea, Simfonia "Manfred" de P.I. Ceaikovski, dupa drama in versuri cu acelasi titlu de Byron, ne-a transpus intr-o teribila atmosfera a tragicului, printr-o interpretare de zile mari a orchestrei, cu un Camil Marinescu dezlantuit la pupitru, intr-un act dirijoral de exceptie, care ne-a relevat inca o data inalta tinuta artistica a domniei sale.

Gindind la Manfredul lui Byron si la cel al lui Ceaikovski, nu cumva ar trebui sa ne intrebam daca in acelasi irevocabil tragism nu ne scufundam si noi, cind percepem ce ni se intimpla, haotic, rapid, incontrolabil, desi trivial de nesemnificativ pentru altii. Oare nu aceleasi seisme ale constiintei ne bintuie endemic, stirnite de superlativa nepasare a celor din jur, fara a le putea deturna mecanismul implacabil???
camil marinescu filarmonica valentin gheorghiu steinway corul
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2016 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1635 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018960 (s)