News Flash:

"Intrarea mea la facultate a fost cu bucluc"

2 Noiembrie 2001
939 Vizualizari | 0 Comentarii
•Declara actualul inspector-sef al ISJ, Mihai Dumitriu

Actualul inspector scolar general, Mihai Dumitriu, s-a nacut in zodia Pestilor, pe 28 februarie 1949. Copilaria acestuia nu a fost prea fericita, pentru ca parintii lui au murit devreme. Tatal lui Mihai Dumitriu a fost o viata intreaga factor postal, iar la varsta de 44 de ani a murit in urma unei complicatii facute dupa ce fusese operat. A decedat in februarie 1973, iar sotia lui, in octombrie, acelasi an. Mihai Dumitriu, fiul cel mare al acestora, a fost nevoit sa fie si tata si mama pentru ceilalti frati ai lui (doi baieti si doua fete).

R: Cum a fost copilaria dvs?
Mihai Dumitriu: M-am nascut la Valea Lupului, unde locuiesc si in momentul de fata. Dat fiind faptul ca parintii mei au murit foarte tineri, am fost nevoit sa-mi cresc fratii, fiind in acelasi timp pentru ei si frate si parinte. Poate din cauza asta sunt altfel decat unii oameni si inteleg altfel necazurile. Fratii mei au invatat carte, fiecare dupa puterile lui intelectuale. Trei dintre noi avem studii superioare, unul a facut o scoala postliceala si lucreaza la Antibiotice, iar un alt frate a urmat o scoala profesionala de mecanici auto. A fost o perioada foarte grea pentru mine, deoarece nu puteam sa dorm noaptea, gandindu-ma cum o voi scoate la capat cu greutatile. Din cauza asta m-am imbolnavit si de ulcer. Norocul meu a fost ca am avut sprijinul unei surori, care a terminat Facultatea de Chimie si pe atunci era in clasa a IX-a. Ea era cea care gatea pentru toata familia.

R: Ce trasnai ati facut cand erati mic?
M.D.: Am facut o groaza de boacane cand eram copil. Tin minte ca era obiceiul ca oamenii din sat sa-si imbrace copiii cu haine noi de Pasti si de Craciun. Eram prin clasa a III-a si mama ma imbracase cu haine noi pentru ca tocmai venise Craciunul. La noi in sat era un derdelus unde nu indraznea nimeni sa mearga pentru ca panta era foarte abrupta. Atunci, m-am trezit eu si cu un alt baiat din sat sa le aratam celorlalti de ce suntem in stare. Ne-am dus in varful dealului si ne-am dat drumul cu sania. Cand am trecut de jumatatea pantei, n-am mai putut sa controlam sania si am nimerit intr-un gard de sarma ghimpata. Bineinteles ca hainele mele aratau ca niste zdrente, iar ciubotele proaspat cumparate aratau jalnic si nu au mai putut fi folosite.

R: Ce va placea sa faceti cel mai mult?
M.D.: Imi placea foarte mult fotbalul. Cand vedeam mingea, uitam si de mama, si de casa si de tot. Tin minte ca de multe ori ma trimitea mama sa aduc apa cu cobilita (noi ii spuneam coromasla) de la o cismeaua aflata vizavi de terenul de sport. Caram multa apa si, poate de aceea, am ramas mic de statura. De multe ori uitam sa ma mai intorc cu apa acasa. Cand ii vedeam pe ceilalti copii cum jucau mingea, nu ma puteam abtine si ma duceam cu ei. Lasam galetile langa cismea si de multe ori venea mama dupa mine. Era ca in povestile lui Creanga. In schimb invatam foarte bine la scoala si am fost premiant in clasele I-VII. De asemenea, am fost primul din Valea Lupului care a reusit la un liceu din Iasi, la "National". La timpul respectiv se numea "Scoala Medie". Mi-am dorit foarte mult sa fac o scoala medie, cu toate ca nu stiam exact cam cu ce se mananca. Eu voiam sa fac ceva mai mult decat o scoala profesionala. Tata tinea mortis sa ma dea la o scoala profesionala ca sa am o meserie, iar eu am bocit pe langa mama sa ma lase sa dau la liceu. Tata dorea sa-mi castig cat mai repede existenta pentru ca era foarte greu sa tii un copil la scoala la oras. Pana la urma, l-am convins pe tata, am luat la liceu si, ca sa-l multumesc si pe el, in vara respectiva m-a invatat sa cosesc. De atunci am facut o pasiune pentru cosit. Consider cositul ca pe un mod de relaxare. Si acum, cand ma apuc vara de cosit, ma simt in largul meu, probabil si pentru faptul ca-mi aduce aminte de copilarie. Tot in vara respectiva am avut probleme cu sanatatea si am facut aprindere la plamani, fiind suspect de TBC. Nu pot sa uit grija care mi-a purtat-o asistenta de la Liceul "National". Aceasta avea grija sa-mi iau doza de medicament la timp. Eu fiind incapatanat, nu-mi placea sa iau pastile, iar asistenta, ca sa fie sigura ca le iau, ma chema in pauza la cabinet si ma punea sa inghit medicamentele in fata ei.

