News Flash:

Traiasca republica!

Intrebari retorice

4 Iunie 2010
1607 Vizualizari | 0 Comentarii
Din cea mai frageda pruncie, omul adreseaza, siesi sau celor din jur, diverse interogatii. Este atributul nostru exclusiv, al singurelor fiinte binecuvantate (sau nu) de Dumnezeu cu constiinta de sine. Este ceea ce ne confera unicitate în lantul trofic, de la trilobiti la balena albastra. De la întrebarea nelamurita din privirea sugarului care n-a învatat sa vorbeasca, pana la întrebarea fara raspuns a celui aflat la varsta senectutii si care se gandeste la viata de dincolo, întregul nostru parcurs existential este o suma de întrebari.
Drumul de la prima întrebare la ultimul raspuns este povestea vietii fiecaruia dintre noi. Politica însasi este definita de întrebari si raspunsuri. Politicienii sunt semeni de-ai nostri care pretind ca stiu raspunsuri la întrebari care intereseaza întreaga societate. Prestatia lor din campaniile electorale este o încercare, mai mult sau mai putin reusita, de a ne convinge ca soarta noastra trebuie sa ajunga în mainile lor. Iar noi, cetateni obedienti si rabdatori, bantuiti, de-a lungul istoriei, de tot felul de crize, votam cu cine-o fi, cu o candoare de neiertat. In ziua votului, ne îmbracam cu hainele de dus la biserica si ne deplasam solemni catre centrele de votare cu sentimentul ca participam la o importanta ceremonie. Aici este punctul unde încep întrebarile si dezamagirile.
Le formulam într-o ordine absolut aleatoare:
De ce mint politicienii?
De ce nivelul lor de trai creste, iar nivelul nostru de trai scade?
De ce uita ei întotdeauna ca voturile noastre i-au asezat în fotoliile din care ne trateaza cu cinism si indiferenta?
De ce nu-i trage nimeni la raspundere pentru promisiunile neonorate?
Cu riscul de a fi etichetat drept nostalgic sau masochist, am sa merg mai departe cu seria întrebarilor retorice, în ideea ca, atata vreme cat nu traim în jungla, în planul existentei materiale, relatia dintre individ si stat este definita de niste drepturi si obligatii fundamentale, de ambele parti.
De ce, în perioada comunista, statul se achita la timp de obligatiile sale fata de cetateni?
De ce trebuie sa platim, cu aceasta suferinta chinuitoare, dreptul de a vedea lumea si "libertatea" de avea acces la droguri, pornografie si prostitutie?
De ce, în mediile politice, circula din ce în ce mai des zvonul ca ratiunea politicii profund antisociale dusa de actuala conducere a tarii are la baza indiferenta fata de calitatea vietii categoriilor neplatitoare de taxe: copiii si batranii?
De ce zvonul acesta absurd si abominabil seamana a genocid?
Nu fac parte din cei 4 milioane de fosti membri ai Partidului Comunist Roman, dar nu pot sa nu întreb, asemeni multor milioane de romani, cu amara dezamagire: de ce înainte era mai bine?
Raspunsurile la toate aceste întrebari pot fi, cu usurinta, reunite într-unul singur, cu atat mai trist cu cat este singurul posibil: pentru ca ne jucam de-a votul si pentru ca înca n-am înteles ca stampila aceea pe care o aplicam o data la cativa ani hotaraste soarta noastra si a copiilor nostri.
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1661 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018126 (s)

loading...