News Flash:

Inchinati in vecie

3 Iulie 2008
1727 Vizualizari | 1 Comentarii
Inchinati in vecie
• Doar vorbele calde, de invatat, ale parintelui duhovnic Iulian murmura in noapte • Alaturi de trei calugari, ascult ca furat de vis pe duhovnicul Iulian • In noapte, abia i se observa barba alba • Toiagul si-l tine aproape • Numai prezenta sa degaja liniste, pace


In fiecare seara cand natura permite, parintii si calugarii se strang in jurul unui calugar batran si asculta povetele sale. Curtea Schitului Prodromu apare ca o mana ce se inchina. Cuvintele sunt putine si cumpatate. Pe la ora sapte se incheie si slujba de seara, dupa care parintii mai istovesc putin. Fiecare isi are trasate bine sarcinile, la gradina, la bucatarie, arhondaric, katholikon, biblioteca. E seara de sambata, trecute de ora zece. Nici marea, nici vantul de pe munte nu se mai aud. Doar vorbele calde, de invatat, ale parintelui duhovnic Iulian murmura in noapte. Alaturi de trei calugari, ascult ca furat de vis pe duhovnicul Iulian. In noapte, abia i se observa barba alba. Toiagul si-l tine aproape. Numai prezenta sa degaja liniste, pace. Se alatura si un alt pelerin, in liniste. Duhovnicul, aproape de 80 de ani, pare a fi un fior de duh, asa de usor ii vibreaza cuvintele. Lupta sa pentru mantuire isi are istoria scrisa pe acest Munte Sfant si o va purta cu el, caci n-are nevoie de slava oamenilor. "Cand moare omul, vine un delegat si-l duce la Scaunul Dumnezeirii. Cu mare frica... Daca heruvimii si serafimii stau cu mare frica, sa vezi la Isaiia... Cautati-l pe Iisus... Cum spune...Cel ce face din Evanghelia scrisa o Evanghelie traita, l-a aflat pe Hristos. Asta, sa traiesti Evanghelia. Sa o traiesti. Sa traiesti toate, toate poruncile. Vasazica iubiti-va vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc... Nu judecati ca veti fi judecati... Si atunci, si pentru orice cuvant desart, spune Mantuitorul, bagati de seama... La judecata, ne va judeca pe toti dupa ce am facut", izvorasc usor cuvintele de pe buzele duhovnicului Iulian.

Inima inghite pe Hristos, iar Hristos inghite inima

In celelalte chilii, o alta tacere cade usor. Peste cateva ore, la trei si jumatate dimineata, va incepe Sfanta Liturghie. Un calugar va inconjura biserica de trei ori, batand toaca, iar pana la a treia inconjurare, toti sunt in biserica. Dar duhovnicul isi face ragaz sa mai bucure inimile celorlalti calugari insetati de Dumnezeu. "Dumnezeu vrea sa-i mantuiasca pe toti. Sa ai grija sa te spovedesti mereu. Este o rugaciune: «Doamne, vreau, nu vreau, mantuieste-ma». Cum nu vreau? Dar daca eu nu vreau, vrei tu Doamne, si atunci daca te-ai rugat Dumnezeu te ajuta. Cand vine cineva la mine il intreb: omule, din cate parti esti format tu ca om? Atunci eu ii spun: esti format din doua parti. Din trup si suflet. Asa. Ma duc la Biblie. Facerea: Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra... Chipul lui Dumnezeu este sufletul, dar asemanarea ne-o facem noi prin silinta noastra. Sa ajungem la desavarsire. Si, toate acestea... este vorba sa-l aflam pe Hristos. Inima inghite pe Hristos, iar Hristos inghite inima. Da... Dar sa-l cautam mai intai... Cum a fost aceasta cautare? Faptele Apostolilor, versetele 17, 27. Cautati-L pe Iisus ca in porunci El este ascuns... Mare lucru e acesta. Pe Dumnezeu sa-l cautam ca prin El traim, ne miscam si suntem. Cauta la Faptele Apostolilor. Dar, sa-l cautam pe Dumnezeu ca prin El traim. Vasazica, eu traiesc in Dumnezeu. Bineinteles, ca daca n-as trai asa, n-as mai fi. Sau daca n-ar fi Dumnezeu, n-as mai putea trai. Si, ca sa-l cautam pe Dumnezeu, ne trimite iara la Evanghelia de la Luca. Spune asa: Luca, 17 cu 21. Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru. Acolo sa o cautati. Unde? In inima. Si cum sa-l cautam asa? Spune tot asa: silitorii vor castiga imparatia cerurilor. Trebuie sa ne silim sa ne apropiem de Dumnezeu. El este lumina, viata si caldura. Rugaciune permanenta sa avem", mai povesteste duhovnicul Iulian.