R: Au urmat apoi anii de facultate. Cum a fost in acea perioada?
M.D.: Intrarea mea la facultate a fost cu bucluc. Se cautau pe vremea aceea pentru armata si securitate tineri, absolventi de liceu, cu origini sanatoase. Si au pus ochii pe mine. Tata m-a sfatuit sa nu fac prostia de a intra in armata, sa stau sub papucul altora. De aceea, am avut multe probleme. Cel care pusese practic ochii pe mine m-a amenintat ca, daca nu accept, ma va urmari si-mi va crea o groaza de probleme. Aveam de gand sa dau la Chimie industriala, dar pana la urma am dat la Matematica si am intrat cu media 8.00. Nu am facut pregatire cu nimeni, in schimb, m-a ajutat foarte mult diriginta mea care-mi dadea carti cu probleme, pe care le rezolvam fara sa respir.

R: Cum ati cunoscut-o pe viitoarea dvs. sotie?
M.D.: Eu eram student, iar ea era in clasa a XII-a. In vara lui '73, ea era studenta la Farmacie si tot atunci ne-am programat noi nunta. Pana la urma am facut-o in toamna. Pot sa spun despre Dorina, sotia mea, ca este o adevarata doamna. Mama ei a avertizat-o ca se angajeaza la o responsabilitate foarte mare cu mine si i-a zis ca, daca are de gand sa se marite cu mine, sa tina cont si de faptul ca are de "adoptat" patru frati de-ai mei. Si nu a dat inapoi. Tot noi am fost cei care nu ne-am lasat pana nu i-am vazut pe toti la casa loc. Le-am facut nunti si i-am vazut oarecum impliniti. Averea de pe urma tatei, adica o casa pe care o construise el, am vandut-o si am pus banii la CEC. Apoi am impartit banii frateste si i-am dat fiecaruia, atunci cand a plecat la casa lui.

R: Dorina este singura femeie care a existat in viata dvs.?
M.D.: Fiind atat de ocupat cu familia si fratii mei, nu am avut ocazia sa am mai multe relatii. Si, pe langa asta, eram foarte timid si foarte izolat de restul tinerilor. Cand m-am insurat, la 24 de ani, eram virgin, iar Dorina este singura femeie care a existat in viata mea.

R: La cat timp a venit pe lume copilul?
M.D.: Fata mea, Irina, s-a nascut pe 15 ianuarie 1977, de ziua lui Eminescu. Tin minte ca, la cutremurul care a avut loc in anul acela, eu o leganam pe picioare si, la un moment dat, a zburat din bratele mele. A crescut si si-a urmat drumul in viata, dar nu calcandu-mi pe urme, pentru ca nu i-a placut matematica. In '92, cand eram inspector de personal, i-am spus sa nu zica la nimeni ce functie am, pentru a evita unele probleme. Pana la urma tot s-a aflat, cand era ea in clasa a XII-a. Acum este studenta in anul VI la Medicina.

R: Care a fost traseul dvs. in viata pana a ajunge inspector?
M.D.: In '72 am fost repartizat la scoala din Cogeasca, la Letcani, si trebuia sa fac naveta. La vremea respectiva, cat castiga tata pe zi la salariu, atata trebuia sa dau eu pe transport, de aceea de multe ori mergeam pe jos. In '72 am fost luat in armata la Bacau si tot in anul acela a murit tata. In '75 am reusit sa obtin un transfer la Valea Lupului, dar nu mi-a fost usor sa fiu profesor in satul unde m-am nascut. A trebuit sa demonstrez celor din sat ca merit sa mi se spuna "domnule profesor". Pentru asta a trebuit sa fac ceva nemaipomenit. La vremea aceea, copiii de la tara nu aveau curaj sa dea la liceu in Iasi. De aceea, eu am facut imposibilul posibil. In 1975 am sfatuit patru fete, eleve de-ale mele, sa dea la Liceul de Informatica. Directorul scolii mi-a scos ochii, spunandu-mi ca vreau sa-mi bat joc de bietii copii, care nu sunt in stare de asemenea performante. Si am avut succes, pentru ca trei dintre ele au reusit sa intre la liceu. Asa mi-am capatat eu respectul in sat.

R: Ce a urmat?
M.D.: In 1987 am devenit director coordonator, iar in 1992 am venit pe postul de inspector de personal, de unde am fugit peste trei zile pentru ca responsabilitatea mi s-a parut prea mare. Apoi m-am intors si am ramas pana in septembrie 1995. In anul acela am devenit inspector general adjunct si am ramas in functie pana la 4 aprilie 1997.

R: Faptul ca sunteti membru PDSR v-a propulsat?
M.D.: Eu fac parte din PDSR din 1993. In iunie 2000 am participat la alegerile pentru primar in Valea Lupului si am castigat. Am fost primar pana in februarie 2001 si am ajutat satul la instalarea gazului metan si a apei de Timisesti.

R: Cum ati ajuns inspector solar general?
M.D.: Cei din conducerea PDSR, in special Ion Solcanu, s-au gandit ca m-as descurca bine in aceasta functie.

R: Care a fost cel mai fericit moment din viata dvs.?
M.D.: Cand am luat la facultate. In anul acela a venit un vecin la noi, iar tata i-a spus ca, daca eu intru la facultate, ii voi boteza copilul. Si chiar asa s-a intamplat.

R: Care sunt principiile dupa care va ghidati in viata?
M.D.: Sunt un om care crede in Dumnezeu. Cred ca multe din pacatele parintilor se rasfrang asupra copiilor, ceea ce am simtit pe pielea mea. Mai cred ca totul in viata se rasplateste, mai devreme sau mai tarziu. Si mai cred ca e bine sa nu-ti lasi datorii neplatite, iar lucrurile pe care le promiti trebuie sa le mai si realizezi.
(A.S.)
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1303 (s) | 22 queries | Mysql time :0.017359 (s)

loading...