De trei decenii pe Athos

In acest an, duhovnicul Iulian implineste 31 de ani de cand a ajuns pe Athos. Pentru el anii acestia au trecut ca un zbor. Varsta nu-l apasa, mersul sau, desi ajutat de un baston, este al unui batran cu sufletul curat. "Din 1977 am venit pe Sfantul Munte. Ianuarie... 1977. Dupa Sarbatori, am venit aici. Cu aprobarea de la Constantinopol, asa era pe atunci. Pana nu iti venea aprobarea de la Constantinopol, nu puteai veni aici. Pe urma au venit si unul si altul... Maica Domnului este protectoarea acestui munte. Maica Domnului este stareta aici", si-a amintit de venirea sa pe Sfantul Munte, calugarul Iulian.



Viata de odinioara

Daca in prezent o anume comoditate datorata masinilor si drumurilor mari isi face simtita prezenta, mai ales pentru a inlesni turismul religios, odinioara conditiile de trai pe Sfantul Munte erau aspre. Totusi, erimosul prezinta o viata neschimbata de peste un mileniu. Aici pot fi vazuti mularii (animale de povara, incrucisare intre cal si magar - n.r.) cum cara proviziile de la arsanas catre schit sau calugarii parcurgand ore intregi dintr-un loc in altul, pe jos, e o caldura si umiditate foarte crescute, mereu pandind pericolul unei muscaturi de vipera. "Cum era inainte pe Athos? De aici, de la Prodromu la Sfanta Ana inca mai sunt cararile vechi, dar acuma s-au facut drumuri. Inaintea mea erau numai caldaramuri si mularii. Inainte, batranii spuneau ca numai manastirile aveau voie sa tina mulari. La ceilalti nu le dadea voie. Ci, ei aveau un rucsac facut asa mare, din lemn, si puneau un sac mare de 60 de kilograme si pornea asa fiecare la chilia lui", a adaugat calugarul Iulian. Parintii de pe Aghion Oros sunt inchinati, pe vecie, rugii. De aceea viata lor este una a sufletului.



Lupta cu diavolii

La cativa pasi de grota Sf. Ioan Cucuzel, o chilie misterioasa, pe jumatate crescuta din stanca odihneste la umbra unui chiparos. In partea nordica, intre stanci, este o plantatie de maslini. Povestea acestei chilii este confundata cu inceputurile vietii chinoviale pe Sfantul Munte, de peste un mileniu. Calugarii povestesc ca Athanasie Athonitul ar fi sadit samanta chiparosilor invers. Chilia este imprejmuita, iar calugarul care se ingrijeste de ea, batran, nu poate zi de zi sa duca pelerinii sa viziteze chilia. Dar poarta fiind deschisa, am izbutit sa vad scobitura in roca unde erau aduse jertfe pagane catre idoli. "Acolo se aduceau jertfe la idoli, era un ceas tras cu batul dupa soare. Insa Sf. Athanasie a inteles ca trebuia sa invinga idolii. Da, si facea acolo Liturghie si cum a inceput sa faca Liturghie, s-a reusit a se zidi Manastirea Lavra. Caci pana atunci, tot ce era zidit ziua era surpat de diavoli noaptea. Asadar, diavolii nu mai aveau nici o putere. Daca faci Liturghie, ea are cea mai mare putere. Cand nu se va mai face Liturghie pe pamant atunci va fi pericol mare", a spus calugarul Ieronim. Ca si alte chilii sau grote, oricat de bine ar fi reperate dupa indicatiile primite, pandeste pericolul de a le nu gasi niciodata, atat de bizar apar potecile de pe Aghion Oros. Din fericire, ca si grota Sf. Ioan Cucuzel, aceasta chilie s-a ivit din senin cu o abatere de zece minute de la poteca ascunsa dintre Lavra si Prodromos. Nu la fel s-a intamplat si cu cea a Sfantului Grigore Palamas, la doua ore de mers catre nord. Fara o calauza, drumul catre rugaciunea inimii a Sfantului Palamas si-a deschis luminis catre varful Athon. Dar pentru Athon, pe a carui varf se vede zapada, este nevoie de o pregatire speciala.



Idiorythmos

In intinsul erimosului (desert) vietuiesc patru sau cinci pustnici romani. Modul lor de viata este idiorythmos, adica nu tine de viata chinoviei (obstii). Ei stau in grote si pesteri, unde se roaga. Coboara la Schitul Prodromu o data pe saptamana sau la doua saptamani pentru a se impartasi la duhovnicul schitului, parintele Iulian, si pentru a primi cateva merinde. Prezenta lor pe Aghion Oros este aproape mitica, cu greu pot fi vazuti. Din fericire, in dimineata zilei de sambata, unul dintre acesti idiorythmos si-a facut prezenta la Prodromu. Ca o stihie, pustnicul a trecut de la bucatarie catre chiliile duhovnicului si staretului, prin fata katholikonului (bisericii centrale). Pana sa-l fotografiez, pustnicul a iesit din schit, luand drumul catre pestera Sfantului Athanasie Athonitul, trecand prin gradina cu legume a Prodromului. Calugarul Gabriel, cel care a avut grija sa-mi inlesneasca convorbirile cu parintele duhovnic Iulian si fotograful Doru Vantu, prezent pe Athos din 1996, m-a rugat sa nu caut sa-l fotografiez pe pustnic deoarece contactul cu un strain l-ar fi deranjat foarte mult. Si, intr-adevar, asa este. Parintii pustiei, fie greci, sarbi, romani, bulgari, rusi nu accepta sa fie fotografiati, dorind sa-si pastreze anonimitatea fata de lume. Credinta lor, dupa cum povestea un preot-pustnic roman, tot idiorythmos, aflat undeva pe munte, la doua-trei zile de mers de la Prodromu, nu are nevoie sa fie aratata lumii. Ceea ce fac ei nu fac intru gloria data de lume, ci este o ruga tainica, de aceea s-au si retras aici. In partea cealalta a Athonului, unde este Schitul Lacu, mai sunt cativa pustnici.



Aspitonero

In spatele katholikonului (bisericii centrale), un arbore de magnolia, inflorit, inmiresmeaza aerul in chip deosebit. Langa magnolia se ridica biblioteca manastirii cu peste 8.000 de carti si peste 2.000 de manuscrise, iar in fata sa, langa trepte, este o fantana cu cativa pestisori exotici. In coltul drept al bibliotecii sta in soare un vas din metal in care se obisnuieste sa se faca aspitonero, leacul pentru cei muscati de vipere. "Da, acest vas... dar acum, din pacate, nu este deloc aspitonero. Ce inseamna? Se pune apa in vasul acesta, iar de pe timpul Sf. Athanasie Athonitul avem in muzeu o limba de aspida (sarpe veninos - n.r.) si se pune in acest vas. Se tine cateva minute, se fac rugaciuni. Asa obtinem aspitonero, apa cu limba de aspida. Cu aceasta limba de aspida se vindeca cei muscati de serpi. Pe atunci, Sf. Athanasie obtinea aspitonero intr-un altfel de vas si le dadea calugarilor muscati de vipere care se vindecau minunat, nu trebuiau sa mai faca nimic altceva. Momentan nu s-a mai facut aspitonero, dar trebuie sa se faca, daca mai zaboviti pe Sfantul Munte. Numai la manastirea noastra se face aspitonero care este bun si pentru cei care au mancat ceva otravit", a mai amintit calugarul Ieronim de la Marea Lavra.



Cel mai batran chiparos din lume

Chiparosul din curtea manastirii este sadit de catre Sf. Athanasie Athonitul si este cel mai vechi chiparos de pe Athos si din lume, fiind din secolul al X-lea. In fata katholikonului unde este chiparosul, se gaseste si aghiazmatarul. La sfarsitul fiecarei luni, se face aghiazma. "Dupa cum vedeti, vasul acesta pentru aghiazma s-a spart. Sultanul turcilor a vrut sa faca baie aici si sa-l spurce. Un calugar mai silitor din manastirea noastra a spart acest vas. Atunci, sultanul, se spune, l-ar fi spanzurat pe calugar de chiparosul Sfantului Athanasie Athonitul si a murit mucenic. Vedeti cum se faceau mucenici calugarii pe timpul acela... Ce ravna aveau calugarii in acele vremuri...", povesteste calugarul Ieronim.



idiorythmos aspitonero
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

eu  | #38160
unde il gasim ?
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1767 (s) | 24 queries | Mysql time :0.021605 (s)

loading...